155 matches
-
va da note, între un dans din buric sau un cântec, iar zilnic, " Diminețile unui bărbat cuminte", unde în "direct"se discută despre bacalaureat, concerte, spectacole, sau despre N. Titulescu (cu I. Scurtu), mirosuri apetisante învăluie încăperea. Aici Petrișor și "mătușica"sau tanti Julieta, cu un mare gabarit corporal, pun întrebări actorilor, istoricilor, medicilor invitându-i cu "haideți"(ca la toate televiziunile). PRIMA ne răsfață de mult cu o emisiune cu specific pescăresc și vânătoresc intitulată "Tibanu pescuiește și vânează". La
Actualitatea () [Corola-journal/Journalistic/15073_a_16398]
-
le protejeze de părul unsuros al lui Chanu. Erau aici mobile peste mobile, mai multe decît văzuse Nazneen vreodată în- tr-o singură încăpere. Și dacă ai fi adunat toată mobila din gospodăria de acasă, din fiecare ghar4 al unchilor și mătușicilor, tot nu s-ar fi adunat atâtea ca în camera asta. O masă joasă cu tăblie de sticlă și picioare de plastic oranj, trei măsuțe de lemn care intrau una în alta, masa cea mare pe care o foloseau pentru
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
personală față de politicienii cu veleități literare, abuzivi, caraghioși. Ca Radu Vasile, de exemplu, domnul cu ghiul și cu mustață ŕ la Pristanda. Ca și celălalt domn,... domnul falș în toate, prim secretarul de partid Ion Iliescu, - de alde Năstase, cu mătușica, nu mai vorbim... Dacă, vreo carte, azi, mâine, va scrie și căpitanul vorbăreț de petroliere pântecoase,... Cicerone,...hâââ!... Traian Băsescu, slăbiciunea mea de acum vreo doi ani, stinsă de când cu sfântu gigi... nu mai îmi rămâne nimic de făcut... Surpriză
Un ministru poet by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10516_a_11841]
-
drumului de la Silistra la Maia (un sat astfel numit pe atunci, la nord-est de Buc., n.n.) am trecut prin București. Am jucat și a trebuit să împrumut bani. Situație înjositoare pentru oricine, iar pentru mine în special. Am scris scrisori: mătușichii, lui Mitea, lui Nekrasov... Nu știu de ce să mă apuc mai departe și în consecință nu fac nimic. Cred că cel mai bine ar fi să lucrez la Romanul unui moșier rus.” La 7 iulie 1854, acest autoportret, făcut probabil
Tolstoi despre români (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13064_a_14389]
-
ați fi decât doișpe bucăți de maimuțe, ciopârțite cu joagărele. (Pică pe gânduri) Ori nici de maimuțe... Că și maimuțele... E maimuțe și maimuțe... Unele o are mai groasă chiar și decât un cal... (Schimbă strategia. Aplică jocul de-a mătușica cea bună, privindu-i cu un soi de zâmbet pe fiecare dintre ei și îndulcindu-și tonul) Ia spovediți-vă voi la tanti Olimpia... Dac-ați ciufulitără voi, vreodată... De-adevăratelea. Vreo bidinea de muiere?!... GEORGE (își extrage batista umezită
La ospiciu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10308_a_11633]
-
să comenteze, iar la întrebarea “ Da’ de ce mergeți mereu cu viteză?” a ridicat angelic din umeri și a răspuns cuminte: “Eee, mă mai grăbesc și eu câteodată”. Așadar, dacă aveți soacre, iată soluția. Dacă nu, cred că merge și cu mătușici Tamara.
