7,749 matches
-
însă, vrând-nevrând, trebuie să cadă la învoială și să se împace, cât cum, cu sine însuși. Astfel reiese din Autoportret într-o oglindă spartă. Cartea însemnează mai multe lucruri: este, mai întâi, un fel de jurnal, deci o defulare, o mărturisire, apoi o clasificare și ordonare, o umplere cu substanță a golului singurătății și, în sfârșit, foarte în surdină, abia, abia audibil, un lamento auster. Octavian Paler depune mărturie despre viața sa, la un ceas târziu, limpezind-o pe cât se poate
Omul cu urechea tăiată by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11235_a_12560]
-
mai contradictorii ideologii, filosofii și doctrine estetice, în care arta și-a negat cu aceeași vehemență moștenirea, prezentul și viitorul, în care forma industrială a declarat un război fățiș celei simbolice, Baba s-a încăpățînat să rămînă, după propria sa mărturisire, în ,,marea pictură,,. Adică înlăuntrul acelor convenții ale limbajului și acelor coduri ale reprezentării pe care timpul părea să le abandoneze ca învechite și ineficiente. Paradoxul acestei opțiuni este cu atît mai mare cu cît mediul ortodox în care artistul
Organicismul picturii lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11262_a_12587]
-
ea nu-i Ťciumurleșteť (cunoașteți acest cuvînt ardelenesc?...) decît pe cei care nu au organ pentru cultură. Nu e nimic rușinos în a nu avea organ pentru cultură, cu condiția să nu fii literat. Nici Goethe nu avea - conform propriei mărturisiri - organ pentru filozofie. De aceea nici nu l-a interesat filozofia. Dar pentru cultură avea organ și în asta stă o parte din secretul creației sale". (p. 67) Mulți dintre tinerii poeți de azi ar trebui să recitească, cu atenție
Întoarcerea la maeștri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11339_a_12664]
-
apucă să vorbesc în public,de exemplu, despre cum ma mănâncă în dos, sau cum ma dor hemoroizii(nu e cazul meu,slavă Domnului), etc. Nu? @Angi, daca citești cu atenție textul meu vei observa că NU am făcut această mărturisire la restaurant, tocmai pentru a menaja urechile comesenilor. Nici mie nu mi se pare un subiect de abordat cu ușurință într-un loc public, desi comparația cu hemoroizii mi se pare deplasată. Am ținut, însă, să-mi asum orientarea în
Bisex cu ochii deschişi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82858_a_84183]
-
de la experimentul PNȚ la guvernare). Sigur că ar fi fost preferabil că Mona Musca să-și asume trecutul imediat dupa ’90. Dar nu mă pot opri să nu mă întreb cine era Mona Musca la acea dată? Ar fi fost mărturisirea ei primită cu aceeași înțelegere că cea a lui Alexandru Paleologu? Cunoscandu-i, din publicistica lor, pe iacobinii noștri post-revolutionari, mă tem că nu. Și mă tem că mai binele ar fi fost în acest caz dușmanul binelui. Dosariada abia
Licheaua apelata nu se afla in aria de acoperire by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83063_a_84388]
-
se găsesc reunite aici celebrele texte despre avangardă (Discurs despre avangardă și Tot despre avangardă), disputele cu criticii (Vorbe despre teatrul meu și despre vorbele altora, dar și schimbul de replici cu Kenneth Tynan din The Observer), fragmente de jurnal, mărturisiri despre unele dintre piesele proprii (Cîntăreața cheală, Scaunele, Jacques, Amedeu sau Cum să te de descotorosești, Rinocerii), portrete ale lui Caragiale, Brâncuși, Schneider. Textele datează de la începutul anilor '50 pînă la începutul deceniului următor și, în ciuda caracterului lor fragmentar, sînt
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
nicidecum! Nu e ce credeți! Ceea ce vreau să vă spun n-are nici o legătură cu filmul acela celebru...Ca să n-o mai lungesc, am să vă dezvălui de la bun Început că e vorba despre un parfum. Parfumul unei femei...(Știu, mărturisirea asta duce cu gândul tot la un film. Numai că... Deși, naiba știe...) Oricum, nu era un parfum oarecare... Când am Întâlnit-o, cu ani În urmă, la o conferință de presă, În Macedonia, habar n-aveam că există un
O poveste cu Dolce Vita și Floriana Flower. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/81_a_356]
-
expozițională, că Nichita Stănescu desena cu multă dezinvoltură, iar Marin Sorescu a avut chiar tentative concrete de a-și sistematiza, în expoziții, desenul și pictura. De departe cea mai notorie este situația lui Tudor Arghezi, cel înzestrat, după propria-i mărturisire, în egală măsură pentru poezie și pentru pictură. Faptul că a optat pentru prima se datorează, spune el cu un anumit umor, împrejurării că poezia are nevoie de o recuzită extrem de sumară, pe cînd pictura cere o mult mai costisitoare
Ut pictura poesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14755_a_16080]
-
