13 matches
-
mele. Printre îmbrățișări strânse și săruturi din ce in ce mai pătimașe, ne-am dezbrăcat reciproc și ne-am lăsat trupurile goale în voia patului moale de fân mirositor, fără să mai simțim ușoarele înțepături ale paielor mai tari ori poate și ale frunzelor mărăcinoase... Am abandonat stelele din Cassiopeia și din cele două Urse, ca și pe ale Vulturului și Capricornului, pe cele din Lebăda și Andromeda și multe altele, după ce ne chinuisem să le depistăm pe boltă, după care ne-am abandonat și
NOAPTEA DINTRE LUCEFERI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 by http://confluente.ro/marian_malciu_1477340724.html [Corola-blog/BlogPost/371407_a_372736]
-
dictate de geniul creației, strâng mâinile la piept și mulțumesc Cerului că ochii mei îmi mai dau posibilitatea să mă regăsesc într-o lume uitată de abjecțiile neinițiaților lumii pseudointelectualilor. Pornesc, împreună cu alți iubitori ai scrisului românesc, pe un drum mărăcinos și întortocheat al inițiaților lumii secolului XXI. Ne oprim, deseori, și încercăm cu puterile noastre modeste să scoatem din întuneric alți doritori de lumină pură, nu obscuriști, ci clarvăzători ai ideilor literaturii libere. Cineva m-a întrebat ce este literatura
METANOIA FORMELOR LITERATURII ŞI A OMULUI NOU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 by http://confluente.ro/Metanoia_formelor_literaturii_si_a_omu_stefan_lucian_muresanu_1337332602.html [Corola-blog/BlogPost/358840_a_360169]
-
se decupa în clarul de lună. Felinarele aruncau o lumină verzui-lividă peste cheiul împestrițat cu smocuri de iarbă izbucnite printre pietre. În acest loc, orașul Ennistone era cufundat în somn. Nici o lumină nu licărea dincolo de canal sau dincolo de vegetația, zdrențuită, mărăcinoasă, gunoioasă, care nu putea fi numită câmp și care separa canalul de case. De partea astălaltă, dincoace de grilaje și de garduri, un labirint de curți părăsite și de magazii dărăpănate, aparținând unor făbricuțe, și câteva clădiri de cărămidă despărțeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ambele aparțin lui Fred Vasilescu. Tribulațiile vieții lui Ladima, așa cum se întrevăd ele din scrisori, ca și nuanțările aduse de Emilia îl conving pe protagonist că participă la o insolită reprezentație a Uciderii lui Gonzago: "Crește în mine o durere mărăcinoasă și sunt actor într-un teatru care, ca teatrul în teatru din Hamlet, corespunde unei drame adevărate."211 Un alt enunț, mai succint, reliefează prin alăturarea lexemelor "gânduri" și "apă" (conotând împreună o debordantă mobilitate), un posibil și seducător complex
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
precizează că afluentul rîului Prahova se numește Cîmpinița, nu Cîmpea (în care s-ar vărsa Cîmpinița, potrivit Dicționarului geografic). Baza v. sl. kopina este susținută și de numeroasele alte toponime formate în romînă, slavă (sau maghiară) de la nume de arbori mărăcinoși: Mărăcine, Mărăciniș, Scaiu, Schineni, Dracea (< srb. dracă, „spiniș“), Glogova (< sl. glog, „păducel“), Tîrnava (v. sl. trunu, „spin, arbore spinos“), Băgaciu (< magh. bogacs, „spin“), Cochinișu (< magh. kökényes < kökény, „porumbă“), Bodac (< ucr. bodak, „scai“) Sibiu (< sl. siba < svila, „corn, sînger“). O localitate
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sînger“). O localitate vecină Cîmpinei se numește Cornu (baza acestuia este apelativul rom. corn, care denumește un arbust de esență lemnoasă tare), iar în zonă există microtoponimele Măceșu și Muru, din același cîmp onomasiologic. Dealurile Cîmpinei sunt pline de arbuști mărăcinoși de tip cătină, păducel etc. Cîrlibaba Deși localitatea (sat în județul Suceava) nu este foarte impor tantă istoric, economico social sau cultural, numele o face inte resantă prin deformările multiple pe care i le-au adus deno mi natorii care
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
