38 matches
-
din mai, la școală. Asta, dacă am înțeles eu bine că se dorește acest lucru. Iar dacă nu, atunci ne vom întîlni totuși la Udești cîndva și vom face o primblare prin pădure , sau mai multe, pînă la Reuseni, Plavalari, Mănăstioara, Racova, apoi pe graniță pînă la Chilișeni și apa Sucevei. Ar fi trebuit să ne cunoaștem mai de mult, dar vorba francezului mieux plus tard que jamais . Aștept să te văd și să te cunosc și sînt al Domniei Tale
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
ascunzișuri necălcate vreodată de piciorul meu, ca Solobotenii (vezi Prăpădul Solobodei) <footnote id="5"><Roman de Eusebiu Camilar, apărut la Ed. Cartea Moldovei din Iași, în 1943 și premiat de Societatea Scriitorilor Români./footnote>, Udeasca de la luncă, pădurea între Reuseni-Plavalari Mănăstioara, Secăturile, Obîrșia și încă altele. Udești și Udeasca nu vin de la ud, cum credeam altădată, ci de la numele biblic Udea sau Hudea (vezi și Hudești, jud. Dorohoi de pe timpuri). Negustorul evreu Dudel, vecinul tatălui tău, avea o fată Hudea, cea
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
c-o pâră la ministru ca să-i găsească barbatul, care a plecat de un an și jumătate la Brașov și nu s-a mai întors. Bandiți care oftează când povestesc atacurile și omorurile pe care le fac peste Nistru. Calarașauca, mănăstioară într-o poziție minunată la malul Nistrului, cu vreo sută cincizeci de călugărițe. Plângând, la plecarea noastră, vorbesc de pace, pace! Șef al biroului de informații care a debutat prin a ataca diligența de Hotin. Așteptând pe domnu Ministru, fruntașii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
p.14-16. *Bat clopotele, de Maria-Vera Willinger, nr.111, mai 2011, p.18-19. * În căutarea lui Ion Grămadă din România, nr. 112, iunie 2011, p. 11-12. *Stroe - Vasilache. Aplauze, nr. 112, iunie 2011, p. 14-16 *Ion Popescu-Sireteanu La el la Mănăstioara,nr. 113, iulie 2011, p. 17-18; *Dr. C. Teodorescu - un susținător al culturii la Bârlad, nr.115, septembrie 2011, p.12. *Tezaurul românesc în documentele timpului. Istoricul Gh. Buzatu despre aceasta, nr. 116, octombrie 2011, p. 15-16. *Dimitrie Popovici - Bayreuth
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
întregi moștenirea primită, stolnicul, împreună cu soția s-a Ilinca au cumpărat ulterior întreaga moșie Plăvălar 42. Alături de moșiile Rus și Plăvălar, în rândul proprietăților funciare deținute de soții Vasile și Ilinca Balș s-au mai aflat și satele Poieni, Băzacii, Mănăstioara și Corni, din ținutul Suceava, două pogoane de vie la Bănceni, ținutul Hârlău, și alte patru pogoane de vie la Crucea, în ținutul Putna, după cum rezultă dintr-un act de împărțeală din 181243. După 1774, din aceste proprietăți, moșiile Rus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
din ținutul Suceava, două pogoane de vie la Bănceni, ținutul Hârlău, și alte patru pogoane de vie la Crucea, în ținutul Putna, după cum rezultă dintr-un act de împărțeală din 181243. După 1774, din aceste proprietăți, moșiile Rus, Plăvălar, Băzacii, Mănăstioara și Poienile au rămas cuprinse în granițele Bucovinei. Printr-o serie de acte succesorale, precum cele din 1806 și 1812, celor patru fii ai stolnicului Vasile Balș și ai Ilincăi Bălșoaia, anume: Iordachi, Mihalache, Lupul și Vasile, le-au revenit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
fostul căpitan al Bucovinei, Vasile Balș și frații săi Iordachi, căminar și Lupul, vornic, împreună cu nepotul lor de frate, Iordachi, grămătic (fiul răposatului Mihalache), erau moștenitorii Ilincăi și ai lui Vasile Balș, stolnic, cu privire la satele bucovinene: Rus, Plavalar, Poienile și Mănăstioara 284. O nouă împărțire între frați a moștenirii rămase de la părinți, consemna, în anul 1812, că Vasile stăpânea câte o pătrime din moșiile din Bucovina și tot atâta din moșia Corni, ținutul Suceava, la care se adăuga partea sa din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