și fără a cădea în iluzia că forța plăsmuirii și a fabulației poate mîntui lumea de pleonasmele substanței. Artista și-a găsit un orizont optim de contemplație și de manifestare în acele momente în care nevoia de exprimare și de mărturisire este apanajaul exclusiv al conștiințelor pure, fie că acestea se regăsesc în lumea copilăriei individuale sau în aceea a umanității care n-a ajuns încă la gîndirea abstractă și la expresia noționala. în acest fel, criză profundă pe care tridimensionalul
A treia cale sau Inocenta Sfintului Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14780_a_16105]
-
al unei legături inexplicabile și nebănuite. O voi face totuși cu convingerea că numai așa voi aduce un sincer tribut criticului care a fost Maria-Luiza Cristescu. Tot încercând să scrie această carte despre proza contemporană, autoarea a realizat, după propria mărturisire, că avea nevoie să clarifice mai întâi anumite aspecte și să le pună în deschiderea cărții cu titlu de avertisment. Ce o neliniștea pe autoare era "perimarea ca noutate" a unor scriitori parveniți însă la autoritate socială. "Vremurile s-au
Critică supravegheată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14791_a_16116]
-
al paisprezecelea pictor care provoacă și, implicit, participă la ampla discuție despre ucenicie. Pentru o mai bună înțelegere a naturii și a scopului acestei cărți, unică pînă acum în literatura noastră de specialitate, unică atît prin intenția de a smulge mărturisiri directe unor personalități pentru care, cu vreo cîteva excepții, nu exprimarea narativă constituie partea lor tare, cît și prin consecința acestei provocări, adică prin profunzimea și acuratețea evocărilor, concepțiilor artistice și judecăților proprii, trebuie amintit faptul că Mihai Sârbulescu, pe
Regizorul și actorii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14832_a_16157]
-
lui faimoasă din Beverly Hills, pentru edificiul de pânză al unui târg de carte estival de la Mangalia. Și Mircea Cărtărescu, și Petru Popescu au fost asaltați de participanți cu întrebări ingenioase și incomode, astfel încât s-au simțit obligați să facă mărturisiri complete. Mircea Cărtărescu a recunoscut că Orbitor este o hartă a minții lui sau chiar mai mult decât atât, o clonă a sa, astfel încât cei care vor cu adevărat să-l cunoască nu trebuie decât să citească romanul. La rândul
Cititorii n-au vacanță by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14880_a_16205]
-
ALIANȚA CREȘTIN DEMOCRATĂ, fostul partid al dlui Ciorbea. N-a avut bani fiul rătăcitor al țărăniștilor să reînmatriculeze mașina sub prescurtarea PNȚ ori dl Ciorbea vrea să arate că nu s-a întors la matcă cu mîna goală? * O jalnică mărturisire face patronul ziarului CURENTUL, Mihai Iacob. Acesta este și patronul ziarului MONITORUL DE VRANCEA. El își asumă paternitatea acțiunii de a fi predat directorului postului de televiziune OTV, Dan Diaconescu, acea casetă în care apare filmată corespondenta din Focșani a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14916_a_16241]
-
Excelenta ținută grafică a albumului și calitatea reproducerilor sînt, evident, subînțelese și nu mai au nevoie de nici un comentariu. Ceea ce trebuie, însă, amintit, dincolo de aceste aspecte oarecum tehnice, este felul în care autorul îl receptează pe Octav Grigorescu, atît în mărturisirea directă, cît și în lectura pe care o face imaginilor. Dacă în scurta sa prezentare, artistul român este socotit fără echivoc "un om excepțional", care poate fi alăturat "artiștilor care domină acest secol", în ceea ce privește selectarea și ordonarea lucrărilor este evidentă
Cărți despre artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14909_a_16234]
-
Francisc întâi, să nu uităm, avea să o introducă primul în universitățile fosilizate de latina scolastică, - limbă pe care Montaigne avea să o învețe mai târziu, după germană și latină, cum se deprinde o limbă străină... Citesc săpată pe soclu mărturisirea lui Montaigne: Port în inimă Parisul încă din copilărie. Nu sunt francez decât prin această cetate mare, mare mai ales și incomparabilă în varietatea ei. O glorie a Franței și cea mai nobilă podoabă a lumii. Sincer, fără nici o ornamentație
Reflexe pariziene (1) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14927_a_16252]
-
rațional și privește lucid. Spiritul său de o rigoare geometrică se regăsește deplin în chiar geometria fundamentală a picturii sale. în cea mai pură descendență bizantină, apropiat moralmente și spațiului eclezial, el ridică această geometrie de fond pînă la cotele mărturisirii și transformă retorica modulară a liniilor în ceremonial sacru și în act jubilatoriu"), tocmai aceea de care mi-e teamă mie acum, îmi mărturisește, cu voce șoptită, în atelierul lui de pe Eforie, Florin Mitroi, mi-e teamă să nu cad
Marin Gherasim și invitații săi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15279_a_16604]
-
această dedublare a personalității sale culturale este descrisă în fel și chip în volumul întoarcerea învinsului. întîlniri cu Mircea Zaciu. Una dintre cele mai percutante imagini este cea propusă de Marta Petreu în textul "îi spuneam ŤDomnule Profesorť cu majuscule". Mărturisirea este tulburătoare: "Cu aceeași înaltă decență care o făcea pe Tanti Vichi, muribundă, să încerce să-și ducă mîna la gură cînd căsca, și Domnul Profesor, înainte de a muri, a spălat vasele și a aranjat bucătăria. Era un om învățat
