1,766 matches
-
o vreme, pe haine. În al doilea rînd, ea funcționează în cu totul alți parametri decît aborigenii tipici, probabil în virtutea unei programări abisale și irevocabile, și crede, așa, de una singură, că lumea se coagulează în jurul unor principii, că în măruntaiele ei palpită încă, abia ascuns privirilor vulgare, un inalterabil zăcămînt paradisiac, gata oricînd să reinstaureze în fapt ordinea și frumusețea dintîi. În al treilea rînd, ea este convinsă că oamenii sunt cu totul altceva decît simple carcase ambulante, că ei
Paula Ribariu, între Nazca și Baikonur by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11240_a_12565]
-
pentru proză, devine, iată, o țintă a scrisului poeticesc: , Totu-i adus în ordine: și valizele și aparatele de radio/ și scurtele de piele și cafeaua-filtru/ și șuncile tale fumegînd departe,/ sub cămașa în carouri./ Marea, vasul cu trenuri-expres în măruntaie,/ balcanicii deconcertați făcînd pe domnii.// Bere, biscuiți, răcoritoare, carne mucegăită, palincă/ și vinuri franțuzești, sughițul și râsul, munca pe șantier/ care așteaptă;/ bărbații se-mbată și-și dau jos nădragii pe culoar.// Jocuri de noroc, baticuri, ciorapi de damă la
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
o imagine spune mai mult decît o mie de cuvinte și-un afiș antibolșevic convinge mai mult decît o mie de poncife promarxiste. Te-asteptam și cu niște mesaje subliminale. Așteptăm să te deghizezi într-o reclamă la pemparsi, din măruntaiele căreia să te ițești,fulgurant, din 7 în 7 secunde, soptindu-ne cu voce de ventriloc:”marxismul e bun și generos”,”marxismul e bun și generos”! Am văzut afișul...ai greșit decadă...nu-i prima gafă...nici ultima...dar întrebarea
Les années trente, les années folles by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83010_a_84335]
-
Întotdeauna mi-a fost frică de apă și de necunoscutul întins pe la fundul ei. Deși am făcut înot de performanță, n-am deschis niciodată ochii. Nici în bazin, nici în mări sau oceane. Nu vreau să văd ce este în măruntaiele ei. De cîteva minute, am înțeles de ce. Pentru că acolo se adăpostea sfîrșitul meu. Minutele de panică. Vreau să mă sustrag, să ies din trafic. Imposibil. Nu mai există nici dreapta, nici stînga - ca în politica de la noi - nici înainte și
Invitație la castel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14953_a_16278]
-
cineva, conștient, arată pe fața lui o nouă dimensiune. Se exersează în adânc ceva nou, cum se exersează pe fața bolnavilor moartea. Azi a bătut vântul tare; arborii se îndoiau, vântul ca un clocot dinspre mare. Miroase a minerale, a măruntaiele apei, miroase a ființe pe care nu le văd, dar ele mă ating, îmi intră pe gură, în sânge, plutind pe sistemul meu nervos. Ființe nevăzute, martore ale crimelor cotidiene și ale celor care sunt încă planuri în structurile perfecte
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
domnului Caragiale! În finalul filmului, ca un fel de "justificare" a rămînerii la suprafața lucrurilor, aflăm un citat din Caragiale: "Ah, iubește-mă, dar nu intra, mă rog frumos, ca într-un dulap de lemn, în sertarele unde se ascund măruntaiele mele. Căci asta, mă rog frumos, mă doare"... Citatul e cît se poate de adevărat, atunci cînd e vorba de un autor în viață. După aceea, nemurirea echivalează cu o anestezie generală, deci "scotocirea" nu numai că nu "doare", dar
Anul Caragiale: Franzela amară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14388_a_15713]
-
se poate de adevărat, atunci cînd e vorba de un autor în viață. După aceea, nemurirea echivalează cu o anestezie generală, deci "scotocirea" nu numai că nu "doare", dar e chiar necesară. Sîntem datori să aflăm ce se ascunde "în măruntaie". Cu condiția să fim în stare!
