21 matches
-
cea imediat următoare au dat o mare serie de bărbați de primă mărime. Nu mai vorbesc de Bălcescu, Kogălniceanu, Hasdeu. Dar inteligența, cultura, curiozitatea intelectuală ale lui C.A. Rosetti, de pildă, erau cu totul remarcabile, independent de stilul său macaronic; în definitiv, el nu a fost sau nu a apucat să fie om de litere, cum nu a fost nici Kogălniceanu decât prea puțin. Și de fapt nici Ion Ghica. Dar iată soarta cărților - unul (adică Alecsandri) e om de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
prolojenie este nevînosima! Nași moșii dărămaițea, noi ne răzorim! Sîntem vernopodan, talpa tronului. Cuda mî idiom, gospoda? - zbiera dînsul, nemaiștiind el însuși în ce limbă vorbește“ (1, 113). Și nu e singurul boier moldovean ce folosește o astfel de „limbă macaronică“ (5, 383). În biserică, după anii de început, cînd s-au publicat principalele cărți de cult și s-au creat școli care să asigure preoți și dascăli pentru slujbă în limbă moldovenească, a fost impusă încet-încet limba slavă, primirea în
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
idiom? Această prolojenie este nevînosima! Nași moșii dărămaițea, noi ne răzorim! SÎntem vernopodan, talpa tronului. Cuda mî idiom, gospoda? - zbiera dînsul, nemaiștiind el Însuși În ce limbă vorbește. Și nu e singurul boier moldovean ce folosește o astfel de limbă macaronică (5, 383). În biserică, după anii de Început, cînd s-au publicat principalele cărți de cult și s-au creat școli care să asigure preoți și dascăli pentru slujbă În limbă moldovenească, a fost impusă Încet-Încet limba slavă, primirea În
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
atunci când sunt tânguiri umile pentru niște oameni evlavioși pe deplin pasivi și infantili. Aici, în Imitație, se simt în schimb afectarea propagandei ecleziastice, manierismul pedagogic, din cauza căruia aplicarea vechilor reguli retorice unui „grai” foarte „popular” frizează de-a dreptul stilul „macaronic”. Iar eu, citind pe sărite această latină, în loc să fiu cuprins de vreo vrajă mistică și arhaică, nu puteam să nu mă gândesc insistent la Merlin Cocai 1. În orice caz, învățăturile pedante din Imitație, ce se adresează cu „tu” inițiatului
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de limbaj, care-și conține propriul cod. În parodia antică, dominante sunt paradoxurile și inversiunile (situaționale, spațiale de pildă, în satira menippee, Olimpul e înlocuit cu Infernul, iar în roman spațiile predilecte sunt tavernele, hanurile etc.), în timp ce în Renaștere stilul macaronic pe-atunci în mare vogă este, la rândul său, luat în derâdere de Rabelais. O netă demarcație desparte "zorii" parodiei, reprezentați de romanul latin, unde se remarcă o suită de procedee parodice vizând romanul grec alături de anume forme literare ale
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cod. Dacă în parodia antică dominante sunt paradoxurile și inversiunile (situaționale, spațiale de pildă, în satira menippee, Olimpul e înlocuit cu Infernul, iar în roman spațiile predilecte sunt tavernele, hanurile etc.), în Renaștere o țintă predilectă a parodiștilor este stilul macaronic, luat în derâdere, printre alții, de Rabelais. Diferențe uriașe pot fi constatate între "preistoria" parodiei, la autorii latini remarcându-se o suită de procedee parodice vizând în special romanul grec, și "vârsta matură", "parodia literară pur formală (s.n.) a timpurilor
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în poemul eroi-comic de mare întindere al lui Ariosto (unde-și află sfârșitul ficțiunile referitoare la iubirile fidele, dar și eroismul sau castitatea/ abstinența exagerate ale cavalerilor din ciclurile epice medievale), în limbajul bufon al lui Pulci ori în stilul macaronic desăvârșit de Folengo, în Énéide travestie sau Virgile travesti de Scarron, care tratează episoade banale în stilul nobil recunoscut drept epopeic, în piesele acuzate de imoralitate și totuși atît de gustate de publicul timpului scrise de Pietro Aretino, în dramaturgia
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
