36 matches
-
cervicală, maxilară, submaxilară și occipitală. Acestea semnalează o atingere încă moderată a sistemului imunitar. Infecțiile minore cutanate sau mucoase, virale sau micotice, nu sunt specifice infecției cu HIV, dar iau la subiecții afectați o formă cronică sau recidivantă: candidoze bucale (mărgăritărel) sau anogenitale, dermatită seboreică a feței, foliculite, prurigo, veruci, zona zoster. Bolile autoimune sunt relativ puțin frecvente. Se poate observa o parotidită (inflamație a glandei parotide), un sindrom al lui Raynaud (vasoconstricție care afectează mâinile în cursul expunerii lor la
SIDA () [Corola-website/Science/301483_a_302812]
-
spune că nu merită mai mult decât să fie forțați să reproducă personal în public scenele de desfrâu, pe care le descriu sau le pictează. Aș pune în piața publică pe Tudor Arghezi să reproducă cu țiganca lui. precupeață de mărgăritărel, scena pe care o cântă în Florile de mucigai. în afară însă de acțiunea profilactică, prin care o societate normală e datoare să se apere împotriva imundei invazii pornografice, problema moralității în artă se reduce la izvorul ei adevărat, la
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
plăcerile molcome, cu un ușor iz amărui, ale vieții în natură, sub rotirea anotimpurilor (Impresii și Vedenii), ori erotica, mai mult ca minus-experiență, ca respingere a formei sale „degradate”, ce ar fi specifică vremii moderne, sunt, ca și la autorul Mărgăritărelelor, sincere, dar simplitatea mijloacelor de exprimare nu mai are minima cauțiune a „naivității” vîrstei literare. Incapabil să-și lărgească partitura, N. va căuta să aducă unele modulații noi, utilizând, cu rezultate mediocre, sonetul sau oda alcaică ori împrumutând din inspirația
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288376_a_289705]
-
Două modele ale monumentalizării / 122 3.4. 1849. Când folclorul românesc se citea la Paris / 127 3.5. Arheologia ca știință a frumosului / 138 3.6. Estetica dispariției. Creația operelor din resturile vieții / 143 3.7. Metaforele formei: mozaicul și mărgăritărelele / 153 Partea a patra. SINGULARIZAREA / 165 4.1. Cucerirea interiorității / 165 4.2. O arheologie a pasiunilor colective (I): râvna / 170 4.3. O arheologie a pasiunilor colective (II): zelul național / 180 4.4. Fabrica de biografii. Cele trei tipare
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
percepțiile estetice, inspirând o viziune a forțelor creatoare. Și în acest sens, temele arheologiei au funcționat ca o resursă de reflecție și de reprezentare, oferindu-se pentru utilizări și extrapolări în afara câmpului strict disciplinar. 3.7. Metaforele formei: mozaicul și mărgăritărelele Ceea ce sare imediat în ochi în textele critice din jurul anilor 1860-1870 e frecvența cu care se invocă metafore ale lumii materiale pentru reprezentarea obectelor literare. Imaginația minerală domină discursul critic. Pietrele și metalele, prețioase sau nu, uzate sau cioplite, transparente
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
combinate și deturnate, textele au fost sustrase atât intenției auctoriale, cât și unității lor originare. Bogăția pe care o ilustrează mozaicarea angajează o figură implicită a abandonului - sacrificarea (aici voluntară, altundeva obligată) a ancorării literaturii, expunerea la riscul unei rătăciri. Mărgăritărelele sunt poate cea mai cunoscută metaforă a formei din momentul postpașoptist. Notorietatea acestei figuri s-a datorat lui Vasile Alecsandri, cel care și-a intitulat astfel un ciclu de poeme publicat în 1863. Pentru contemporani a fost o imagine puternică
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