Anul Caragiale: Franzela amară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14388_a_15713]
-
de babe bisericești cu un cor antic. Avem aici un text "postmodern" (Râma), postmodern pentru că în final devine autoreferențial, sau pentru că ar fi o supralicitare a derizoriului, sau pentru că ar există intertext, (citarea lui Henry Miller, who else?), sau pentru că măruntaiele râmei se aseamănă cu cele ale unei femei, sau pentru toate acestea la un loc, ca și cum rețeta face textul, fără a avea acea electricitate și dezabuzare prozastică a postmodernului, care reciclează fără să distrugă, și își râde de retorică. Există
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
aș fi vrut și atunci am cunoscut singurătatea și o oarecare formă de melancolie. Dar nu cred că și-au dat seama de lucrul ăsta. În adolescență și mai târziu s-a purtat cu o mare delicatețe; nu intra în măruntaiele mele sufletești. - Dar, la un moment dat, n-ați simțit nevoia să o facă? - Deloc. Fizic, am moștenit structura mamei; tata mă considera coleric. Nu-mi plăcea să se amestece cineva în socotelile mele. Aveam aventuri sentimentale dezastruoase pe care
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
frizelor de la Parthenon. Răzbunare a zeiței Atena, o femeie care nu se lasă neglijată. Ann-Marie Butin, Grecia clasică, traducere de Lia Decei, editura All, 2002 Grădina glosselor și sensul vieții Tot de la vechii greci pornește Jean Bollak în harta trasată "măruntaielor" filologiei, cunoașterii practicilor de lectură, hermeneuticii critice (inclusiv a textelor moderne). De la lucrările despre poezia, filozofia și tragedia greacă au pornit teoriile sale privitoare la interpretare și sens. Născut la Strasbourg în 1923, cu studii de filologie clasică (de unde dezvoltarea
Cartea străină by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14262_a_15587]
-
munca mea de o viață cu A...ii. De ce mă simt atât de prost în fiecare dimineață când mă trezesc? Întrebându-mă dacă voi fi în stare să mă cac sau nu. Oare îmi va funcționa organismul? Îmi vor lucra măruntaiele? Bătrâna mașinărie o fi transformat mâncarea în substanță maro? Mai e de mirare că am săpat adevărate tunele prin biblioteci după informații despre victime? Victime fictive! Toate victimele pe care nu le-am ucis sau nu le-am închis noi
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
aruncați în arenă să se ucidă unii pe alții ca gladiatori. Delațiunea era o cale de exterminare. Iar metoda nu numai că a dat roade atunci, ea continuă să producă și azi. Distinșii domni de la CNSAS au orbecăit atât prin măruntaiele hidrei roșii încât au ajuns să-i confunde pe cei înghițiți de fiară cu organele proprii ale acesteia. Și tot căutând prin burta monstrului proteic, i-au găsit acolo și pe doi dintre marii poeți damnați ai acestui neam ingrat
Absurdul continuu () [Corola-journal/Journalistic/13402_a_14727]
-
luați pastile de cap de hazard./ Vă spun: numai sîngele e-un orologiu/ Definitiv, nerușinat și calm.// Eu sunt o imitație, mă puteți încerca/ Nerăzgîndiților, doar mă aveți la mînă,/ Dacă-mi desfaceți mașinăria vedeți că nu-s/ Nici cît măruntaiele unui pui de găină.// Eu dacă nu m-aș învîrti, m-aș încerca/ să fiu un cal înhămat la pietroaie/ Să le trag înainte, să le dau drumul/ Din infinitul mic în infinitul mare" ( Orologos). Un atare imaginar spumos e
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
și spre pocăința lectorului. Senzaționalul, ca un drept al ficțiunii, un ce detectivistic, simțul acut al mediului, ce poate transfera în exotic și o stradă bucureșteană, dacă nu în mister și te poate firesc transmuta la intrarea în Holmeskirke învăluie măruntaiele narațiunii, fac acceptabilă situația în care un român aflător în Dania o va avea de condus pe ducesa A. de B. la înmormântarea unei rubedenii - tema i-ar fi surâs și lui Balzac, încă mai mult lui Dumas-père, pomeniți, de
De la Charlottenlund la Mogoșoaia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13864_a_15189]
-
lichefiată: picioroange de antracit/ pictate cu galben./ (deschis) floare a venerii în brațele buruienii./ aștepta pule de gândăcei și de muște,/ pule de buburuze și de cărăbuși,/ pulă de furnică și pulă de vaca-domnului/ trompe fastuoase de fluturi-curtezani:/ le dizolva măruntaiele (iată SYNTHEZA)/ ei acceptau cu voluptate și umilință (ASCEZA)/ vedeam în el voința divină, învățătura revelată./ îi pândeam pe ceilalți: mi-era teamă de răutatea,/ de insectarele, de neștiința lor sacră./ aș fi urlat și blestemat, au plecat./ fiara coborî
Nirvana by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10391_a_11716]
-
146) „... Într-adevăr cei care asistau acolo au rămas uluiți văzând cât de tare li se deșirau (mucenicilor - n.n.) în urma loviturilor până și arterele, venele cele mai ascunse, încât se vedea chiar și alcătuirea trupului lor cu cele mai lăuntrice măruntaie și părțile cele mai ascunse ale organismului. Uneori erau întinși pe scoici de mare și pe Țăruși ascuțiȚi, în sfârșit, după ce au suferit tot felul de cazne și suferințe, au fost aruncați la fiare ca să le hrănească”. (Eusebiu de Cezareea