Cum poți să mergi cu viteză fără să iei puncte by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21114_a_22439]
-
cu cel clasic, only for men (and women), dar și o mulțime de picanterii locale, care nu încetează să amuze, oferind dincolo de măiestria animatorilor, o imagine americană despre orașul eleganței și al bunului-gust din bătrîna și artritica Europă. Spre exemplu, mătușica, care odată identificat inamicul șoricesc pune mîna pe pușcă și trage sistematic în tot ce mișcă și are blană, nu e chiar din filmul cu franțuzoaice, domnișoare bătrîne, precum madmoiselle O, de care-și amintesc scriitori precum Andrei Makine. Din
Oameni și șoareci (pentru a nu mai socoti și bucătarul) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9238_a_10563]
-
era bolnavă și nu putea munci la câmp, făcea ce putea pe lângă casă. Eu eram un copil care mă plictiseam repede și mereu ieșeam din ogradă, fără ca să-i spun mamei, pornind în căutarea aventurilor. Îmi vizitam buneii, moșii și mătușele, nașii de botez, prietenele și neprietenele, dintr-un capăt al satului, până în celălalt. Când ajungeam acasă flămândă, mama mă certa, sărmana, zicea că nici mâncare nu merit, dar îi trecea repede. Îmi dădea ceva de mâncare și mă cerceta pe
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
bine în tot ce face unul pentru altul, este bine păstrată legătura strânsă de rudenie dintre ei. Deși este cu mulți ani mai mare ca ei, nepoții o numesc cu drag „Ionica”. Au încercat unii din ei să o numească „mătușica”, „lelica”, dar până la urmă revin la „Ionica”, nu li se primește, zic ei. Chiar și copiii lor, pentru care este bunică, o numesc la fel. Se adunaseră împreună cu ocazia unui eveniment; a doua zi, sâmbătă, se căsătorea un verișor, unicul
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
din fructe stricate magiun, zicea ea. Cu cât rămânea mai puțin de lucru la rochiță, cu atât Ioanei i se părea mai mult; își imagina deja cum iese în uliță îmbrăcată în rochița ei cea nouă. Se va duce până la mătușica ei, să o vadă cei cinci verișori, apoi până ajunge le ei acasă mai are de trecut pe lângă casa altora, de unde încă știa că o pot vedea multe prietene și vecine... Simțea așa o bucurie! Se gândi ce norocoasă era
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
soția lui și o rugasem să-mi povestească cum ajunseră acei pomi să fie lăsăți în voia soartei. - I-am cunoscut, cum să nu? zise mama cu voce sigură. Erau doi bătrânei buni ca pâinea. Moș Anton era blândețea satului. Mătușica Agripina era și ea cuminte și omenoasă. Dumnezeu nu le dăruiseră copiii pe care îi așteptaseră mulți ani. Cred că de aceea și iubeau toți copiii satului. Își aveau căsuța exact ca o ciupercă în mijlocul ierbii. Niciun fel de îngrădire
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
să nu rupă crengile și să zică „bogdaproste”. Erau, desigur, și de cei care îi ziceau batjocoritor: „Moș Antoane, și dacă nu vor zice „bogdaproste”? - Atunci știe Domnul, le zicea el. Când fructele erau coapte bine, de multe ori dimineața, mătușica Agripina culegea câte o torbiță și, când trecea cineva grăbit la muncă sau în altă parte, ea îi ieșea în cale și îi dădea o măsură bună de fructe pomană. Se trecură din viață repede, unul după altul. Îi înmormântară
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
punctez pe chestiuni arzătoare și de o importanță majoră, chiar vitală pentru omul mileniului trei. Cred că sunt în asentimentul vostru în ceea ce privește această opțiune. Cum am mai spus, cine mai citește cum făcea Ion Creangă baie sau fura cireșe de la mătușica din deal și multe alte năzdrăvănii, pe care toți le-am făcut când eram copii, lumea este preocupată de reechilibrarea ființei umane, ca și o urgență mai mult forțată de schimbările rapide și evoluția în extremis doar pe orizontală a
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
care uita complet ori de câte ori găsea o minune albastră, verde, maro, prin care privind soarele, se bucura zgomotos, multă vreme, până ce un colț ascuțit Îi făcea buba și abia atunci când zărea picurușul de sânge Începea să plângă În timp ce mergea Întins către mătușele sale să-l „badijoneze” și să-l Împace, alintându-l cu maimuțăreli de iubire. Apoi se Întorcea grăbit În grădinuță și culcat printre flori cultivate sau romanițe cu miros amețitor, transpirat și plin de praf, privea cu Încântare cerul sidefiu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Cum ați călătorit?" "Bine, mulțumesc" i-am spus și am dat să plec. Bătrânul a izbucnit în râs : Da, da, haideți, mergeți în oraș ! Să veniți înainte de căderea nopții !" "Sărut-mâna", i-am spus, cum se obișnuiește. "Eu vă sărut mâna, mătușică !" răspunse bătrânul, se strâmbă la mine (hm ! așa făcea mai demult băiețelul vecinei ce l-aș mai fi tras de urechi !), o luă pe fetiță de mână și intră în casă. Ce obiceiuri au mai căpătat și vecinii mei ! mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
îndemîna oricui și-apoi în centru sînt numai walking distances, între locații. Că, de la colțul Continentalului pînă acasă, domnul Verigopolul ia birja, asta se datoreaza "micilor economii" ale doamnei, care nici nu dă drumul muscalului, avînd de mers, post-meridian, la "mătușica". Stradă Catilina, pe care locuiesc Jupîn Dumitrache și Veta, dar și Zița, la numerele 6 și 9, pare să nu fi existat aievea. Dar situarea ei este ferm în Dealul Spirii. Bine observa, într-un articol, regizorul Ion Mircioagă că