de păcate"119. Ca să rezum, perlele sau mărgăritarele sunt o figură a unui text de mici dimensiuni, întreg în sine și valoros prin conținuturile morale, afective sau cognitive pe care le vehiculează. Revin la Alecsandri. Din punct de vedere istorico-literar, Mărgăritărelele sunt un ciclu adăugat la ediția a doua a volumului Doine și lăcrimioare și trimit la ciclul de Lăcrimioare care apăruse cu zece ani mai devreme în ediția din 1853. O notă pe care autorul o pune în josul primei pagini
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Doine și lăcrimioare și trimit la ciclul de Lăcrimioare care apăruse cu zece ani mai devreme în ediția din 1853. O notă pe care autorul o pune în josul primei pagini face legătura dintre cele două imagini: "Românii de peste Milcov numesc mărgăritărele albele fiici ale primăverii, care în Moldova poartă numele de lăcrimioare". Adică mărgăritărelele ar fi lăcrimioare. De fapt, cele două cicluri sunt cât se poate de diferite. Primul conține evocări ale unui amor pierdut și în cazul lui "lăcrimioarele" se
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
ani mai devreme în ediția din 1853. O notă pe care autorul o pune în josul primei pagini face legătura dintre cele două imagini: "Românii de peste Milcov numesc mărgăritărele albele fiici ale primăverii, care în Moldova poartă numele de lăcrimioare". Adică mărgăritărelele ar fi lăcrimioare. De fapt, cele două cicluri sunt cât se poate de diferite. Primul conține evocări ale unui amor pierdut și în cazul lui "lăcrimioarele" se referă la lacrimile transformate în poezie, adică la suferința transfigurată literar. Așa se
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Așa se încheie Steluța, primul poem din ciclu: Tu dar ce prin iubire, la a iubirei soare, Ai deșteptat în mine poetice simțiri, Primește-n altă lume aceste lăcrimioare Ca un răsunet dulce de-a noastre dulci iubiri!. În schimb, Mărgăritărelele sunt un ciclu eterogen, nu numai prin amestecul de subiecte, ci mai ales prin diversitatea formulelor poetice: sunt multe prelucrări după rețete folclorice, nu neapărat românești. Găsim mai multe "legende" (Dragoș, Visul lui Petru Rareș, Biserica risipită), o "doină", o
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
arăpesc" (El R'baa), un "cântic poporal spaniol" (Seguidilă), o "legendă din Munții Apenini" (Muntele de foc) etc. Alecsandri practică un soi de exerciții de virtuozitate, imitând diverse genuri folclorice din tradițiile locale sau din cele internaționale. În acest context, mărgăritărelele sunt o descriere de formă, cam în același fel în care de pildă Macedonski are un ciclu intitulat Rondele sau Pillat un ciclu de Sonete. Nu în sensul în care figurează constrângeri care constituie un gen de poezie (și care
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Sonete. Nu în sensul în care figurează constrângeri care constituie un gen de poezie (și care ne permit să recunoaștem un sonet sau un rondel), ci dimpotrivă, în sensul diversității extreme, care admite un număr nelimitat de codificări. Ceea ce indică mărgăritărelele e posibilitatea varierii "formelor și proporțiilor", cum spunea Hasdeu. Referentul acestei diversități de coduri e universul formelor naționale, infinite ca și popoarele care le creează. Mărgăritărelele sunt imaginea unor forme fără calapod, care nu mai respectă tabulatura limitată a formelor
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
dimpotrivă, în sensul diversității extreme, care admite un număr nelimitat de codificări. Ceea ce indică mărgăritărelele e posibilitatea varierii "formelor și proporțiilor", cum spunea Hasdeu. Referentul acestei diversități de coduri e universul formelor naționale, infinite ca și popoarele care le creează. Mărgăritărelele sunt imaginea unor forme fără calapod, care nu mai respectă tabulatura limitată a formelor clasice, care se pot alătura fără să se înserieze și fără să implice apartenența la aceeași clasă. Altfel spus, ele evocă nu atât stabilitatea și reproductibilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
