3,738 matches
-
superbiei pe care o ținuse trei zile pe chip, masca celebrității sigure de ea, îi cade. Și, cu o tristețe în glas pe care nu o au decât cei care, condamnați la propria lor ispravă, sunt învinși de propria lor măreție, îmi spune: , Dar sunt atât de bătrân, Gabriel, atât de bătrân!"
Trecerea lui Vargas Llosa prin România by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11222_a_12547]
-
prin imaginea citadină și prin natura statică în variantele ei amintite, pictorul se apropie decisiv de acea realitate, impunătoare din punct de vedere plastic și inepuizabilă ca registru moral, care este prezența umană; chipul, forma sa, acțiunile și comportamentul său, măreția și dispearea sa, într-un cuvînt, Omul în toate dimensiunile lui. Într-un secol marcat de cele mai radicale descoperiri științifice și tehnice, zdruncinat de cele mai contradictorii ideologii, filosofii și doctrine estetice, în care arta și-a negat cu
Organicismul picturii lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11262_a_12587]
-
definitiv relația dintre orient și occident. Nu mai rămâne, în cruntă lupta corp la corp cu obiectul nostru, decât să ne abandonam detaliului. Recurgând, încă o dată la cuvintele lui Walter Benjamin, "împărțirea în mod capricios în bucățele nu conduce la măreția"2 mozaicului în sine, în același fel structura care alcătuiește acest număr al revistei se apropie mult mai mult de nucleul intim al problemei noastre decât ar putea-o face o abordare unitară care ar rămâne inevitabil dominată, ca în
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
și după ce cărțile lui Lucian Boia au devenit bestselleruri. Poate pentru că trăim mereu sub micimea unui prezent greu suportabil, poate pentru că nimeni nu ne învață în școala că indivizii își dau adevărata valoare în viață prin propriile fapte, nu prin măreția înaintașilor. E greu să nu simți miros de praf și de macrameuri când privești lista „minunilor” românilor. Reflexul provincial ne cere să ne „minunam” în fața lor, mai înainte de a le conserva, de a le restaura și de a le promova
Minunile romanilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82938_a_84263]
-
în exonartex. Noaptea beznă se întinde pe mai mulți kilometri. Și, cu toate ca întunericul pare nesfârșit, noaptea la Colelia nu te-apuca groază. Când pășești în Biserică, în nopțile fără nor, pereții se continuă cu un tavan de stele. E atâta măreție în felul în care Dumnezeu și-a pictat singur lăcașul părăsit de oameni, încât aproape că-ți vine să le crezi pe maici când îți vorbesc despre minunile care li se întâmplă zilnic. Dar adevărată minune este pictură tavanului unei
Unde Dumnezeu si-a pictat singur biserica by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83053_a_84378]
-
inamic, și altele, Cocoșul, Găinușa... Pavajul curții interioare a Domului poartă încă pe lespezile lui tocite urmele, zgârieturile pricinuite de șinele caleștilor, de roțile tunurilor trase de câte cinci perechi de cai, de potcoavele acestora opintindu-se în hamuri... Câtă măreție defunctă!... De la Ludovic al XIV-lea și până la Napoleon întâiul să fi fost cultivată în asemenea hal o glorie atât de perisabilă a armelor, niște invenții atât de mărunte în raport cu atomul dezlănțuit... În nici o țară din lume nu există un
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14825_a_16150]
-
n-a fost de nimeni considerată imorală fiindcă a fost obținută cu ajutorul zeilor, intrați pe terenul de luptă și luîndu-i partea în mod deschis. Schimbarea criteriului etic, în acest caz, are o consecință majoră asupra lecturii: face oarecum de neînțeles măreția eroului, vitejia lui; și pretinde recuperarea, pe calea cunoașterii intelectuale, a situației cu pricina. În bună măsură, literatura veche are nevoie de glose, cum se spune în limbaj filologic, spre a fi înțeleasă. Nu numai anticul Homer, dar și medievalul
Actualitatea lecturii și studiul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14890_a_16215]
-
bătaie, ajutată, salvată de regulă de rasa anglo-saxonă, cârtită dintr-un complex, invers, de superioritate. Lângă Arc te simți totuși atât de mic... Și, în general, la Paris, aproape că nici nu simți că exiști, ca la București de pildă... Măreția desexistențializează! Aici încep să mă simt mai român decât oriunde, cu alte cuvinte invidios, nesuportând capra vecinului. De aceea, mă pomenesc năpădit deodată de imaginea văzută cândva la jurnalul de actualități UFA cu batalionul german de onoare defilând marțial chiar
Reflexe pariziene (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14903_a_16228]
-
grotesc cu sublimul dramatic, a fost tocmai aceea a lui Lenin. în vastul ambient al Casei Scânteii, pînă și acest moment al exilului magico-simbolic a avut ceva ieșit din comun prin amploare și printr-un anumit patetism al ritualului. O măreție posacă și hilară în același timp, un soi de jubilație atinsă vizibil de tonurile negre ale melancoliei au condus pe ultimul drum, legat în lanțuri pe platforma unei remorci imense, hoitul de bronz al unui Lenin, la fel de sinistru și de
