1,741 matches
-
foarte aproape de Casă Studenților. O casă cu o arhitectură decentă, ce nu satisfăcea funcțional nevoile unei tinere familii cu un copil mic și o bunica bolnavă. Sobe de teracota, foc din lemne și cărbuni, pivnițele cu igrasie și mansarda lu’ Madame Alexe (săracă femeie nebună...mirosul de urină animală impregnat în pereții de cărămidă și planșeele din lemn)... Vecinii tuciunii și amestecul de mici “burghezi”, dramele intelectualilor adunați să asculte Europa Liberă, învățătoarea severă și “pusă pe căpătuiala”, matematica învățată cu
Bucurenci + Bucureşti = LOVE by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82902_a_84227]
-
poveste de dragoste cu greu mai poate aduce ceva nou în planul conținutului, orice încercare de reactualizare a subiectului trezește inevitabil în cititorul "postmodern" senzația de "déjà lu" - scena oglinzii, de pildă, aduce ecouri din cel puțin două romane celebre, Madame Bovary și Amantul doamnei Chatterley. Acesta este, probabil, unul dintre motivele pentru care autoarea a ales o tehnică narativă ce amintește de experimentalismul optzecist. Povestea, destul de comună de altfel - Cornelia Tudoran, femeia ce se ofilește în atmosfera călâie a unui
Romanul unei poete by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14816_a_16141]
-
viață a lui Napoleon, stă prăbușită, în timp ce pe buzele bătrâne viclene de corsicancă pare că se înfiripă cuvintele istorice îngânate cu un fel de silă caracteristică oricărei soacre, mai ales când își vede fiul la apogeu: Quésta Donna!... Și Cucoana,... Madama asta! ce-o mai fi vrând... cum ar veni. Istorice, cuvintele, ca și celelalte rostite, atunci când aflase prima dată că feciorul ei va deveni împărat; Pourvu que ça durre. Numai de-ar ține!... Curios. Tot Domul, cu tunurile lui cu
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14825_a_16150]
-
Elena Zottoviceanu Când am citit cuvântul regizorului Ognian Draganov din Bulgaria în programul de sală de la "Madama Butterfly", producția Operei din Constanța - care se întreba dacă "lumea aceea este doar o lume exotică" m-am așteptat la una dintre acele viziuni globalizante, epurate de orice elemente de culoare locală, la modă în ultima vreme. Dar m-am
Din Țara Soarelui Răsare by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15304_a_16629]
-
cu intgeligență muzicală. Pescuitorii de perle s-a dovedit de asemenea o experiență reușită cu protagoniști convingători (Roxana Briban, Marius Brenciu, Iordache Basalic, Valentin Vasiliu). O aceeași gândire managerială a prezidat și la noua producție a Operei din Constanța cu Madama Butterfly. Conducerea teatrului a acordat încredere unei echipe proaspete: Stela Sârbu este o soprană care merită atenție pentru modul în care și-a dus rolul, copleșitor, cu putere de concentrare și soliditate a cântului; Claudia Codreanu, cunoscută bucureștenilor din aparițiile
În căutarea vocilor tinere by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15378_a_16703]
-
cînd spun oh, là, là și merde. Mă irită, dar îmi plac totuși, cînd sînt curioși, cînd își spionează vecinii, cine mai cumpără de la monsieur le boulanger și ce se vinde azi la monsieur le boucher și cît a plătit madame le chauffage și ce mai face mademoiselle. Mă entuziasmează pentru că sînt cei mai buni vorbitori din lume, pentru că discursul unui fotbalist e coerent și plăcut, ca și replica unui camionagiu sau a fermierului sau a poștașului, pentru că știu să vorbească
Se caută un poem by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14550_a_15875]
-
a fiicei sale, Puia, personalitatea Elvirei Popescu, el reține într-una din note, următorul moment: "La unul din spectacolele cu Ma cousine de Varsovie, de Louis Verneuil, Elvirei Popescu i se prezintă o scrisoare pe scenă: Une lettre pour vous, madame! Actrița deschide plicul și exclamă românește, spre Puia, ce se afla în sală: A! scrisoarea este de la Puia! " Sau momentul cumpărării la Toledo, consemnat într-o scrisoare de Liviu Rebreanu a două superbe și foarte scumpe șaluri spaniole, unul, observând
La volumul 21 by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14062_a_15387]
-
asta!. - Ar fi captivant! - Al doilea mare miracol este acela că eu am fost ales să fiu curier diplomatic către Stockholm în ziua de 23 august 1944, cu misiunea de a spune ministrului nostru, Frederic Nanu, să reînceapă negocierile cu madame Kolontai! În unele cărți de istorie se spune: "Djuvara a fost trimis pentru ca să se semneze armistițiul." Este o mare prostie! De două luni și jumătate guvernul nostru nu răspunsese la propunerile sovietice. În filmul Oglinda al lui Sergiu Nicolaescu este
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