a unei inventivități neîncetat productive, a generării nesfârșite de noi cristalizări. Dacă privim mai îndeaproape investiția lui Alecsandri în această reprezentare, putem distinge două linii de metaforizare. Una "internă", care se referă la temele propriilor poezii și care situează ciclul mărgăritărelelor în dialog cu ciclul lăcrimioarelor. Altfel spus, poetul oferă o justificare în interiorul propriului univers de fantasme. Nu mă refer aici doar la liantul "etimologic" care face din mărgăritărele un sinonim al lăcrimioarelor, ci și la reluarea intenționată a aceluiași gest
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
internă", care se referă la temele propriilor poezii și care situează ciclul mărgăritărelelor în dialog cu ciclul lăcrimioarelor. Altfel spus, poetul oferă o justificare în interiorul propriului univers de fantasme. Nu mă refer aici doar la liantul "etimologic" care face din mărgăritărele un sinonim al lăcrimioarelor, ci și la reluarea intenționată a aceluiași gest. Motto-ul ciclului din 1863 evocă mecanismul de sublimare a suferinței pe care se baza ciclul din 1853: Lacrimile izvorâte dintr-un suflet simțitor Precum roua dimineții, se
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
varietatea pe care o presupune "mărgăritarul" e percepută în acest context ca sursă a ilizibilității și confuziei. Ceea ce vreau să subliniez e circulația de care se bucura în epocă această reprezentare. Există o atracție certă pe care figura șirului de mărgăritărele o exercita asupra autorilor timpului, și asta în ciuda conotațiilor negative ale dezordinii și incompletudinii. O să închei acest scurt inventar de recurențe invocând exemplul lui Aron Densușianu care avea să folosească expresia tocmai în virtutea conotațiilor sale negative: o propune ca titlu
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
vechi ale excerptării și autonomizării locurilor comune constituie motorul secret al acestei mașini de formalizare; însă dincolo de această tradiție e de remarcat investiția pasionată și strategiile de apropriere desfășurate de scriitorii noștri. Dacă Alecsandri se angajează cu entuziasm în supra-justificarea mărgăritărelelor, e pentru orizontul infinit de posibilități pe care acestea îl deschid literaturii. E promisiunea unei lumi în care totul - pasiuni, ființe, lucruri - are șansa de se monumentaliza și de a încremeni în ipostaza hieratică a obiectului demn de admirație. E
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
sau Caragiale ca un soi de metonimie a marii creații geniale, transferând asupra citatelor aura estetică și prestigiul operei în ansamblul ei. În activitatea de metaforizare a epocii era vorba de investirea cu calități estetice tocmai a fragmentelor decupate: ceea ce mărgăritărelele încercau să reprezinte era o experiență sensibilă făcută posibilă prin desfacerea piesei din ansamblul ei organic, prin separarea ei de operă, de context și de producător. Era un mecanism de legitimare a atenției la micro-unitățile textuale, comparabil cu cel care
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
istoric, mărgăritarele au dreptul la o viață estetică autonomă. De aceea, această metaforă interesează în ciuda conotațiilor negative ale dezordinii, ale fragmentării sau incompletudinii; aș spune chiar că îi atrage pe oamenii timpului tocmai datorită acestor conotații negative, pentru că prin fragmentaritate mărgăritărelele le oferă ocazia să experimenteze o formă pură a relației estetice desprinse de orice contingență. Investiția în puritate, în detașarea de interese și de contexte, face din reprezentările formei un vehicul al gratuității estetice. În acest sens, trebuie observat faptul