, Grigore (20.XI.1943, Văleni-Stânișoara, j. Suceava), prozator și publicist. Este fiul Georgetei Ilisei (n. Zăhărescu), învățătoare, și al lui Ilie Ilisei, preot. Primele clase le face la Mănăstioara, învățând apoi la Fălticeni, unde între 1957 și 1961 este elev al Liceului „Nicu Gane”. În 1966 va absolvi Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, secția limba și literatura română. Lucrează ca redactor la Studioul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287527_a_288856]
-
în pâcla ușoară de pe Marmara, insula Prinkipo. De la Vechiul-Serai la Vlaherne, minunata așezare fără pereche pe pământ se odihnea în soare, așteptând rodul florilor primăverii. Într-o joi am făcut un drum pe la Silivri-Capù, dincolo de zidurile împăratului Constantin, ca să vedem mănăstioara Balâclî, unde a făcut popas întru suferințele sale de dragoste Alecu Ruset, eroul meu din Zodia Cancerului. Vineri era zi de repaos a osmanlâilor. Sâmbătă am petrecut câteva ceasuri admirând, ca să zic așa, muzeul Seraiului Vechi. Mai mult magazie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Urmează apoi bisericile zidite de Petru Rareș, și anume Vatra Moldoviței (1502), Sfântul Ilie (1540); biserica „Sfântul Dumitru” din Suceava (1611), „Sfântul Ioan Botezătorul” (1643), biserica din Zăhărești (1542), din Solca (1615), Toporăuți (1628), Părhăuți (1502), biserica „Sfântul Onufrie” din Mănăstioara (1672). Toate aceste biserici au fost renovate din bugetul eparhial. Prin concursul eficient al mitropolitului a fost înființată o biserică ortodoxă română la Varșovia, a fost reorganizat schitul Crișciatic, ca loc de pelerinaj pentru creștinii satelor din împrejurimi și de la
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
intre în vorbă cu el la drumul mare și-l întrebau mai întâi încotro pleacă sau de unde vine, răspunzându-le pe scurtătură: Cu coadă fără coadă, bine că trage! Și dădea bice calului. În schimb, la moara cumătrului Gheorghieș de la Mănăstioara, îi plăcea de minune. Acolo se simțea Cazanciuc în largul lui, că acolo nimeni nu mai îndrăznea să-l întrebe de coada calului. Dimpotrivă, oamenii îl îndemnau să le povestească el din cele multe știute de prin satele vecine. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
-i ucrainean, iar eu îs moldovean... a mai adăugat căruțașul și și-a îndemnat bidiviul cu un energic Dii căluțul tatii! făcând ca în urma lui să rămână o dâră lungă de praf albicios, înecăcios. Odată ajuns pe culmea dealului de la Mănăstioara, a constatat că va sosi cu bine acasă la adăpostul întunericului ocrotitor... după ce a trecut fără incidente de zona în care locuiau rutenii, cum își ziceau cei câțiva vecini de la marginea târgului, care i-au promis mare chelfăneală că i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
este, pornind de la satul de obârșie a autorului! La drept vorbind, analizând mulțimea aspectelor satului în cauză, repetatele și minuțioasele observații făcute în timp îndelungat, am ajuns la concluzia că, ceea ce ne prezintă autorul ca realitate concretă a satului natal, Mănăstioara, este propriu-zis o amplă RADIOGRAFIE a lumii satului cu toată involuția lentă ce a avut loc și pe care autorul o semnalează cu note grave, inducând pierderea specificului autentic al satului în general, dispariția unei lumi vechi de autentică factură
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]