într-o latinească de bucătărie. Rabelais prețuise întotdeauna opera lui Folengo, "opus maccaronicum, de la care a împrumutat ideea unui personaj, întrupare a șireteniei, Panurge. În cartea a IV-a, întreg episodul cu Dindenault, neguțătorul de oi, este adaptat după poema macaronică", cum scrie Zoe Dumitrescu- Bușulenga. În general poemul eroicomic italian îi este familiar autorului francez, așadar asimilarea motivelor s-a produs firesc, iar lor li s-a adăugat, în anumite capitole, și înclinația de a parodia Utopia lui Thomas Morus
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
În plus, maniera rabelaisiană de denunțare a superficialității anumitor personaje prin limbaj este, la rându-i, o preluare, o adaptare chiar pe teritoriul francezei colocviale a stilului voit obscur, plin de incongruențe, cultivat de Folengo și consacrat prin denumirea de macaronic. Opera pe care acesta o publicase sub pseudonimul de Merlin Cocaio, în 1521, Maccaronea, avusese un imens succes, certificat și de cele șase reeditări succesive de-a lungul a patru ani263, care nu l-au lăsat indiferent nici pe Rabelais
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Rabelais. Așa cum în Florența lui Folengo "în mijlocul acelei descompuneri generale a credințelor, a ideilor și a formelor, caraghiosul pătrunse și în cele două limbi (latina și italiana, n.n.) și se născu o a treia limbă, îmbinare a celor două (...), limba macaronică, o italiană latinizată", de fapt o "parodie a latinei și a italienei care își bat joc, pe rând, una de alta"264, și opera lui, practicând deriziunea pe scară largă la adresa tuturor subiectelor "sfinte" romanului cavaleresc, impune și se impune
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
la adresa tuturor subiectelor "sfinte" romanului cavaleresc, impune și se impune printr-o limbă cu totul nouă, numită astfel în urma unei comparații gastronomice cu iz național. Dacă "macaroanele trebuie să fie bine amestecate cu brânză și cu unt, tot astfel limba macaronică trebuie să fie și ea bine amestecată", remarca De Sanctis. Rezultatul a fost imitat de Rabelais, numai că autorul francez a transpus discursurile de tip macaronic din versuri în proză, într-o franceză accesibilă astăzi doar erudiților, dar deosebit de îndrăgită
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
macaroanele trebuie să fie bine amestecate cu brânză și cu unt, tot astfel limba macaronică trebuie să fie și ea bine amestecată", remarca De Sanctis. Rezultatul a fost imitat de Rabelais, numai că autorul francez a transpus discursurile de tip macaronic din versuri în proză, într-o franceză accesibilă astăzi doar erudiților, dar deosebit de îndrăgită la vremea ei, întrucât, prin coborârea parodiei la nivel lingvistic, reușea și o satiră fără precedent, urmărind demascarea claselor așa-zis erudite cărora li se atribuie
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
să-l ocolească pe boierul muntean. În fond, tocmai ceea ce i-a adus reproșuri stilistice poate deveni argument pentru reevaluare și interes. Istoria preafericiților împărați otomani era considerată de Iorga (în Istoria literaturii românești) neomogenă, rău scrisă, supărătoare prin limbajul macaronic: "forma apare săracă, de o simplicitate insuficientă și stîngace, limba e de o împestrițătură de decadență". Și autorii Istoriei limbii române literare (Al. Rosetti, B. Cazacu, L. Onu) preluau această opinie ("expunerea e făcută într-un stil greoi"; "construcția frazei
Între devlet și europei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14061_a_15386]
-
funcționarea acestor limbi se reduce la nivel de vorbire populară sătească, mai rar - orășenească, iar utilizarea lor la nivel oficial, statal și profesional, cu regret trebuie să spun, poartă de obicei un caracter de paradă sau se transformă în vorbirea macaronică. Iată două exemple. În ianuarie '93, am participat, cu referatul Problemele lingvistice pe teritoriul Moldovei în perioada postsovietică, la Conferința științifico-practică Interesele de stat și rolul organelor de interne în asigurarea ordinei constituționale, a drepturilor și libertăților omului în raioanele
O problemă vitală - ocrotirea limbii române în Republica Moldova by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/10686_a_12011]
-
