151 matches
-
un amuzament de vîrstă barocă, din care Petru Creția face un text încîntător și clasic. O șaradă cu morți și-nvieri care nu sînt, nici una, de-adevărat, cum nu erau, niciodată, în povești. Acolo unde eroul are un pieptene și maștera are o oglindă, instrumente fasonînd, amîndouă, o imagine disputată, egal, de rău și de bine. Și-așa se face, știe oricine se ferește de instantanee, că-n apele zvîcnind în credincioasele, dar intrigantele oglinzi, cete de duhuri șotioase ,fac ca
Ape-ape by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11250_a_12575]
-
a-ți găsi o slujbă. nu mi-e foarte clar de ce și-ar dori cineva să devină șomer. rentier, da, dar doamna cu pricina nu e rentiera nttz ttz ttz!!! și ce’a mancat bulgăroaica cat timp a turnat 5 maștere? și ce’a mancat bulgăroaica cat timp a turnat 5 maștere? Hehe! Haideți mai oameni buni! Trebuie sa va fi dat seama pana acum că cine nu are chef să muncească, bagă la înaintare scuză asta. Studiile nu dau dependența
Supradoza de studii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83062_a_84387]
-
și-ar dori cineva să devină șomer. rentier, da, dar doamna cu pricina nu e rentiera nttz ttz ttz!!! și ce’a mancat bulgăroaica cat timp a turnat 5 maștere? și ce’a mancat bulgăroaica cat timp a turnat 5 maștere? Hehe! Haideți mai oameni buni! Trebuie sa va fi dat seama pana acum că cine nu are chef să muncească, bagă la înaintare scuză asta. Studiile nu dau dependența. Lenea da. Studiile îndelungate șunt doar o metodă de a lenevi
Supradoza de studii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83062_a_84387]
-
cât mi-au agiuns vremea și puterea, fiind încă și mai mult gata a face..." (p. 33). Decăderea neamului românesc este deplânsă în final în tonul lamentațiilor din cronica lui Neculce și explicată prin această ruptură, determinată de o istorie mașteră, de Biserica Romei. Succesiunea antitezelor (prin contrapunerea adverbelor de timp oarecând/acum) conferă paginii virtuți literare: "O amar! Era și neamul rumânesc vestit și lăudat, iară acum fără de veaste și de toți ocărât zace! Era oarecând viteaz și în război
Precursori ai Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/14468_a_15793]
-
pregetă a se extinde și pe verticala autobiografică, în strădania de-a recompune o existență în contururile sale subiectiv-obiective. Drept care poeta ni se dezvăluie în "transparențele" amintirilor d-sale "însângerate", sub chipul unui copil frustrat nu doar de circumstanțele istorice maștere (războil, refugiul din Basarabia, sărăcia etc.), ci și de mediul proxim, familial. Al unui copil "lehămisit de indiferența celorlalți", care se apără instinctiv "prin muțenie, nu prin supunere", care, "plin de ghimpi pe dinăuntru, îndură". în pofida cunoscutei atracții freudiene a
Sub zodia "netrăirilor" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12643_a_13968]
-
Bulzeștii de Sus, în }ara Moților, în 1992, când geologul-narator își face meseria de bază prin Munții Apuseni, și în paralel schițează reportaje locale, imortalizează siluete și dramele lor neștiute în acel peisaj uman și montan, atemporal parcă, în ciuda vremurilor maștere, oferă comentarii asupra propriilor prospecțiuni, dar și binevenite îndoieli asupra propriului demers literar, tip "Și ce-aș obține, în afară de efecte literare dubioase (...)". Care este de fapt motivația acestei scrieri? Rememorarea unei idile studențești în Bucureștiul anilor '50; naratorul îndrăgostit de
Flagran de sinceritate by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12349_a_13674]
-