unde Vinner trebuia să vină să mă întâlnească, peste două ceasuri și jumătate), mă instalasem pe banca aceea, la adăpost de vântul care mătura deja coama valurilor. Liniștea însorită a acestui loc ocrotit de dună, iar în spate, de tufe mărăcinoase, distila zgomotele, unul câte unul: când strigătul acela ce venea de pe plajă, când trecerea unei mașini prin spatele copacilor. Zgomotele păreau să vină de foarte departe, izolate de distanță, precum semnalele unei lumi străine. Lumea asta, într-o dimineață de
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
părut rău după Bovo. Deși am cerut lămuriri de la niște țărani, am greșit drumul de trei ori, și noaptea ne-a prins în mijlocul codrului. Gundo a hotărât ce trebuia făcut. Ne-am ascuns bine toiegele și desagii într-un tufiș mărăcinos și ne-am cățărat într-un copac mare, aproape de drum, punând pe fugă păsările ce dormeau de obicei acolo. Ne-am așezat pe ramurile mai groase, cu spinarea sprijinită de trunchi, încercând să găsim poziția cea mai puțin incomodă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o dată. Dar lipitorile? Se apropie - și nu poți fugi. Le vezi - și nu le poți lovi. Dacă ești înspăimîntat - ești pierdut. Pentru că omul înspăimîntat fuge în vale, si in vale e agonia lungă, cu sfîrșit fără sînge... Urcuș pe coasta mărăcinoasa, sub ploaie, cu lipitori pe mîini, pe trup, pe față. Întîi mi-am sfîșiat cămașă, ca să strivesc limba de piele neagră ce-mi scrijela sînul. Apoi mi-am rupt umerii cămășii, apoi ciorapii. Alunecam și lăcrămam, îmi scrinteam degetele și-
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
deterministe facile pentru "specificul național", cu surprinzătoare neglijențe (cacofonii, cenaclul lovinescian apare scris Zburătorul etc.), cuvinte mari și găunoase în fraze patetice, greoaie, încărcate până la saturație cu incidente nepermis de lungi. Fraza arborescentă a scriitorului este un mit. Aici este mărăcinoasă pentru că încâlcită și fără ritm, construită chinuit. Din toate filozofările despre Nietzsche și din polologhia despre anii '60-'70 am reținut pledoaria scriitorului pentru nuanțe. Epoca se cuvine analizată cu multă luciditate. Arghezi, Camil, Călinescu, Nichita nu pot fi blamați
Breban. Nicolae Breban by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12042_a_13367]
-
un moment dat, tresări. Ușile mari ale cârciumii se deschiseră ca sărind în aer, smulse din balamale. În prag apăru Invalidul. Era în cămașă, descheiat la piept, lăsând să i se vadă smocurile sure și învârtejite de păr care urcau mărăcinoase pe gât și pe obraz până-n ochi, sălbăticindu-i tot chipul. Fața roșie și zbârcită, cu care parcă frecase până atunci dușumelele, se lumină o clipă și se schimbă, netezindu-se spre bărbie și-n monturile obrajilor. Bătrâna, fără voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
se părea că la câțiva pași se înălța ca un zid abruptul imensei stânci, un monolit teșit, și că argintiul fluidului luminos dădea rocii porfirice aspectul de metal vechi. Între el și Munte, câmpia Er Rahah mai avea câteva tufișuri mărăcinoase care justificau numele Sinai - Cel cu Spini. Știa că de la zidul mânăstirii până la stânca uriașă erau mai puțin de șase stadii și mai știa că de la poale până spre vârfuri peretele aproape vertical se aruncă sălbatic spre cer la înălțimi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
trebuit s-o susțină și dându-i posibilitatea celui care Îi plantase să se hrănească apoi cu ceva ce semăna cu fructele plopului sau ale răchitei (pere, micșunele etc.). Am mai apucat să văd, În câmpie, și aracii strâmbi și mărăcinoși de salcâm, la fel de obraznici atunci când ploua (Înfrunzeau adică) și deodată pretențioși pe timp de secetă; se transformau În sperietori, urâțeau și mai mult peisajul deja trist. Pe timp de grindină, spre exemplu, erau singurele obiecte ce rămâneau cu nerușinare În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]