Locuri de taină și desfrîu by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7804_a_9129]
-
internaționale ale ECUMEST-ului. În fine, ies tiptil dintre pagini, destul de în liniște cît să aud, pe scîndură, în Așteptîndu-l pe Godot (spectacolul despre care scrie Mihaela Michailov), blacheurile ,pantofilor din lună"... La drum cu... NEC-ul nu e o mătușică (văd acum că am uitat să ,consemnez", din vreunul din Suplimente..., Mătușile Luizei Vasiliu), nici nu pleacă nicăieri, dimpotrivă, farmecul lui e că stă pe loc, neschimbat, în Plantelor 21. I-a însoțit, cu toate astea, cale de 10 ani
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11106_a_12431]
-
reduce la un șir de exclamații ale autorului. Dacă voia, Caragiale ne-ar fi descris mult mai picant ce s-a petrecut la Hanul lui Mînjoală între vrăjitoare și victima ei, în dormitorul Vetei sau cum petrecea doamna Verigopolu cu "mătușica" pe care o vizita pentru "mici economii". Nici vorbă! A fost nevoie de titanice eforturi de imaginație ale regizorilor ca să umple acest "gol" din piesele lui Caragiale. Numai așa am văzut-o pe Efimița în negligé, exercitînd ritualuri casnice cu
"Amorul e un lucru foarte mare" by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10315_a_11640]
-
tăiat nenorociții de la putere. Actualii guvernanți ne-au luat totul... Să te întorci mamă și deseară că de mult, să fie vreo douăzeci de ani, n-am mai stat cu cineva la un taifas așa de plăcut. - Rămâi cu bine mătușico! - o încurajă năluca și dispăru. Trecu ziua și sosi seara. Mătușa îl aștepta nerăbdătoare dar treptat-treptat se făcu târziu și tovărășelul nu mai apărea. Începu să plângă deznădăjduită. - Dragă tovărășele, m-ai părăsit și tu sau te-au prins iarăși
LINIŞTE SUFLETEASCĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360241_a_361570]
-
Numai, atrag eu atenția, pe parcurs să nu se întâmple ca la USR, unde sunt acceptați și primesc trofee neamurile, prietenii, cei care vin cu desagii plini, nu cu cărțile lor, ci cu 3-4 broșurele, ușurele, făcute de bunicul ori mătușica, cu ceva rude la cei din București, dedesubt - sticle și borcane, șunci de la porcul proaspăt tăiat, plus multe-multe bancnote - au scris și ziarele despre preț, nu cei care muncesc efectiv. Am spus și am reamintit cele de mai sus pentru că
Constelaţii Diamantine – revistă luminoasă, instructivă şi educativă… [Corola-blog/BlogPost/92395_a_93687]
-
ei, Ark Street, numărul 921 - era pe o uliță mizerabilă de cocioabe. A fost chiar dezamăgit când s-a dovedit că lucrurile nu stăteau nici pe departe așa. Era o casă care aparținuse ani de zile familiei soțului Clarei. O mătușică mai În vârstă, care se opusese vânzării proprietății, lăsase la un avocat banii de impozite pentru zece ani și plecase la Honolulu, lăsând-o pe Clara să rezolve cum știe problema Încălzirii. Așa că n-a fost Întâmpinat de o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
aveau preșuri peste tot și pe hol și în bucătărie și în baie și pe toate coridoarele când vine moartea te ia cu totul un ciclop veghează un ciclop filtrează și pune deoparte primul copil este făcut din rămășițe din mătușele din răchițele certificatul este despărțământul și studiul materialelor merge mai departe neabătut până la studiul materiei mai este ceva drum deși nu ne împiedică pe noi asta ÎN ARHIVE ȘI FOLDERE toate cuvintele sunt ale noastre și toate rândurile spui tu
POEME LA DOMICILIU de EUGENIA ŢARĂLUNGĂ în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/364037_a_365366]
-
-l voteze! Și când colo, iată, rezultatul e un mare: fâââsss! Că, de-ar fi să facă socoteala strict aritmetic, după ce elimină propriul vot, pe cele ale fratelui și părinților săi, dar și pe cele ale lui Miriam și-ale mătușicii Floarea, a cules unsprezece voturi. Unsprezece - mari și late! Mai mare rușinea ... Bietului Martinel îi vine să intre-n pământ, ca să nu mai fie biciuit de privirile iscoditoare ale lui Nelu Lădaru. I se pare că, dincolo de furia greu de
CANDIDATUL de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363708_a_365037]
-
Doamne, nu mai am pe nimeni pe lume. Am 10 ani. Cum mă voi descurca singură acasă? Mi-e frică noaptea când aud zgomote și afară este întuneric! Părinții mei au pierit înghițiți de groapa lacomă. Dar o am pe mătușica. Nu mă va arunca în lume. Voi crește împreună cu verișorii mei.” Și în timp ce gândea pozitiv, se sprijini de trupul vânjos al mătușii. Ce crezi, Ioano, că te voi crește eu? Mi-ajung copiii mei, dragă. În plus ești și bolnăvicioasă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/349271_a_350600]
-
Doamne, nu mai am pe nimeni pe lume. Am 10 ani. Cum mă voi descurca singură acasă? Mi-e frică noaptea când aud zgomote și afară este întuneric! Părinții mei au pierit înghițiți de groapa lacomă. Dar o am pe mătușica. Nu mă va arunca în lume. Voi crește împreună cu verișorii mei.” Și în timp ce gândea pozitiv, se sprijini de trupul vânjos al mătușii.” Ce crezi, Ioano, că te voi crește eu? Mi-ajung copiii mei, dragă. În plus ești și bolnăvicioasă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/349271_a_350600]