și alte motive de supărare: a pierdut doi fii în condiții confuze, iar fiica lui, Imogen refuză căsătoria cu fiul celei de a doua soții și se mărită cu un tânăr Posthumus, de o origine incertă. Soția regelui e o mașteră ipocrită care pune la cale otrăviri ca să-i asigure fiului ei slab de minte moștenirea tronului. Când totul se încurcă, apar profeți sau zei greci și dau indicații personajelor cum să descurce ițele. Războiul, iubirea, trădarea, ignoranța și prostia circulă
Un rege vagabond by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12384_a_13709]
-
mai crudă, mai perfidă decât ne putem închipui. Trăim prea puțin pentru a ne măsura cu ea. Și-atunci... Disperarea ne face să încercăm imposibilul, să forțăm limitele, să vrem, să încercăm reabilitarea inteligenței, vocației, talentului deturnate de o Istorie mașteră. Și atunci... Poate de aceea scriu și vreau - din ce vanitate (sau disperare) a vârstei? - să public asemenea scurte și neînsemnate texte. Băjenarii Băjenar, băjenari s.m. Persoană care își părăsea vremelnic casa, provincia sau patria din pricina invaziilor dușmane, a persecuțiilor
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9731_a_11056]
-
mai puțin înspăimântătoare. Simțeam, la propriu, cum ne fugea pământul de sub picioare; tot ce învățaserăm noi la școală devenea lipsit de sens, găunos și demagogic, în fața răgetului teribil, insuportabil, iscat de măruntaiele răscolite ale maicii Gea transformată subit într-o mașteră hidoasă. Voi descrie altă dată, pe larg, cum m-a surprins marele cutremur acasă la scriitorul Mircea Ciobanu, unde mă dusesem să aud ultimele vești despre proxima apariție a primului meu volum de versuri: Poezii, Editura Cartea Românească, 1977. (fragment
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
datare, nu poate crede că trebuie trecute cu vederea asemenea samavolnicii; ci, dimpotrivă, înfierate, chiar dacă s-au consumat în timp, ele nici nu trebuie prescrise cumva. Profesorul de la Universitatea de Nord are conștiința trează, mereu sensibilă la oscilațiile istoriei noastre maștere și se alătură atitudinii juste a lui Nicolae Balotă, referitoare la victimele totalitarismului, notând deschis: la jumătatea anilor ’50, îngenuncherea morală a preluat locul brutalei eliminări fizice în cazul adversarilor politici ai sistemului. Fiindcă peste tot universitarul Glodeanu întreprinde lecturi
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
folosește, de exemplu, în pasaje succesive nume diferite ale aceluiași personaj fără să semnaleze în nici un fel identitatea ascunsă (Pato și Zeno, Al și Meca); pe sora lui Al o cheamă Mina, ea îi ține loc de mamă (sau de mașteră), dar Al pleacă de acasă din cauza minei căreia nu-i face față și care i-a ucis tatăl; vocabularul pe care îl folosește autorul în cele mai inefabile descrieri de stări imponderabile, abia perceptibile, este deseori unul împrumutat din domeniul
Noaptea orgoliilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17372_a_18697]
-
arătat și de ce) absolvenții de filologie nu mai șanț atrași de această specializare ce presupune pasiune, meticulozitate și, eventual, altă sursă de a-ți câștiga existența. Căci, ăn toate domeniile, cercetarea la noi e o cenusereasă persecutata de o mentalitate maștera. Locul ei pare fixat acolo, ăn bucătărie, lângă mormanul de grăunțe ce trebuie alese de gunoaie, ăn timp ce fetele și băieții ce vor să danseze sub lumina tiparului culeg direct de pe câmp, din recolta nouă, și-și petrec cât
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17491_a_18816]
-
un frate sau o soră, dar și datorită compunerii legăturilor pe care le antrenează recăsătoria tatălui, cu consecința introducerii de noi copii în familie. Cineva este în plus, recăsătoria, sau fantasma recăsătoriei (adică a transformării mamei în mamă rea, în mașteră) pretextează gelozia acestei maștere care vede cum crește o fată mai frumoasă decît ea. Sentimentul de concurență atrage un conflict, gelozia surorilor, concurența fiului cu tatăl, gelozia mamei care, fără să fi citit neapărat pe Hegel, știe că de regulă
