240 matches
-
de partid și de stat". ZIUA (nr. 2624) publică poza deputatului pe prima pagină anunțînd principalele puncte ale unei anchete care ocupă în întregime pagina a treia a ziarului. "Baronul Culiță Tărîță, deputat PSD, a pus la cale un plan machiavelic, în urma căruia a ajuns să aibă controlul afacerilor cu lemn și grîne din România. El declară că, oricîte ilegalități ar comite, susținătorii săi din partidul de guvernămînt îl vor proteja necondiționat. Astfel, Tărîță s-a înfruptat din masa lemnoasă a
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14297_a_15622]
-
ispravă în materie ne este oferită de activitatea faimoasei comisii CNSAS, creată să pună în aplicare fantomatica lege de „deconspirare a securității ca poliție politică”, adică a securității ca securitate, sau, mai precis, de deconspirare a deconspirării. Un asemenea nonsens machiavelic numai la noi se putea inventa, din toată lumea postcomunistă; numai complexul nostru de vinovăție putea crea o lege prin care să se cerceteze dacă negrul este negru, răul este rău și călăul este călău; iar cum o asemenea cercetare nu
Absurdul continuu () [Corola-journal/Journalistic/13402_a_14727]
-
El moare în general și nu în amant. „Otello fu” - ultima replică a războinicului ce-și convertește patul logodnei neîmplinite în cîmp de război pierdut. În spectacol, raporturile de forță se permută și Iago (Jean-Philippe Lafont) se impune ca atotputernic machiavelic manipulator. El disimulează, complotează, acționează - o adevărată mașină - profitînd de această transparență generalizată pe care Șerban și scenograful său (Peter Pabst) au impus-o pe scenă. În spatele voalurilor cînd îl vedem pe Iago care ascultă, cînd, din nou el, îl
Un Otello neașteptat spectacol pus în scenă de Andrei Șerban la Opera din Paris by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12934_a_14259]
-
zmîngălite cu un scris cu creionul, neciteț și aproape șters. O încerca o bucurie aproape sălbatică la gîndul de a străluci uneori în ochii stăpînei, atunci cînd venea seara ca să-și primească ordinele și își etala în mod slugarnic resursele machiavelice care-i îngăduiau să împodobească cu grațioase filigrane de stupiditate, dînd dovadă de o mediocritate fără seamăn, dorințele prea nude și prea impulsive pe care Mrs. Barbara Stevens le lăsa exact așa atunci cînd avea chef. Luînd asupră-mi responsabilitatea
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
fi privită aidoma necruțătoarei protagoniste din drama Năpasta a lui I.L. Caragiale: Anca. Despre crimă este vorba în Baltagul și în Năpasta -, și tot împotriva unei crime (genocid cultural, identitar) - comisă, de astă-dată, samavolnic, cu un arsenal de arme subtile, machiavelice, imperialiste - au pornit la drum Doina Cernica și Maria Toacă. Primele 268 de pagini ale volumului sunt trăite și scrise de Doina Cernica. Sub titlul Dulce de Bucovina, cele 74 de tablete (gen consacrat de Tudor Arghezi, în perioada interbelică
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
și nefardate. În schimb, nu-l simpatiza deloc pe profesorul Alexandru Marcu, succesorul lui Ramiro Ortiz. Îl aprecia ca italienist, dar îl socotea "orgolios și sforar, binevoitor și atent ca de la înălțimi, condescendent și taler cu două fețe, florentin și machiavelic, din cap și până-n tălpile picioarelor". Profund antipatic i-a fost slavistul Petre Cancel, un nevropat mohorât și bizar, și, oarecum pe aproape, Mihail Dragomirescu, al cărui portret alunecă în caricatură, îngroșând mult părțile negative și nerecunoscându-i nici un merit
Memorialiști români - Alexandru Ciorănescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14382_a_15707]
-
comună. în noaptea dintre 23-24 august 1944, dl Neagu Djuvara se afla „pe undeva, în zbor, între București și Berlin", purtînd cu sine - curier diplomatic strict secret - acceptarea - vai, prea tîrzie! - a condițiilor de armistițiu propuse de U.R.S.S. „Dibăcii machiavelice", fără îndoială, dar și inutile: Rușii nu mai aveau nevoie de „armistițiu" cu noi, pentru că, între timp, Aliații deschiseseră, în Normandia, al doilea front antinazist. în aceste circumstanțe ale hazardului, ajuns, nu fără peripeții, la Stockholm, află că... „misiunea nu
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
și l-ai prins într-o zi proastă, întâi are să examineze darul tău pe toate părțile pentru că apoi să-l declare defect. Sau ieftin. Sau contrafăcut. Sau la mâna a doua. Apoi are să-ți impute o agendă ascunsă, o intenție machiavelica, un sarcasm subtil sau o ironie cam transparență. Oricum ai încerca s-o dregi, nu vei avea scăpare. Te vei afunda din justificare în gafă și din gafă în autoculpabilizare. Vei ieși din această înfruntare mânjit cu reproș și dornic
Nu vă fie frică, nu mușcăm! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82523_a_83848]
-