majore pentru evoluția speciei. În ceea ce mă privește, sînt convins că cititorul volumului La pensée du roman poate discorda, în situații punctuale, cu aprecierile autorului; că acest cititor ar putea să nu împărtășească admirația profundă nutrită de Toma Pavel pentru Madame de La Fayette, Richardson ori Walter Scott, să nu fie de acord cu punerea între paranteze a lui Choderlos de Laclos ori James Joyce; dar viziunea globală și definitorie asupra speciei romanești înseși va putea fi cu greu contestată. În seria
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
de „nebunii” sunt mult mai numeroși. Ei l-au citit pe Marchizul de Sade cu ale sale Crime ale iubirii, i-au dat dreptate lui Flaubert în procesul în care acesta a fost acuzat de atentat la bunele moravuri pentru Madame Bovary, îl iubesc pe Baudelaire cel amorezat de o prostituată cu pielea neagră. Singurul lor păcat este de a nu crede că sincronismul în materie de artă și morală este la noi - căci suntem la porțile Orientului - numai legendă. Disputa
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
povesti și o slăbiciune pentru portretizări. E amintit în acest sens și un volum de amintiri rămas în manuscris (poate s-ar găsi vreo editură interesată). l În același număr din „Convorbiri...”, Mircea Gheorghe semnează un articol de senzație, intitulat „Madame Solario” - o enigmă literară. Cum la sfîrșit e tipărită o notă -The Atlantic Monthly, vol. 289, no. 3, martie 2002 -, fără nici o trimitere în text, nu se înțelege dacă Mircea Gheorghe și-a publicat întîi articolul acolo, dacă a tradus
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13632_a_14957]
-
în text, nu se înțelege dacă Mircea Gheorghe și-a publicat întîi articolul acolo, dacă a tradus sau rezumat un text din „The Atlantic Monthly” (și în acest caz, cine e autorul). Încă o enigmă. În orice caz, povestea romanului Madame Solario, apărut în 1956 la Londra fără numele autorului pe copertă, și diferitele ipoteze privind identitatea acestuia, rămasă pînă azi necunoscută, seamănă cu o proză borgesiană. Acțiunea romanului anonim e plasată la începutul secolului XX, într-o stațiune cosmopolită de
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13632_a_14957]
-
unui profesionist („un cocteil savant de Dostoievski, Margaret Mitchell și Lampedusa”!), și prin misterul ce ațîța imaginația. În privința autorului, s-au făcut diferite supoziții, nici una confirmată. S-a avansat numele scriitoarei americane Sybille Bedford, care a negat, exprimîndu-și opinia că Madame Solario ar fi scrisă de o anume Theodora Parish Huntington, care și-ar fi luat modele reale și ar fi vrut să-și protejeze prin anonimat respectabila familie. După decenii, enigma continuă să incite, dovadă că, în 1992, la editura
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13632_a_14957]
-
și-ar fi luat modele reale și ar fi vrut să-și protejeze prin anonimat respectabila familie. După decenii, enigma continuă să incite, dovadă că, în 1992, la editura franceză Metaillié a apărut o carte cu titlul Cine a scris „Madame Solario”? semnată de Nata Minor. Ipoteza ei este că anonimul misterios ar fi însuși... Winston Churchill, iar personajul titular al romanului ar semăna în multe privințe cu mama prim-ministrului englez, Lady Jane (care, după ce a rămas văduvă, s-a
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13632_a_14957]
-
să vadă, Calvino oferă o istorie miniaturala a românului: Există o istorie a imagisticii în român înțelegînd românul că arta a construirii personajelor și lucrurilor că imagini ce se suprapune în parte peste faze ale istoriei genului românesc. Românul, de la Madame de Lafayette pînă la Benjamin Constant, explorează cu o remarcabilă acuratețe conștiința umană, dar toate paginile sale sînt obloane închise ce ascund privirii orice altceva. Imagistică începe în român cu Stendhal și Balzac și ajunge, prin Flaubert, la un echilibru
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
Cred că succesul literaturii de apartament un produs nou, cu performanțe medii, dar nu mai puțin autentic a fost impus de valul postbelic al romanului francez, dar originea ei trebuie căutată la un francez din secolul XIX. În 1857 apare Madame Bovary. Una dintre genialele scene din prima parte a cărții este aceea în care Charles, văduv, face o vizită fostului său pacient, Rouault, tatăl Emmei. Pe la trei după-amiaza, în vreme ce Charles o așteaptă pe Emma în bucătărie, vede cum muștele urcau
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
Daniil Harms și benzile desenate: "un scriitor care își alesese o muscă pentru a-i fi muză moare sacrificat de către ea și colegele ei."2 Aproape la fel de tîrziu, în 1965, Georges Perec se va încumeta să reediteze proiectul flaubertian din Madame Bovary într-o variantă pentru "societatea de consum", cu titlul ostentativ Les Choses. Literatura lucrurilor va fi aceea care, treptat, se va instala în apartament. Asta pentru că personajul va deveni, după o scurtă agonie, "omul fără însușiri", nici erou nici