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
soră, dar și datorită compunerii legăturilor pe care le antrenează recăsătoria tatălui, cu consecința introducerii de noi copii în familie. Cineva este în plus, recăsătoria, sau fantasma recăsătoriei (adică a transformării mamei în mamă rea, în mașteră) pretextează gelozia acestei maștere care vede cum crește o fată mai frumoasă decît ea. Sentimentul de concurență atrage un conflict, gelozia surorilor, concurența fiului cu tatăl, gelozia mamei care, fără să fi citit neapărat pe Hegel, știe că de regulă copiii sînt moartea părinților
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
decît locurile cele mai clasice... Trebuința istoriei patriei ne este neapărată chiar pentru ocrotirea driturilor noastre împotriva națiilor străine". Și, după aceste înflăcărate judecăți romantice, datorate unui istoric din școala romantică, aflăm altele care definesc calitatea de român, oriunde istoria mașteră i-a așezat: "Departe de a fi părtinitorul unui simtiment de ură cătră celelalte părți a neamului meu, eu privesc ca patria mea toată acea întindere de loc unde se vorbește românește și ca istoria națională istoria Moldovei întregi, înainte de
Kogălniceanu, orator și literat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15830_a_17155]
-
fata făcută cu aia de murise, în așa hal, că împăratul Roșu, prostuț ca toți bărbații, își izgonise fiica și uite unde ajunsese... A, să nu uite. Pe biata fată o chema Magdalena. Și nu numai atât, povestea Amfilofia. Cică maștera de muiere, cu vrăjitoriile ei, îi luase fetii și auzul și graiul. Ca să vezi, Rițo!... Amfilofia mai zicea că fata și-ar fi recăpătat graiul și auzul numai dacă fiul de împărat - al celuilalt, de Verde - care silabisea zi și
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]
-
cât mi-au agiuns vremea și puterea, fiind încă și mai mult gata a face..." (p. 33). Decăderea neamului românesc este deplânsă în final în tonul lamentațiilor din cronica lui Neculce și explicată prin această ruptură, determinată de o istorie mașteră, de Biserica Romei. Succesiunea antitezelor (prin contrapunerea adverbelor de timp oarecând/ acum) conferă paginii virtuți literare: "O amar! Era și neamul rumânesc vestit și lăudat, iară acum fără de veaste și de toți ocărât zace! Era oarecând viteaz și în război
Un precursor al Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/16352_a_17677]
-
populari de toate categoriile. Ca prostul prefăcut, însă isteț pe termen lung și cu aderenți înfocați; ca naivul dezarmat în aparență, dar al cărui exemplu de viață, comic uneori, atrage pe toată lumea; ca fiul de împărat urgisit de maică-sa mașteră și pe care un complot gen Masca de fier îl pune în drepturile sale firești. Nu justiția abstractă aprinde imaginația oamenilor; ci insul îndrăzneț care se ridică "împotriva nedreptății" ascunsă în legi nedemn aplicate. Exemplele avocatului român menționate la început
Pata de cerneală by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16376_a_17701]
-
cu căruța tatălui său acasă. Ea nu se miră că orășelul în care ajunsese e chiar Lugojul și, neștiind că tînărul e chiar Marco, voi să plece. Cînd află cum stau lucrurile, înțelege că aici e mîna sorții, pînă acum mașteră cu ea. ("Întîlnirea noastră nu însămnează soartă?"). Tatăl lui Marco, Ionaș, înțelege, și el, văzînd-o pe Rusalina și aflînd cine este, că aici e mîna destinului ("Asta nu-i mai întîmplare. Asta-i voia lui Dumnezeu!, zise bătrînul".). S-au