și mai pregnante sînt totuși cele de "amestec al limbilor": fie printr-un exces de turcisme sau grecisme într-un text obișnuit, fie prin simularea modului stîlcit de a vorbi românește al unui străin, fie pur și simplu prin folosirea macaronica a limbilor străine - pentru a ascunde parțial un mesaj ofensiv. Amestecul și contaminarea limbilor sînt și ele, cum se știe, mijloace umoristice frecvente în comediile epocii: care furnizează, în plus, o dovadă indirectă asupra profilului și a competenței lingvistice a
Gheliruri, chilipiruri și locmale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16557_a_17882]
-
cacirmale, gheliruri, chilipiruri și locmale". Un efect asemănător, produs de enumerarea termenilor religioși tradiționali (ortodocși), de origine slavona și grecească, este amplificat de contrastul cu restul textului (o scrisore atribuită lui "Franciscus ÎI, ex-rege al Neapolei"), redactat într-o italiană macaronica, făcută pentru a fi înțeleasă fără efort de cititorul român: "Caro fratelo! (...) Îl nostro santissimo padro Pio IX sentendo la gîlceava che avete co i greci, a fato molti litanii, otsfeștanii, paraclisi, acatisti..." (nr. 48, 1862). O română vorbită prost
Gheliruri, chilipiruri și locmale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16557_a_17882]
-
numărul următor: "Trimite-i îndată căci le dam și de mîncare, si neveste multe cu zestre bună, si baluri, si chiar fălcile noastre pentru ghiontuit"... Simple ghicitori, jocuri gratuite, dar uneori și măști pentru atacuri politice sînt transpunerile în latină macaronica, precum "se de guverni noștri quinque sute galbeoris qui furați șunt, cum mișeliam et inșelatoriam" (nr. 9, 1861, p. 71), traducerile literale de proverbe specifice - "Caput plecatus non taiatur sabia. Manus qui non potes mușcare debes lingere" (nr. 18, 1861
Gheliruri, chilipiruri și locmale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16557_a_17882]
-
și fripturision ale lui Guliță, sau tambour d'instruction al Chiriței au fixat definitiv paradigma comică a francezei reinventate de români. De altfel, teatrul lui Alecsandri utiliza un procedeu frecvent în revistele umoristice de altădată, care atribuiau personajelor ironizate limbaje macaronice. Fenomenul se întîlnește și în folclorul urban, mai ales în limbajul elevilor și studenților: multă vreme un adaos carnavalesc al învățăturii consta în transpunerea într-o limbă străină de fantezie a unor cuvinte și texte din limba maternă (nu rareori
"Mitocain" și "michteaux" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10988_a_12313]
-
produs, printre altele, cîteva interesante exemple de limbi imaginare; în același timp, istoria culturală a contactelor lingvistice multiple a favorizat plurilingvismul literar, prezența în texte a unui amestec (tot ludic, manierist sau experimental) al mai multor limbi, adesea în variante macaronice. Pentru lingviști, aceste "curiozități literare" reprezintă un domeniu de interes firesc: prin materialul lor, construit în așa fel încît să devină cît mai străin sau să-și păstreze legături cu transparența limbii native, dar și prin conștiința lingvistică pe care
Limbi imaginare, limbi amestecate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15660_a_16985]
-
proza, poetul și lumea, imaginația și istoria, nebunia și luciditatea, viața și literatura. Nici prima parte nu stă însă, până la capăt, precum un elev disciplinat, în banca stampelor naturiste, senin-melancolice, fiindcă O. Nimigean aruncă în tabla de hârtie cu versuri macaronice (în limbi străine), transcrie sms-uri în limbaj abreviat (într-o serie de sms story), trimite S.O.S.-uri tulburătoare („nu-i decît o fantasmă/ dar doare ca un animal jupuit“), cântă ludic prohodul sobei de tablă, descrie frigiderul Indesit
Nanabozo și „poienița druidică“ borgesiană by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2542_a_3867]
-
numit Poet: dar nu este trupul lui pielea-pergament (căptușită) pe care, În nuanțele fine ale vopselelor de „Huddersfield”, scrie un Sonet Închinat sprâncenelor iubitei lui? Sau, mai curând, o Epopee și un Clotha Virumque cano1 Închinate lumii Întregi, În versuri macaronice 2, pe care doar cei inițiați le pot citi? Mai mult, dacă recunoașteți, ceea ce pare posibil, că Filfizonul posedă un Principiu-de-Gândire și unele noțiuni de Timp și Spațiu, oare nu se află În această Devoțiune-pe-Viață față de Stofă, În acest sacrificiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]