Răzbunarea lui Lenin - monumentul public după 1989 - (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14857_a_16182]
-
Brandes împrumută dimensiunile mitologiei, cînd îi evocă dimensiunile prieteniei. Jean Richard Bloch se avîntă într-o surprinzătoare clasificare: "Homer - negustor de fistic", apropiere propusă și de Camil Petrescu, atunci cînd gîndul îl duce la faptele și portretul haiducilor de "o măreție cu adevărat homerică." Mai ponderat, G. Ibrăileanu îi apreciază scriitorului român "naturalul din opera sa", dimensiunea fiind rezultată din faptul că scrie "dinlăuntrul vieții". M. Sadoveanu și-l aproprie fratern prin legăturile cu pămîntul țării. T. Vianu îi vede inspirația
O geografie dramatică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15270_a_16595]
-
se ritualiza, a se încărca din nou cu mister. Se reconsideră ca eternă devenire, ca mirabilă metamorfoză în cursul acesteia. Gesturile actantului, mișcările, deambulările lui, ce pot fi înregistrate sub un unghi funambulesc, capătă aerul unui program inefabil, sugerează o măreție ascunsă precum a unui prinț deghizat în cerșetor: "Într-o odaie străină/ noaptea/ privind în tavan/ pipăind cu mîna peretele/ (pentru ce această viață/ acest eu din care face parte și tencuiala?)/ apoi să faci patul în odaia străină/ și
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
I și U le vede mai aproape de culorile întunecate ale pământului. Autorul depășește perspectiva sinestezică a lui Rimbaud și transpune analiza într-un context natural, spiritual și filosofic: "A înseamnă înălțime și depărtare, O - înălțime și profunzime, E - golul și măreția, I - viața și descompunerea, U - creația și moartea...". Este evident că Jünger nu urmărește doar să atribuie pur și simplu fiecărei vocale câte o culoare. Ceea ce caută el este să dezvăluie desăvârșirea lumii care poate fi percepută în sonoritatea limbii
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
înțelegere de sine ș...ț încă înfipt în filologie, dar copleșit de voința de a dansa, Nietzsche și-a scris capodopera: Nașterea tragediei." (p. 58) A ceda "voinței de a dansa" e, într-adevăr, un gest ale cărui curaj și măreție nu sunt, mă tem, moneda cea mai curentă în lumea academică. După ce cartea a fost publicată, Ritschl, unul din foștii lui mentori, unul dintre aceia care îl sprijiniseră pe Nietzsche "fără rezervă", a numit lucrarea o "spirituală pălăvrăgeală la beție
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
cel atoatevăzător, recunoaștem mai puțin lentila prin care se adună într-un focar razele unei lumi reprezentate, cît ochiul vizionarului care dispune de viziunea sa, cel care, văzînd, creează cele ce vede". Dar această exaltare, să recunoaștem, ușor luciferică, a măreției livrești, nu e radicalizată, nu alcătuiește decît unul din aspectele discursului în chestiune. Ea coexistă cu și se corijează prin ipostaza unui homo religiosus, pe care, prin extensia, însă și prin accentul ei de profunzime angajantă, o putem socoti ca
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]
-
elementare), la motto-ul din Tagore, apoi sumarul plus dedicațiile, subtitlurile cărții-manuscris (Versuri care se întâmplă pe pământ, Versuri care se întâmplă în cer, Mlaștina de deasupra lumii, Fără pleoape, apoi versurile, fiecare în parte, de atâtea ori glorificând o măreție neagră, toate acestea m-au convins că locul lor cel mai potrivit după lectură este pagina de revistă și raftul bibliotecii. Și, totuși, sunt cuvinte, cuvinte doar, nu viziuni, cu convingeri, nu scârbele asasine de care suferim, cuvinte numai în
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14293_a_15618]
-
rămas la umbra colibei. Clipocitul apei întunecoase, când trupul ei alb s-a cufundat și a început să înoate, a făcut să răsune ecoul pe stânci în liniștea amiezii. Peisajul își asuma acea noutate, încorporând-o firesc în propria lui măreție. Când s-a întors la cort, am desfăcut ștergarul cu merinde și am mâncat. Umbra răcoroasă a stâncilor te îmbia la somn. Îmi amintesc că am tresărit când a venit căutătorul de minuni. A înfulecat și el ceva și s-
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
demonstrat-o de atîtea ori - se poate face orice; de la dublarea realității la falsificarea ei și de aici mai departe pînă la suspendarea oricărui simț moral. Utopie și rememorare Nici una dintre arte nu trăiește cu atîta intensitate, asemenea arhitecturii, promisiunea măreției și proximitatea eșecului. După cum nici una nu codifică în aceeași măsură aspirațiile, tensiunile, disfuncțiile și bovarismele istoriei. Nici literatura, nici teatrul și nici artele plastice, oricît de marcate ar fi ele de comenzi rigide ori de manipulări subtile, nu poartă în
