5 matches
-
unele localități, ciurelul poartă numele de sâliuță (Topârcea). Modul de legare a cârpei diferă de la sat la sat. După 1920, locul ei este luat de cârpa de păr cumpărată din boldă și cea neagră de ibrișin, cu ciucuri, de influență mărgineană. În zona localității Apoldu de Jos, "ia" este confecționată din pânză țesută în casă, care din loc în loc are dungile roșii. Mânecile pornesc din guler și se termină cu "fodori împodoghiți cu cipcă", iar gura iei este așezată lateral. Ornamentația
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
mai ales ramura grămușteană a acestora. Se pare că uneori au coabitat, iar grupuri de aromâni s-au întors alături de mocanii mărgineni și s-au stabilit în Mărginimea Sibiului. Victor Păcală, în monografia pe care a dedicat-o marii comune mărginene a Rășinarilor, precizează că turmele mocanilor ajungeau până pe teritoriul de azi al Greciei. La rândul lor, aromânii și-au lăsat amprenta lingvistică asupra graiului local al mocanilor din Rășinari. Teodor Capidan precizează că la Rășinari, verbul "a fi" se conjugă
Mocani () [Corola-website/Science/299686_a_301015]
-
România. Prezența mocanilor la sud de Dunare a fost bine documentată mai ales de misiunile diplomatice austriece, mocanii transilvaneni fiind la acea vreme supuși austrieci: Colonizări de mocani au avut loc și în Bugeac și Crimeea, mai ales din sate mărginene ca Rod. Gheorghe Asachi i-a surprins pe acești mocani la Chilia, pe la jumatatea secolului al XIX-lea, în timpul unor dispute violente cu pirații sarazini care încercau să-i prade. Alte grupuri de mocani pionieri s-au stabilit în Crimeea, Kuban
Mocani () [Corola-website/Science/299686_a_301015]
-
XIII, 1961, nr. 10-12, p. 795 și urm. Pentru pomelnicul schitului vâlcean Cheia vezi At. Mironescu, Istoricul eparhiei Râmnicului, București, 1906, p. 352-358. 61. Nicolae Iorga, Inscripții din bisericile României, vol. II, București, Soc, 1908, p. 366. 62. Tot la Mărginenei, Marica (pe care o putem vedea pictată în biserica Mănăstirii Hurezi și în cea de la Măgureni împreună cu părinții, frații și surorile sale), a dăruit o cruce de lemn, împodobită cu smalț și pietre scumpe: „Cruce împodobitî cu cheltuiala jupânesei Marica
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de 1425 ha, din care 57,6% sunt păduri, 20,2% fânațe, 15,2% pășuni, 6,8% reprezintă teren arabil și 0,2% livezi (Bucur, 1985). În 1975, Tălmăcelul deținea 420 ha de teren arabil (2,6% din totalul localităților mărginene), 577 ha (3,6%) fânațe, teren pentru livezi inexistent, 12514 ha (78,3%) munți și păduri și 2455 (15,4%) pășuni (Herseni, 1985b: 177). În Tălmăcel se cultivă grâu, porumb, orz, ovăz, cartof, dovleac, legume și zarzavaturi. Cea mai mare
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]