Vrerea destinului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16575_a_17900]
-
MISTERIOS/MISTIC-SALVATOARE, funcționând ciclic (“Roiri stelare, sori ce ard miriade/ Eonii ce se-alungă și răsar/ Cu stingerea și iarăși vii cascade/SE-NTORC IZVORURI LA ORIGINI, IAR șI IAR” - cf. Strălumini - dar și: “CICLICĂ naștere/Întru cunoaștere/Prin zodii maștere...” - cf. La Novalis): “A ne reumple lumea de mister (...)Noi, fii din flori ai cerului din cer,/CĂZUȚI DIN SEMINȚIILE DIVINE?/ Am fost din îngeri? cei dintâi, văzuții,/ASCUNȘI ÎN RAI CA-N CURCUBEU PĂUNII?” - cf. Baladă la Vâlcele Bune
Dainaua soteriologică şi„orgasmul iniţiatic”:„poeme interminabile”, de Eugen Evu. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
în care a viețuit un timp limitat. De ce? Fiindcă este acut interesat, și în această privință, de grăitoare comparații, cu ceea ce a lăsat în România și în spațiul est european. La acest capitol, îl ajută istoria, oricât a fost de mașteră, geografia și politica sucită, adesea distrugătoare, fără vreo mustrare. Numai că Nicolae Bălașa, având bine clarificate ligamentele politicii, în epocile moderne, din țările lumii, și ale marilor puteri, expres capitaliste, dezbate nu cauze, ci efecte. Eseul se instalează prin jocuri
PROZATORI CU ŞTAIF. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]
-
inițiativa binelui, iar răul, dacă se petrece, e adus de dușmani. Suportă povara serviciului împotriva conștiinței, vrea să renunțe, dar domnitorul nu-i dă încuviințarea. Ca într-o potriveală nefastă, logofătul e însuflețit numai de planuri luminoase, dar istoria cea mașteră, întruchipată în afurisită de șiretenie indigenă, îi strică socotelile. În jur capetele cad, miniștii sînt izgoniți, oamenii mor, dar Suțu fluctuat nec mergitur. Se clatină dar nu se scufundă, miel onest rătăcit într-o haită de lupi. Să citim o
Prevaricatorul Emerit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2598_a_3923]
-
cîmpul literar, atunci îi poți descifra semnificația operei. Așadar, opera e ca un grafic trădînd fluctuațiile de poziție ale scriitorului pe scena in-fluențelor sociale. Restul e trăncăneală, adică critică literară -, disciplină pe care Bourdieu o privește ca pe o fandoseală mașteră și ipocrită. Un fel de văl pernicios menit a ascunde realitatea socială a operei. Potrivit lui Bourdieu, nici un scriitor nu are de ales. A nu intra în meandrele cîmpului literar înseamnă a te exclude din capul locului. Frumusețea este că fiecare
Habitusul literar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8487_a_9812]
-
poleială,/ l-a dus la frunte, s'a uitat la nasture și a tras..." Împrăștiind, întrucîtva, făptura "duhnind a soare și a tabac de vers" (Columb) a poetului-martor. Care se-ndeamnă să scrie, ca să se cruțe de tăcerile stăpîne lui, maștere lumii: Toate drumurile duc jos/ toate tăcerile costă:/ și clipa asta anostă/ și visul penitent și frumos." (Aritmetică) Doi începe cu Scleroză. O presimțire a unor secătuiri viitoare, întîmplate cu cruzimea cu care, întotdeauna, muzele i-au cerut pe poeți
Linia de pornire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8155_a_9480]
-
și că așa cum fusese atras,tot așa avea să fie respins”.(John Fowles). Pisano își plimba privirea prin încăpere. Descoperi o fotografie vag cunoscută. -Cine e ? -Ginaa! o deconspiră Angela.Fosta secretara. Pisano se cutremură. Uimitor! Ea este regina vitregă.Maștera! Ea este v i r u s u l !... Tulburat de descoperire îl îndemnă pe Dan. -Mergem ,Postumus? -Un moment Pisano.Ceva nu e în regulă. Dacă eu sunt aici,atunci cine s-a duelat cu Ioachimo,la Roma? -Un
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]