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
XVII-lea, Iași, 2003; Mărturii documentare privitoare la viața și activitatea mitropolitului Dosoftei (în colaborare cu Nicolae Dascălu), Iași, 2003. Ediții: Gheorghe Asachi, Scrieri literare, I-II, pref. edit., București, 1957, Opere, I-II, introd. edit., București, 1973-1981; Vasile Alecsandri, Mărgăritărele, pref. edit., București, 1962; Dimitrie Eustatievici Brașoveanul, Gramatica rumânească. 1757. Prima gramatică a limbii române, introd. edit., București, 1969; Dosoftei, Psaltirea în versuri (1673), pref. I.P.S. Iustin Moisescu, Iași, 1974, Opere, vol. I: Versuri, introd. Al. Andriescu, București, 1978, Dumnezăiasca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290391_a_291720]
-
română antimonarhică, pref. edit., București, 1972. Ediții: Panait Istrati, Ciulinii Bărăganului. Moș Anghel, pref. edit., București, 1972; Anton Pann, Povestea vorbii, pref. edit., București, 1973; Calistrat Hogaș, Pe drumuri de munte, pref. edit., București, 1976; V. Alecsandri, Doine. Lăcrămioare. Suvenire. Mărgăritărele, postfața edit., București, 1984; Mihail Sadoveanu, Nicoară Potcoavă, postfața edit., București, 1986; Tudor Vianu, Arta prozatorilor români, postfața edit., București, 1988; Ion Ghica, Din vremea lui Caragea. Scrisori către Vasile Alecsandri, postfața edit., București, 1992. Repere bibliografice: Șerban Cioculescu, „Ideea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287411_a_288740]
-
rămas pare reală, dar, ca artă, ea sună ciudat de neconvingător. Poetul se mângâie lesne cu duioase suveniruri, se pierde, consolator, în blânde reverii, care îi poartă gândul spre ținuturi de dincolo de zare. Acest ciclu, Suvenire, va fi continuat cu Mărgăritărele (1852-1862). Se țes și aici doruri gingașe, pulsează același chef de hoinăreală. Dar trubadurul care își trăiește euforiile sub bolta clară are câteodată clipe de îngândurare, care dau liricii lui un sunet elegiac. Izbucnirile de energie, alteori, îl propulsează în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
Proză, îngr. și pref. G. C. Nicolescu, București, 1967; Poezii, I-II, pref. Paul Cornea, București, 1967; Teatru, îngr. G. Pienescu, pref. Const. Ciopraga, București, 1968; Poezii populare ale românilor, îngr. și pref. D. Murărașu, București, 1971; Doine. Lăcrimioare. Suvenire. Mărgăritărele, București, 1984; Pasteluri, București, 1984; Proză, I-II, București, 1984; Comedii și drame, Cluj-Napoca, 1986; Poezii, îngr. și pref. N. Manolescu, București, 1993; Muntele de foc, Chișinău, 1996; Jurnalul unei iubiri, îngr. Valentina Pătruț, pref. Paul Cornea, București, 1999; Istoria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
naturei minime. Dacă o foaie de trandafir a căzut pe un gândăcel smălțuit, a fost cu intenție... regina a aruncat batista, în taină, uimitului ei servitor... dacă painjeni încunjură c-un voal diamantin capul unei flori pe cari cad apoi mărgăritărele de rouă, el zice: vezi ce frumoasă mireasă. Și painjeni țes de la o tufă de flori la cealaltă un pod de diamant la mirele ce șade departe - pe altă tufă - s-aducă nuntașii, un cârd întreg de musculițe albastre ca
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
La teatrul din Iași, al cărui director era, i s-au reprezentat frumoase drame 9 în care exalta sentimentul patriei. A fost interpretul emoționat și elocvent al cântecelor populare din țara sa și pictorul fermecător al peisajelor românești (Doine, Balade, Mărgăritărele, Pasteluri, Legende). Faimosul Cântec al gintei latine a câștigat premiul Concursului de Limbi Romanice de la Montpellier. A îmbinat cultura franceză cu inspirația poeziei populare românești pentru a o ridica pe aceasta din urmă la formele cele mai înalte ale artei
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]