Mircea Zaciu, între jurnal și dicționar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15292_a_16617]
-
1942 cînd m-am întors pentru o săptămînă la București. Mi-era atunci rușine de mine - consilier cultural la Lisabona - și de umilințele pe care le îndura el, pentru că se născuse și voise să rămînă Josef Hechter." De reținut aici mărturisirea unui sentiment de rușine de sine și lipsa justificărilor din alte documente mai tîrzii, anume că ar fi fost urmărit de Siguranță și ar fi vrut să protejeze astfel un prieten evreu, într-o situație extrem de fragilă în acele vremuri
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
doar un vers-idee. Dacă n-ar fi scandarea (la care ne obligă indicația din paranteză "în metru antic"), am putea să citim propoziția " Nu credeam să-nvăț a muri vreodată" ca pe propriul rezumat al lui: e pur și simplu mărturisirea unei trăiri la limita intelectului. Dacă nu ar fi urmat de întregul său cortegiu de strofe - care își răsfrânge îndărăt efectul liric asupra aridității sale prozaice, - acest vers nici n-ar părea un început de poem, ci mai curând un
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
întreba: este oare cu putință să mi se întâmple mie, și ce anume mi se întâmplă? De îndată ce apar următoarele două cuvinte - "să-nvăț" - lucrurile par să se clarifice. Nu mai e vorba nici de surpriză, nici de îndoială, ci de mărturisirea unei incapacități existențiale: eul nu se simte în stare să-și asume experiența care i se propune. În ce constă această experiență? Răspunsul este dat de cuvântul următor: "a muri". Așadar, surpriza combinată cu îndoiala - ca să reiau primele două ipoteze
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
Zaica și au transcris o parte a acestora, găsind astfel prilejul de a istorisi, la subsolul paginii, propriile amintiri. Citești prin urmare nu o confesine scrisă, ci una auzită și comentată așa cum se comentează de obicei una auzită - cu propriile mărturisiri. Trebuie reținută precizarea celor trei de a fi notat istoriile de viață ale lui Dorel Zaica nu cu sentimentul salvării unei neprețuite mărturii, ci convinși de relevanța lor pentru un anumit mod de viață în România de dinainte de 1989.
"Unii vorbesc normal, iar alții vorbesc în ghilimele" by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15341_a_16666]
-
fatal limitat în timp al percepției critice: după ce am citit Axel's Castle, studiul din 1931 al lui Edmund Wilson despre simbolism, am descoperit într-o revistă (criticul american mă fascinase și căutam tot ce se putea în legătură cu el) o mărturisire, pe care autorul o făcea la bătrînețe, despre spaima de care este încercat că, într-o zi, va fi "depășit" de literatură, nu-i va mai plăcea nici ce, nici cum se scrie, pur și simplu nemaiînțelegîndu-și timpul. Eram foarte
Criticul și timpul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15361_a_16686]
-
regele Juan Carlos și regina Sophie. A venit muntele la Mahomed. Investigarea confesiunii ca gen literar cuprinde un câmp larg de domenii. Maria găsește premisele în însăși plângerea lui Iov, în mod sigur Sfântul Augustin e un "confesor", și frecvența mărturisirii crește după idealismul german. Dintre funcțiile limbajului, ea răspunde nevoii de "descărcare", dar e și o exagerată dilatare a eului, o întârziată autoapreciere a propriei adolescențe (sunt aici ecouri din Freud și Jung). Filosofic, Maria argumentează și cu teoria autocunoașterii
Povestiri sau poezii? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15381_a_16706]
-
era omul care să facă concesii pe această linie, el era sincer În aceste aprecieri. Cele mai valoroase poezii oglindesc dragostea ei, ca un adevărat jurnal poetic de dragoste, cuprinzând toată gama de sentimente: bucurii, supărări, momente pasionale, revolte, temeri, mărturisiri, Împăcări” Versurile ei parcă stabilesc o complicitate cu cititorii. Au valoarea sincerității și a unei grații de necontestat: De câte ori am tresărit La fiece mișcare, Crezând că poate vei veni O, dulce alinare. De câte ori am plâns Văzând că noaptea vine Și
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
un poet, disipează în fragmente cu personaje incerte povestea a patru prieteni. Epilogul reia și explică parțial aceste scene ("fotografii") într-un discurs care se vrea o artă poetică, încărcat însă cu nume de autori și cu fraza îngreunată de mărturisiri din laboratorul de creație (ale naratorului?, ale autorului?), dar din care reținem "vreau să proptesc cercuri galbene pe niște pătrate inefabile". Călin Blaga - 15 păcate. Molia magnifica, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2001, 144 p., f.p. II A apărut la noi
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]