și adună mereu, dorește să dețină mai mult decât semenii lui, să demonstreze în felul acesta că, încet-încet, el este alesul, cel care va deveni masculul alfa în societate, prin banii obținuți peste noapte și în orice fel. Iar vorba machiavelică “scopul scuză mijloacele” va deveni deviza vieții, un obiectiv și un țel. La urma urmei, ce mai contează cum au fost “facuți” banii, contează doar că nimeni și nimic nu mai poate sta în calea bunăstării individului și a familiei
DESPRE LĂCOMIE de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380710_a_382039]
-
facă mai degrabă temut decât iubit. Eroare! Machiavelli scrie primul manual al politicianului. Nicidecum al ființei umane. Grație lui, politica devine o meserie indispensabilă cetății, una ca oricare alta, cum ar fi medicina, educația, ingineria, cercetarea, umanioarele sau științele. Nimic machiavelic, în acestea. Importanța greu de tăgăduit a politicului în societatea modernă nu trebuie să ne facă să credem ce există în natura umană un anumit lucru care ar determina-o să asculte de principiile lui Niccolo Machiavelli. Dacă în ADN
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2401_a_3726]
-
Resnais, dar și de austeritatea semnatarilor Dogmei '95, Jonathan Nossiter a prezentat sub pavilion francez (producător Marin Karmitz) Semne și minuni: povestea destrămării unei familii gravitează în jurul noțiunii de abis - senzație inchietantă permanentă și nu doar locul fizic unde fetița machiavelică își închipuie că face dreptate împingîndu-și proaspătul tată vitreg în prăpastie. Evadarea din condiția de "oaie neagră" o încearcă eroina lui Junji Sakamoto din Chip care va reuși să se metamorfozeze dintr-o troglodită urîtă într-o confidentă agreabilă, hărțuită
Toronto, ediția "de argint" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16704_a_18029]
-
nu o dată caracteristic generației: "folosind numele Odiseu din simplul motiv că mi-a plăcut mai mult și cum sună". Urmează un portret al eroului homeric, remarcabil prin realismul amestecului de virtuți și slăbiciuni puse în slujba virtuților, în chip oarecum machiavelic, în vederea atingerii unui țel, care poate fi interpretat și ca un autoportret lucid al unui june intelectual "pus pe fapte mari": "Echilibrat pentru că se cunoaște și-i cunoaște și pe ceilalți, putînd să distingă posibilul de imposibil, versatil pentru că poate
Ulise ca prototip by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16730_a_18055]
-
său din mileniul trecut, un critic literar pișcător ca un țânțar, de la care moștenise "gura spurcată" și o întreagă zestre de istorie literară de culise: adevărată enciclopedie de cazuri mărunte, cancanuri, scandaluri de presă, bârfe ordinare din lumea teatrală, intrigi machiavelice, epigrame și vorbe de duh ale scriitorilor etc. [...] Grecotei de formație filosofică aproximativă, vestit însă ca "demolator de sisteme", Xantuz era, într-un fel, replica sa rapetisată: un țâr plin de ticuri, cu alură vibratilă, posedând la perfecție elina și
Ștefan Aug. Doinaș, prozator by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16270_a_17595]
-
Barbu Cioculescu Dacă, precum opinează specialiștii, în esența ei politica este întotdeauna machiavelică, o dată ce-și are scopul în cucerirea puterii și, în consecință, toate mijloacele slujind doar spre sporirea acesteia își pierd sensul propriu, atunci vom intui fără greș că un roman țintind intimele mecanisme ale puterii nu numai că nu va
Un roman al hipersimțurilor by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16119_a_17444]
-
de secretarul executiv al filialei, Ioan Oleleu. Acesta a subliniat că modul în care înțeleg actualii conducători ai județului "să se folosească" de instituțiile statului și "să dirijeze politic" fondurile publice "este unul care ar face invidioasă și cea mai machiavelică nomenclatură". În replică, președintele CJ Cluj, Alin Tișe, a respins acuzațiile aduse de PSD și a dat asigurări că toată acțiunea de distribuire a felicitărilor de sărbători s-a făcut cu respectarea legii. Îi asigur pe reprezentanții PSD Cluj și
PSD îl acuză pe Alin Tişe că a distribuit felicitări electorale fără a plăti Poşta Română () [Corola-journal/Journalistic/27367_a_28692]
-
în lumină eseurile creștine ale pastorului Petru Lascău, Divide et impera, articolul doamnei Vavila Popovici (Carolina de Nord - SUA), care se remarcă prin indignare, datorită dorinței unora de a manipula oamenii cu orice preț, prin metoda divizării populației. Un principiu machiavelic, diabolic, perfid și teribil, care se vrea a fi în top, numai pentru ca unii să dețină puterea o veșnicie. Capitolul Repere se încheie lin, extrem de frumos și suav, cu un articol despre fericire, semnat de domnul Octavian Lupu (București), care
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92609_a_93901]
-