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
mai frumos și mai pur avut... Și tot acest dezastru, această nenorocire, această ruină vă vine nu de la dușmani, ci fără îndoială de la cel căruia îi dați putere, pentru care vă duceți atât de vitejește la luptă, pentru a cărui măreție nu refuzați să vă dați morții..." Închei citatele din acest, senzațional, - azi, în zilele noastre, - și lucid și magnific discurs, cu fraza: "... Să căutăm deci să înțelegem logic, dacă putem, cum (se face că) această dorință obstinantă de a servi
Servitutea voluntară by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15156_a_16481]
-
se pare a fi adevărul major al operei de rezistență. Îl găsim pretutindeni unde vine vorba despre descoperirea, din înfruntarea limitărilor, a ceea ce se numește cu o frumoasă vorbă (pe care putem încerca să o facem să fie și adevărată) "măreția condiției omului". Voi prezenta pe scurt trei modele de semnificare din opera lui Marin Sorescu. Primul este chiar structura aluziei din teatru, unde asemănările rele sunt reinterpretate de literatură, ca niște animăluțe închise în boabe de chihlimbar. Iată un fragment
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
acestei senzații termice - dar fără nici o asemănare cu spaima de ger a lui Vasile Alecsandri (al cărei apogeu e reprezentat de Pohod na Sibir). Sibianul de adopțiune nu manifestă teamă, ci o atracție contemplativă față de acest fenomen meteorologic. El alătură măreția frigului (ca să citez titlul unei culegeri de poeme a lui Nichita Stănescu, editată în 1972) de o altă grandoare - cea a catedralelor! Pe de-o parte, durata construcției tulbură imaginația generațiilor omenești; pe de alta, excită imaginația starea șantierului ale
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
Tora (direcția de bază a credinței). Ori de câte ori poporul lui Israel este pus la grele încercări, Dumnezeu îl cheamă la El pe Satan și îi atrage atenția: „n-ai voie să te ocupi de acest popor - ei sunt proprii mei fii”. Măreția, ca și vina seminției alese. Iudaismul caută uneori să-l facă pe Dumnezeu să opteze... Citim: „În mod deosebit, se susține că dacă omul este cu frica lui Dumnezeu, atunci el este superior îngerilor (s.n.). Concluzia: „Oamenii drepți sunt mai
Situația îngerilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13456_a_14781]
-
și împinsă în mitologie, cu voievozii ei și cu tot soiul de alte figuri civilizatoare. În topul preferințelor metafizico-propagandistice ale autoproclamaților manageri ai eternității s-au situat acele personaje care au intrat comod în conștiința publică drept purtătoare ale unei măreții tragice. Mihai Viteazul, evident, călare, Avram Iancu, înconjurat sau nu de tulnicărese, Mihai Eminescu androgin și astral și, cu oarecare timiditate, chiar Ion Antonescu, sînt de departe eroii cei mai rîvniți și mai curtați. Pînă unde a mers această patologie
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13535_a_14860]
-
o alarmă de mașină: m-am simțit și mai singură. Piesele Liei Bugnar, jucate în aceeași ambianță sunt mai puțin ambițioase în planul modernității, izbutite, însă, în cel al teatralității. Autoarea nu se expune într-o oglindă astfel încât să reiasă măreția ei și nimicnicia celor care n-o înțeleg, ci se exprimă prin conflicte, prin destine și replici, spunând povestea și sugerând ceea ce e dincolo de ea. Nuclee dramatice elaborate în structuri evolutive, spectacolele văzute de mine au farmec și profunzime, sunt
Ore verzi by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13576_a_14901]
-
tabloului lui Breugel cu Icar prăbușindu-se minuscul, neînsemnat, într-o indiferență generală a naturii... A se vedea și mitul lui Prometeu tratat tot ca un accident minor și căruia rațiunea umană îi acordă atâta importanță... E ridicolul, dar și măreția ei... Cheia, iulie 1969. Călugărul orb de 84 de ani care, uitat de ai săi în pădure, taie într-una lemne o zi, o noapte, încă o zi și o noapte fără să-și dea seama, scuipând din ce în ce mai des în
Exerciții de proză by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13619_a_14944]
-
Sunt efectiv uluit de prezența într-un volum, consacrat culturii și națiunii române a dezamăgitorului encomion, intitulat Mareșalul Stalin, unde cel care a ucis vreo 20 de milioane de oameni, are în viziunea criticului-publicist "un profil fin și blând ", o măreție făcută dintr-o "aureolă imensă de iubire", în ochii lui "geniali" citindu-se nici mai mult, nici mai puțin decât "bunătatea ". Ce a vrut autorul antologiei să demonstreze n-am înțeles în ruptul capului. Revenind la tema cărții, rămânem cu
G. Călinescu despre cultură și națiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13662_a_14987]