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
departe ca pe ceva vrednic de laudă faptul ca nu cumva vreun mort să fie răpit, în schimb fiarele sălbatice și câinii ori păsările răpitoare să poată ciopârți ici-colo din mădularele omenești. Întreg orașul, de jur împrejur, era presărat cu măruntaie și oase omenești, încât nici chiar celor care mai înainte nutriseră ură amarnică împotriva noastră, niciodată nu le-a fost dat să vadă o cruzime atât de mare. Ei nu deplângeau atât de mult nenorocirea celor împotriva cărora se acționa
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
oricât de nenorocită ar fi fost ea. Bucăți de carne omenească nu erau mâncate numai în câte un loc, ci ele erau împrăștiate peste tot: unii spuneau că au văzut în fața porților bucăți întregi, bucăți separate ori părți diferite din măruntaie. În vreme ce astfel de lucruri durau de mult timp, iată ce întâmplare minunată a avut loc. Văzduhul era curat și senin, iar starea vremii era nespus de plăcută când dintr-odată stâlpii care susțineau clădirile publice din întreg orașul au început
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
și dureroase ale trupului. Ca niște fiare sălbatice, crude și nemiloase, călăii, înconjurându-le trupurile, le găureau coastele, le strujeau cărnurile, le descopereau și le lăsau oasele goale! Nimic nu punea stavilă cruzimii și neomeniei lor. Iar când ajungeau la măruntaiele lor, când intrau până în adâncul trupurilor lor, și nu găseau comoara credinței aflată în ei, ca să o jefuiască, atunci pățeau ce pățesc cei ce asediază capitala unui imperiu, plină de multe bogății și cu destule comori în ea, care, după ce
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
unde și ca-n transă posedat de o frenetică energie ajunserăm cu ficțiunea arborescentă pe scări și treptat le coborârăm umplând peretele oblic cu un graffiti de noi semne și inscripții revelatoare smulse din bănuțul unui ou ancestral îngropat în măruntaiele unui biet elev corigent la mate Praful de cretă mânjind unicul costum ponosit și ros în coate al profesorului praful albastru în scânteierea ferestrelor învăluindu-ne pe toți într-un giulgiu ca la fizică ciudatul fenomen Tindall care devoalează din
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4115_a_5440]
-
va ieși să mergem împreună La o mare petrecere în Kosovo, cu basculanta, o mașină Puternică și capricioasă O viață aproape întreagă am visat-o și acum, că o am, iată N-o pot opri la timp. Mi se încurcă măruntaiele mele Cu măruntaiele ei. Când mă voi trezi Îi voi da înconjur privind mirat cauciucurile sângeroase și Oscioarele roz ale turmei de miei alte planuri Îmi tot fac planuri cu porumbeii de iarnă. Ce Dumnezeu văd ei? Ăla Negru e
Timpuri crimordiale by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/4647_a_5972]
-
mergem împreună La o mare petrecere în Kosovo, cu basculanta, o mașină Puternică și capricioasă O viață aproape întreagă am visat-o și acum, că o am, iată N-o pot opri la timp. Mi se încurcă măruntaiele mele Cu măruntaiele ei. Când mă voi trezi Îi voi da înconjur privind mirat cauciucurile sângeroase și Oscioarele roz ale turmei de miei alte planuri Îmi tot fac planuri cu porumbeii de iarnă. Ce Dumnezeu văd ei? Ăla Negru e mânios pe porumbița
Timpuri crimordiale by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/4647_a_5972]
-
ou, suptă-n afară printr-un pai subțire de sticlă Ușor-ușor, gravitația trupului meu se lasă învinsă de magnetismul pânzelor sale Ca pe niște musculițe aurifere îmi devorează secundele cu delicate manevre îmi împletește în țesătura sa palmele, sângele și măruntaiele îmi absoarbe gândurile și memoria încorporează tot ce vine în atingere cu mine cuvintele ploaia de-afară scaunul bucățile de ziar frazele din Nietzsche până când ființa mea începe să se topească în circumferințele sale de fum, ce tot cresc și
Poezie by Arcadie Suceveanu () [Corola-journal/Imaginative/5075_a_6400]
-
doar papucii de pâslă ai morții lipăind ascuțit ca o jucărie stricată. Golul dintr-un ochi de orb și am libertatea să văd viața în roz pe coridoare obscure în săli de disecție schimb decorul și rămân bucăți de carne măruntaie dintr-o biografie ca vai de ea și nu-i adevărat că ai străpuns bariera că ai răsucit gâtul sintaxei ce mică e lumea ce mic e spațiul care te cuprinde și cuvintele o mână de oase între două morți
Poezie by Bucur Demetrian () [Corola-journal/Imaginative/6045_a_7370]
-
de zile, ai hrănit-o din palmă pasărea cântătoare ce s-a însirat, ca pe sârmele de telegraf un stol de rândunici, de la clape la coarde, ai putea să-ți ghicesti viitorul - de unde nu-ți stii nici trecutul, nici... - în măruntaiele ei? duhul sfânt, care sălăsluieste în lemne, se teme de carii ca orice suflare de viermi? cu opt găuri si arsă în foc, ocarina e-o replică-n miniatură a trupului stând pe cenusă - el însusi aducându-se ardere, zisă
iov and vio by Emilian Galaicu-Păun () [Corola-journal/Imaginative/5984_a_7309]