mulțumire. După ce-i proiectează în oglindă imaginea hotărâtoare, parcurgând traseul luminos în sens invers, el revine în starea de veghe, nu înainte să perceapă nerăbdarea ei de a trece prin noapte și prin ziua de mâine mai repede... Un râs machiavelic sparge tăcerea din camera lui în timp ce oprește programul. Azvârle nepăsător ochelarii și, pe deplin eliberat de preocuparea pentru ea, se-ndreaptă spre ieșire. Va face o lungă plimbare pe țărm... * Intru-n club. Deja urechile preiau înfricoșate sonurile către suta
PROGRAMATORUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377205_a_378534]
-
o ipostază controversată și cu un look senzațional, Jennifer Aniston este acum o șefă de coșmar și o adevarată devoratoare de bărbați, care nu are nicio reținere în a-și teroriza asistentul. „Nu am interpretat niciodată un personaj atât de machiavelic, pur și simplu n-am putut rezista“. Amintindu-și de prima scenă filmată alături de victima sa, Charlie Day, și de potențialul jenant al dialogului, actrița declara râzând: ,,M-am simțit ciudat de confortabil în aceste scene, chiar mai confortabil decât
Jennifer Aniston, spaima bărbaţilor în Şefi de coşmar () [Corola-journal/Journalistic/69274_a_70599]
-
se îndrăgostise de el la vernisajul expoziției unui "artist plastic foarte important", cum era anunțat pe afișul atârnat într-o piuneză de ușa sălii "Simeza nouă". "Foarte importantul" făcând parte din breasla dascălilor, liderul de sindicat și-a dat seama machiavelic și rapid că el era cel mai potrivit să vorbească despre expozant. Vorbise atât de frumos, cu o voce atât de afectată, încât participanții - în afara unora, pricepuți cât de cât într-ale picturii - nici n-au băgat de seamă că
Posibilul amant al bunicii Parmenia... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/8079_a_9404]
-
nepoata Unchiului Vania și se crede "pescăruș" asemenea eroinei lui Cehov, este în Pescărușul din livada de vișini un crescendo acvatic de sfîrșit de lume, după cum în "parodia egipteană" Stăpînul tăcerii Thot, zeul fertilității, este un intelectual printre analfabeți, politician machiavelic ce îi transformă pe regi în zei, pe muritori în divinități, sfîrșind prin a înlocui monarhia cu republica. Febra intertextualistă nu amestecă doar personaje, ci și stiluri și limbaje. În Stăpînul tăcerii, Osiris vorbește ca Trahanache, fiul său, Horus, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Răului... Scriu o poezie cu mesaj direct, cu formă și fond... și instructivă... și educativă... pentru că... mare nevoie avem și de una și de alta. ....” Aș ruga pe acei ,,critici de artă”, prea riguroși și austeri, să nu fie prea machiavelici În ,,prea bunele intenții” În a găsi răul și acolo unde nu este. Înțelepciunea ne stă la Îndemână și ni se potrivește pe măsura aceea de a nu Încerca a fi un alter ego... Nu pot Încheia fără a aduce
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
această poveste!? Găsesc că are ceva din falsa realitate În care trăim, ceva din otrăvurile pe care ni le inoculează - zi de zi - o adunătură de parveniți care au nevoie de suflete nevinovate, oferite drept ofrandă pentru Împlinirea scopului lor machiavelic. Dar câte Înterpretări nu pot avea metaforele folosite de către autor În aceste povestiri. O infinitate! ... Ceva mai târziu, maica A. a venit să continuie de strâns petalele de trandafir, ofilite și căzute pe jos. Mereu petale, mereu același lucru de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
care s-au folosit de oamenii care credeau sincer în valorile comunismului) de mantia lor marxist-leninistă. Numai oportuniștii lipsiți de scrupule sunt cu adevărat pragmatici. Cred că la originea individualismului zilelor noastre, întâlnit atât de des s-ar afla principiul machiavelic (aplicat cândva și acum în politică și nu numai), conform căruia „scopul scuză mijloacele”. Cred că până și extremiștii și teroriștii l-au adoptat. Pragmatismul e o concepție utilitaristă opusă idealismului, specifică în general oamenilor înstăriți, care cred că averea
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
rareori, Îndrăgostiți unul de altul Într-un fel aproape bolnăvicios, trăiau unul pentru celălalt Într-un soi de posesiune reciprocă și obsesivă, preschimbați Într-o ființă unică și desăvîrșită, care se hrănea din ea Însăși, Într-un fel de ritual machiavelic de antropofagie amoroasă. Dar Într-o zi, chiar În dimineața În care Împlinea douăzeci și unu de ani, Niña Carmen descoperi că avea nevoie să fie liberă, să fie numai ea Însăși, să scape din acel cerc la a cărui plăsmuire contribuise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ca a unei vite sătule în staul. Așa arătase. Acum, punîndu-l în fața unei situații de margine devenise altfel: amenințător, sumbru, abia controlîndu-și forța violentă care izvora din organismul său uriaș. Lîngă toate acestea să adăugăm viclenia, șiretenia înnăscută, calculul exact, machiavelic prin care îl împinsese cu spatele la zid. Într-adevăr, nu va putea ieși din casa lui Basarab Cantacuzino înainte de a fi luat o hotârîre și de a i-o fi spus-o destul de clar și de răspicat, încît să nu existe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]