11 matches
-
noi loc amândoi, după care o calc voios, ca mai aveam destul pin’ la capu străzii! în acel moment, ce-mi văzură ochii shi ce-mi auziră urechile? latzita cât toată stradă, cu luminitze galbene la urechi, zumzăind apetisant, o magaoaie verde, care trebăluia ceva cu neste cineva, care trebăluiau și ei pe la fundul ei! (n-am avut altă rimă! ). din ciclul “cel mai înțelept cedează” (că nu degeaba mașina mea are nr WSE ) , facandu-mi bruxsc socoteală că este exclus
Ce e mare, verde și îți obstrucționează viața rutieră? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19051_a_20376]
-
trombă în fața casei. Din să sare o amazoana micuța de statura, îmbrăcată într-un costum ciudat: cască neagră tip SS, ochelari enormi antivânt, geaca neagră de piele cu diferite însemne ciudate cusute pe dansa, pantaloni albaștri și adidași argintii... Parchează magaoaia în fața casei mele, își dă jos cască, ochelarii și... în fața mea apare un chip ciudat... o bătrânica vioaie, cu părul vopsit blond că paiul și cu un centimetru de cărunțeala la rădăcina. Semăna cu actrița Billie Bird din filmul „Citizens
M-A VIZITAT UN ŞARPE DE 20 DE MII DE DOLARI ! de VIOREL NICHOLS în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 by http://confluente.ro/viorel_nichols_1472203996.html [Corola-blog/BlogPost/355271_a_356600]
-
de pe deal, și de pe vale, alergând cât putea și ieșea în linia-mare, ca să vadă de unde vine urletul. Cu timpul, oamenii s-au mai obișnuit, - arareori se întâmplă să se mai sperie cineva. Ce te spereași așa? Nu știi că e magaoaia? Copiii încă se mai țin după caravană, ca după urs. Citește mai mult “OAMENI DE NISIP”- roman-trilogie, de IOANA STUPARUUmblă caravana cinematografică prin sat, pe linia-mare, și cântă de se aude de departe. Întărâtă toți câinii. Câinele lui Țâche, care
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/ioana_stuparu/canal [Corola-blog/BlogPost/372883_a_374212]
-
de pe deal, și de pe vale, alergând cât putea și ieșea în linia-mare, ca să vadă de unde vine urletul.Cu timpul, oamenii s-au mai obișnuit, - arareori se întâmplă să se mai sperie cineva. Ce te spereași așa? Nu știi că e magaoaia?Copiii încă se mai țin după caravană, ca după urs.... XXVII. "GRATIILE DE LA FERESTRE", de Ioana Stuparu, publicat în Ediția nr. 1024 din 20 octombrie 2013. Gratiile de la ferestre Oameni stăpâniți de cele mai pașnice gânduri, care n-au fost
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/ioana_stuparu/canal [Corola-blog/BlogPost/372883_a_374212]
-
cost-al dracului... - Bine zâs...Și altfel cu ce vă mai lăudați...!? - Ei, și noi pe lângă televizor... - Hai, că m-ai dat gata... - Și cu nasu-n calculator, precum vezi... - Aia să știi...În câțiva ani cred că-i ia mau magaoaiei ăsteia de tembelizor...Un laptop e și practic, urmărești on-line tot ce-ți dorești, la internet să fii conectat, că-n rest... - Lasă-mă-n pace că mi s-a luat de el... De-aia și plecarăm de- acasă...Chiar
BATE FIERUL CÂT E CALD de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 by http://confluente.ro/Elena_neacsu_1399735611.html [Corola-blog/BlogPost/350691_a_352020]
-
și auzi bocănit de pași uneori îi întâlnim în lift pe-acești vecini ne salutăm pieziș cu împărtășitul sentiment de-a fi niște intruși nu-i nimic nu-i nimic pe butonul liftului rotești îndelung policarul până când contactul prinde și magaoaia se smucește brusc și urcă țiuind pe terasă în ploaia fără martori în vântul fără reazem în spațiu cine vom fi noi peste o lună cine poate acoperi cu tălpile lui întinderea parisului cine a surprins firul de glas al
Poezii by Constantin Abăluță [Corola-website/Imaginative/5362_a_6687]
-
râsul. Zice: — Ăștia sunt Corcodușe, Hapciurică și Afaceristu’, fir-ar pielea lor a dracului! Cred că se duc la gârlă pe căldura asta. La un moment dat s-au oprit, mai încolo, spre fundul grădinilor, unde li s-a oprit magaoaia, și s-au întors la noi împingând mecanismul lor. Când au ajuns lângă noi nea Cornel mi i-a prezentat pe fiecare în parte după porecle. Le-am studiat dintr-o privire otomobilul respectiv: pe un cadru de bicicletă, pe
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1456568909.html [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
mai serioasă. Păi, ne plimbăm călare pe ea numai pe ulițe și mai ales dacă are pănți(?!) ca să prindem viteză... a încercat să mă convingă năzdrăvanul. Și, dacă n-aveți pantă, cum faceți? i-a descusut nea Cornel. Împingem de magaoaie cu rândul, nea primarule! răspunse Hapciurică —Tu de ce stai, măi, așa chircit? l-am luat eu la rost pe Afaceristu’. —Mă piș pă mine, domn’ șef!... mi-a răspuns el spășit. —Păi de ce?... Mi-e frică de matale, să trăiți
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1456568909.html [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
de pe deal, și de pe vale, alergând cât putea și ieșea în linia-mare, ca să vadă de unde vine urletul. Cu timpul, oamenii s-au mai obișnuit, - arareori se întâmplă să se mai sperie cineva. Ce te spereași așa? Nu știi că e magaoaia? Copiii încă se mai țin după caravană, ca după urs. Cavarana! Cavarana!, strigă ei, alergând pe lângă gard. Caravana se oprește la răscruciul Muscoaicăi și cântă, acolo, ore în șir, de ia în sus tot capul de sat. Cântă meodii din
OAMENI DE NISIP , ROMAN-TRILOGIE, DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1031 din 27 octombrie 2013 by http://confluente.ro/_oameni_de_nisip_roman_tril_ioana_stuparu_1382885200.html [Corola-blog/BlogPost/342041_a_343370]
-
îl fraierise pe amărăștean, că-l scăpase de fierătanie. Ce tâmpit am fost! I-am dat posibilitatea să-și bată joc de mine. D-aia mi-a trântit-o în poartă. S-a dus furios la el: --Bă, ia-ți magaoaia din poarta mea! --Și dacă nu vreau? Uite că nu vreau! --Păi, eu ce să fac cu ea? --Ce-ai făcut și până acum, cotineață la găini. --Râzi de mine, ai? Lasă că te aranjez eu! S-a dus la polițist
SRL AMARU-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1436860512.html [Corola-blog/BlogPost/365900_a_367229]
-
încinsă”, apoi ca și cum s-ar afla „într-o piuă mică”, în care cineva îl pisa transformîndu-l „într-o pulbere fără sens” (O fabrică de coșmaruri). Mai la zi, se percepe „greoi”, aidoma unui „combinat siderurgic/ din epoca socialismului triumfător,/ o magaoaie ruginită și abandonată” (Unu și cu unu fac unu). Așadar o teroare a unei materialități adverse, teribile prin aspectul ei scăpat din cadrele ordinii, care nu e neapărat o intenționalitate metafizică, ci o absență a unor „legități”, așa cum Răul ar
Aventura inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4971_a_6296]