4 matches
-
acestui fenomen fiind ascunse ăn profunzimile inconștientului colectiv, fiind ades studiat de antropologi și psihologi. Un sentiment ciudat, o tulburare în fața însuflețirii unui obiect fără viață, iată reacția noastră în fața dublurii hărăzite nouă de către lumină. Cufundat în întuneric, lâng-o cruce mărmurită,/ Într-o umbră neagră, deasă, ca un demon El veghează,/ Coatele pe brațul crucii le destinde și le-așază,/ Ochii cufundați în capu-i, fruntea tristă și-ncrețită.// Ea un înger, ce se roagă - El un demon, ce visează;/ Ea
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
se temeau de el. Era împăratul lumei și Domnul tuturor celor trecătoare. Atunci se duse la castelul răsărit din rădăcini de munți. Intră în înaltele turle * ca să puie coroana lumei pe fruntea miresei lui - dar întinsă, albă ca o ceară mărmurită, moartă era iubita lui. El nu auzi nimic, nimic - numai valurile sânte ale Gangelui vuiau cu un răsunet depărtat și ironic în urechile lui - își plecă fruntea și zise: "La ce? La ce? " - apoi o apucă-nspre pustii și nimenea n-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
s-a strecurat jurnalul scris de propriul mădular - vă amintiți? - cel din primul capitol, camaradul înfierbântat de nurii bibliotecarei. Iată un fragment din jurnalul caimacamului în care pârdalnicul diarist notează ce știe el să facă mai bine: "Până să țipe mărmurită Anemona, maistorul de mine sunt în haznaua înglotelilor nesătule. Apa undezată s-a răspândit în cele mai tainice cărnuri și frumoasa răsfățului deapurpure își aridică huțanele lăsându-mi feredeul slobod. Sângele-i clocotește, murmură dvorve în neștire, strigă după Alior
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
Domnului se vede. O făclie e înfiptă într-un stâlp de piatră sură; Lucii picături de smoală la pământ cad sfârâind Și cununi de flori uscate fîșîesc amirosind Ș-a copilei rugăciune tainic șopotit murmură. Cufundat în întuneric, lîng-o cruce mărmurită, Într-o umbră neagră, deasă, ca un demon El veghiază, Coatele pe brațul crucii le destinde și le-așază, Ochii cufundați în capu-i, fruntea tristă și-ncrețită. Și bărbia lui s-apasă de al pietrei umăr rece, Părul său
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]