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
îl califică pe țăranul român nici mai mult nici mai puțin decît "un împuțit". Conștiința mixtă, religios-literară, a preotului de țară se cabrează în fața unei atari ignominii: "întreb: De unde sînteți? A cui sînteți? Ce v-au fost străbunicii, bunicii, părinții, Madame? Constat că nefericita Profesoară stă foarte prost cu nasul și mirosul. Cum să miroasă urît țăranul român? Dacă citește, i-aș recomanda să-l citească pe iașiotul Luca Pițu. Domnia Sa a scris un întreg eseu despre NAS și despre miros
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]
-
trupul, totul era atât de viu, încât până și îngerii o adorau, - aflasem - ducând-o cu toții zi de zi în ceruri să asculte un concert... Puțin timp după aceea, ca un făcut, dădui de prietena fidelă a lui Chateaubriand, de madame Récamier a lui David (Gérard). Întinsă pe canapeaua celebră ce avea să dea numele mobilei ilustre, ea surâdea cu o fină intenție intelectuală, desculță, cu gleznele, cu tălpile picioarelor, goale, cea mai greu de pictat parte a trupului feminin, întrucât
Luvru by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13262_a_14587]
-
partis leș parisiens?” * din cinci „francezi” trei poartă fular; * traversarea pietonilor pe roșu la semafor și oprirea unei coloane întregi de mașini nu e motiv pentru că șoferii să claxoneze, iar înjurătură pare un act prea intim; * vânzătorii vorbesc cu bonjour, madame, monsieur, je suiș desolé, merçi și au revoir; undeva, la intrarea într-un supermarket, am citit „un client est sacré”; * și „leș cadeaux ont une ame”; * în supermarket-uri, standurile cu vinuri sunt impresionante, multă brânză mirositoare, foarte puțină bere
Parisul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13243_a_14568]
-
tuturor... Cearta de întețește. Hemingway se apără: ... Și dacă astea sunt singurele cuvinte care pot exprima adevărul și de care toată lumea se folosește în viața curentă?... Și dacă sunt neapărat necesare, de ce să nu le utilizezi?... Vajnică, violentă cum este, madame Stein răspunde categorică: ... Dar nici nu poate fi vorba de așa ceva. Dumneata nu trebuie să scrii nimic care să fie inaccrochable. N-ai voie, asta nu duce la nimic. E o eroare și e în același timp o prostie. Nimeni
Strada Jean Zay by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13325_a_14650]
-
Primăvara la Paris era prin tradiție frumoasă. Producerea tuturor accesoriilor regale și a atîtor obiecte specifice francezilor a determinat introducerea schimburilor de noapte în fabrici. Apropiata eră a sentimentelor pozitive și a siguranței justifica scăderea salariilor. Așa cum era de așteptat, Madame abordă schimbarea propriului statut cu realism și vigoare. Pentru ea, totul semăna cu mutarea dintr-un apartament în altul - la o scară mai mare, de acord, dar cu aceleași probleme. Prin urmare, Madame alcătui liste. Și se plînse că soțul
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
justifica scăderea salariilor. Așa cum era de așteptat, Madame abordă schimbarea propriului statut cu realism și vigoare. Pentru ea, totul semăna cu mutarea dintr-un apartament în altul - la o scară mai mare, de acord, dar cu aceleași probleme. Prin urmare, Madame alcătui liste. Și se plînse că soțul ei nu-și privea îndatoririle cu seriozitatea cuvenită. - Te tot fîțîi prin casă, îi zise ea, cînd oricine își dă seama că sînt o groază de lucruri de făcut. - Știu, răspunde Pépin pe
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
de important în cărțile astea, de-ți arde de citit într-un asemenea moment? - Poftim? - Te-am întrebat ce citești. - Istorie. - Istorie? Taman acum? - M-am uitat prin istoria familiei și prin cele ale familiilor care au venit după noi. Madame vorbi pe un ton caustic. - Am crezut întotdeauna că, deși au avut extraordinar de puține calități, regii Franței s-au descurcat de minune. Există și cîteva excepții, bineînțeles. - Tocmai la excepțiile astea mă gîndesc și eu, draga mea. De pildă
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
lui, șefa de grup a epocii, bogată foc, inacroșabila amica de pe rue Fleurus nr. 27 cum spune autorul lui Adio arme care o vizitează des deși nu poate să o înghită, (se va vedea mai târziu de ce)... Oooo! respectele mele madame Simone de Beauvoir... Ceaiul și-l bea singură, Jean-Paul e răcit, chestia cu godinul n-a ținut... Uite-l și pe André Gide, culmea, cu un june alături, cu... cu... nu-mi vine să cred ochilor,... cu Rimbaud! frumosul, angelicul
La doi magoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13346_a_14671]