13 matches
-
Ariel, nevăzut, îi învrăjbește puțin și apoi îi atrage până la a treia etapă a drumului lor prin insulă, unde: „Au dat în spini, scaieți, ciulini și-urzici, / Ce le-au pătruns în carne. I-am lăsat / În balta plină de mătasea-broaștei, / Ce-i lângă peșteră, să dănțuiască / În apă pân’la gât.“ Până la urmă sosesc și ei la locul convenit, însă, în loc să îl ucidă pe Prospero, fură niște haine ce le-au luat ochii și sunt aspru pedepsiți și fugăriți de-
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Ariel, nevăzut, îi învrăjbește puțin și apoi îi atrage până la a treia etapă a drumului lor prin insulă, unde: „Au dat în spini, scaieți, ciulini și-urzici, / Ce le-au pătruns în carne. I-am lăsat / În balta plină de mătasea-broaștei, / Ce-i lângă peșteră, să dănțuiască / În apă pân’la gât.“ Până la urmă sosesc și ei la locul convenit, însă, în loc să îl ucidă pe Prospero, fură niște haine ce le-au luat ochii și sunt aspru pedepsiți și fugăriți de-
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
prin flăcări cu ochii strânși, răniți, încercam să mă orientez, aproape sigur că o luasem în direcție greșită. Și a fost chiar așa, fiindcă după un timp, cotind pe o străduță cu un canal de scurgere pe margine, năpădit de mătasea-broaștei, am recunoscut o casă-n ruine, cea în care, când veneam, văzusem țigănușul care-și făcea de lucru cu fâșia de alamă decupată. Țâncul era acum la câteva case mai încolo, nunand semințe de floarea-soarelui cu alți câțiva, doar în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
la câteva nopți pe singura cărare spre casa pe piloni, asediată de sus și de jos de stele. Câte unul dintre ei urina îndelung, profilat, negru ca smoala, pe galbenul zorilor, de pe mica platformă de nuiele, împrăștiind peste noroiul de mătasea-broaștei stropi scânteietori, ca de chihlimbar. Duhoarea de urină plutea mereu deasupra colibei, amestecată ciudat cu efluvii de smirnă și tamîie. Cam în acea vreme, în oraș, mai întîi printre negresele ce vindeau mango și avocados în piețe, apoi pătrunzând, prin
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și ai și pe celălalt mal câțiva pescari pe care i-ar deranja. E adevărat că nu-i o oră potrivită să te scalzi. Spre prânz însă începe să frigă pământul. Se face apa ca o ciorbă. O fiertură de mătasea-broaștei și gunoaie fermentate, ce mai, astea-s condițiile și posibilitățile. N-ai decât să primești. Iarba verde de acasă e o tăvălitură de paie, dar n-ai unde să te duci... Cică să vinzi și să pleci, Dumnezeule, unde? Peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
dragoste ale femeii de dedesubt. Am ascultat, înfășurat în pătură, umed de excitație și, după ce am tresărit auzindu-mi numele strigat printre gemete, am trecut în vis fără să-mi dau seama. Coboram într-o vale mlăștinoasă, acoperită cu lintiță, mătasea-broaștei, stânjenei veștezi, aproape putrezi, și 62 sclipitoare roua-cerului. O construcție pătrată, cenușie, se afla în mijlocul văii, la capătul unei cărări de cărămizi sparte și încrustate cu licheni. Când am ajuns în fața micii construcții mi-am dat seama că era un
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
o tăcere de planetă moartă. Nu se vedea nimic nici la doi metri. Eram singur în mijlocul lumii înghețate. Fermecat de acea lume nouă și stranie, uitasem de Gina și de orice. Privind adânc sub gheață, am putut vedea, încurcat în mătasea-broaștei, un copil înecat. Era blond și avea fața verde ca smaraldul. Nu am putut să-l privesc prea mult timp, căci deodată am auzit un mic zgomot sacadat. Am simțit că asud brusc și că inima mi se dizolvă, pur
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de la școală. Parcă mi-a făcut cineva o gaură sub coaste, a pus un furtun cu canea, l-a tras greu, i-a dat drumul, să iasă apa pe care-am înghițit-o. Și din mine tot curge apă cu mătasea-broaștei și mormoloci mici, negri-cenușii. - Dă-te de-acolo, vomiți pe trandafirii de dulceață ai maică-tii... Toți de lângă ștrand știu să-noate, numai eu nu, de obicei mă lasă să păzesc hainele sau mă trimit să le-aduc chiștoace mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
destui bolovani pân-acu’...», și-o luăm agale, pe jos, pe urma tractorului. Cad, am un genunchi vânăt și umflat, mi-am rupt blugii, fumez în ciuda avertismentelor americanului că nu-i sănătos, dear Sara, ajungem și admirăm câteva gropi, cu mătasea-broaștei pe ochiurile de apă, cu niște mustăți de fier forjat ieșind din ele și cinci muncitori jucând table. Dacă n-au venit ăia cu țevile de două săptămâni? Drumul de întoarcere, americanul s-a hotărât să se îndrăgostească de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și „Mulți ani!”, s-au Întors la căruță și nu au mai oprit până la „Șușmeaua Pușcașului”, ciușmea cu teuci din lemn, Îmbătrânite de timp, În care apa curată tremura sub boturile sforăitoare ale cailor Însetați, ferindu-se de contactul cu mătasea-broaștei, fixată din belșug pe pereții secularelot teuci. După ce caii s-au adăpat -așa cu zăbala nescoasă, Înhămați și cu ... călătorii fixați pe locurile lor - căruța a plecat mai departe printre dealurile mai verzi sau mai galbene, mărginite pe stânga de către
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
placă. — O să-ți fie rușine să te întorci, să recunoști c-ai greșit. Efrem se aplecă peste masă. — Știi bine că nu greșesc. Aici suntem pe un drum greșit... Nu vorbim nimic despre asta, dar criza de sens băltește ca mătasea-broaștei. Cum să lupți împotriva lipsei de sens, dacă n-o numești ? Cum s-o numești, dacă tocmai lipsa sensului te împiedică s-o identifici ? Cercul vicios nu poate fi spart decât într-un fel... — Asta ar trebui să-ți dea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
agățându-se de picioarele lui. — Da’ ce vrei să faci, tâmpito ? răbufni Golea, zvârlind-o cât colo. Să-l duci la medicină legală, lângă sula lui Terente ? Sau să aduci vreun popă să-l îngroape, să-l vadă lumea cu mătasea-broaștei la gură ? Săltă sacul pe umăr, ținându-l de băieri. — Să nu care cumva să ieși din casă până mă întorc ! șuieră. Abia frigul care pătrunse prin ușa deschisă o trezi pe Melania. Se ridică greu, ștergându-și lacrimile, netezi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
arteziană din apropiere, în care doar o pojghiță băltită pe fund, din ploile mai vechi, amintea de rosturile ei. Și nu atât celelalte corpuri aruncate deasupra ei o treziră, cât atingerea persistentă a apei, căreia suprafața verde și catifelată de mătasea-broaștei îi arăta rezistența încăpățânată la lumină. Câteva clipe crezu că e noapte și urmele moi, uleioase de pe degete sunt țesuturi ale întunericului umed. Abia când numără și văzu că degetele sunt prea multe ca să fie toate ale ei înțelese că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]