46 matches
-
000 de ani în urmă, spre sfârșitul ultimei ere glaciare) este ultima cultură a paleoliticului superior european. Numele a fost derivat de la site-ul Abri de la Madeleine, aproape de Tursac, Dordogne, Franța, excavat încă din 1863 de către Gabriel de Mortillet. Epoca Magdaleniană se caracterizează prin producerea de lame și miniaturizarea uneltelor de piatră (microliți). Începe prelucrarea de fildeș și os, cu decor rafinat și coliere sunt realizate cu dinți de carnivore. Inovațiile Magdaleniene constau în principal în prelucrarea osoaselor (din cioc de
Magdalenian () [Corola-website/Science/327695_a_329024]
-
excavat încă din 1863 de către Gabriel de Mortillet. Epoca Magdaleniană se caracterizează prin producerea de lame și miniaturizarea uneltelor de piatră (microliți). Începe prelucrarea de fildeș și os, cu decor rafinat și coliere sunt realizate cu dinți de carnivore. Inovațiile Magdaleniene constau în principal în prelucrarea osoaselor (din cioc de papagal făceau flaut cioc), piroane, spatule, cârlige, ace și bastoane. Acestei perioade îi aparține perioada de glorie a picturii rupestre, ale cărei varietate și calitate sunt martore picturile murale celebre din
Magdalenian () [Corola-website/Science/327695_a_329024]
-
de papagal făceau flaut cioc), piroane, spatule, cârlige, ace și bastoane. Acestei perioade îi aparține perioada de glorie a picturii rupestre, ale cărei varietate și calitate sunt martore picturile murale celebre din peșterile de la Altamira, Font-de-Gaume, Lascaux și Niaux. Cultura Magdaleniană este divizată, nu în unanimitate, în "vechi Magdalenian" (I-III) " Magdalenian recent " (IV-VI) " Magdalenian terminal".
Magdalenian () [Corola-website/Science/327695_a_329024]
-
ace și bastoane. Acestei perioade îi aparține perioada de glorie a picturii rupestre, ale cărei varietate și calitate sunt martore picturile murale celebre din peșterile de la Altamira, Font-de-Gaume, Lascaux și Niaux. Cultura Magdaleniană este divizată, nu în unanimitate, în "vechi Magdalenian" (I-III) " Magdalenian recent " (IV-VI) " Magdalenian terminal".
Magdalenian () [Corola-website/Science/327695_a_329024]
-
precum și o seamă de sculpturi căzute din pereții grotei. În anul 1950 ,în acelaș loc, mai avale, într-o scobitură în stâncă, au dat la iveală sculptura unui cal care își întoarce capul. Aceasta era o porțiune dintr-o friză magdaleniană din așa numitul adăpost Abri Bourdois., După 1952, când s-a pensionat de la universitate, a petrecut cea mai mare parte a timpului în Franța, consacrându-se în continuare muncii arheologice. În anii 1958 - 1964 a condus săpături în Liban, la
Dorothy Garrod () [Corola-website/Science/316517_a_317846]
-
este că C. Pyrenaica a evoluat de evoluat de la un strămoș legat de Capra Caucaziana din orientul mijlociu la începutul ultimei perioade glaciare(120-80 km) ). C. pyrenaica probabil sa mutat de la Alpii de nord prin sudul Franței în zona perioadei Magdalenian aproximativ la 18 milioane de ani. Dacă acesta este cazul C. caucasica praepyrenaica ar fi putut fi mai diferit de celelalte trei specii de ibex care locuiau în Peninsula Iberică decât oamenii de știință știu în prezent. De exemplu, aceasta
Ibexul din Pirinei () [Corola-website/Science/334519_a_335848]
-
Volkov distingea în acest sit două tipuri de statuete, unele interpretate drept falusuri, celelalte păsări, ipoteză preluată și de Z. Abramova (1991). Din contră, H. Delporte (1979) considera că acestea sunt reprezentări feminine stilizate, care pot fi raportate la figurinele magdaleniene feminine din Europa Occidentală (Aquitania) și Centrală (Petersfels, Pekarna, Gönnersdorf). L. Iakovleva (1995) împarte aceste statuete în patru tipuri, fiecare reprezentând un model de schematizare. Trebuie să specificăm faptul că statuetele unui același tip au o talie variabilă, dar aceeași
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
femeie bătrână. O statuetă feminină, deși cu un contur mai puțin marcat, a livrat și situl de la Molodova V. Este vorba despre un fragment din calcar, sugerând o siluetă feminină, distingându-se capul, sânii și șoldurile moderate (Z. Abramova, 1995). Magdalenianul Arta parietală Contrar figurațiilor animale, apropiate de realitate, reprezentările feminine din această epocă sunt puternic schematizate, de cele mai multe ori redate fără cap (fig. 12a). Peștera Pech-Merle constituie o veritabilă excepție, pentru că ea conține numeroase figuri feminine schematice, dar înzestrate cu
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
gradul de schematizare al acestor figuri feminine este variabil, de la reprezentări foarte mari, gravate, cu o redare completă a bustului, cu fese proeminente și coapse oblice, la micile figurine fin gravate, cu bust liniar, cu fese plate și coapse rectilinii. Magdalenianul mijlociu mai păstrează o parte din tradițiile gravettiene, cu femei realizate realist, sculptate în adăposturi sau la intrarea peșterii. Adăpostul de la La Madeleine este decorat cu două figuri clasice și poate, mai departe, cu o a treia. Pe peretele sălii
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
La Angles sur l’Anglin, partea centrală a adăpostului este decorată cu cinci trunchiuri de femei cu sexul figurat, cu abdomenul rotunjit în basorelief, în timp ce șoldurile și fesele sunt plate în raport cu abdomenul (G. Pinçon, L. Iakovleva, 1995). Aceste reprezentări parietale magdaleniene sunt, în general, asociate unui cal sau bizon, fără să iasă însă în evidență o alegere prioritară, nici o departajare a caracterului explicativ sau complementar al asocierii: un cal pentru una din femeile de la La Madeleine, un bizon pentru cealaltă, un
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
La Madeleine, un bizon pentru cealaltă, un cal pentru femeia de la Comarque sau un bizon pentru una din femeile de la Angles sur l’Anglin (B. și G. Delluc, 1995). O a doua fază a figurilor feminine poate fi plasată în Magdalenianul superior, cuprinzând gravuri a căror stilizare este extremă: picioarele sunt reduse la un trunchi alungit, corpul reprezentat printr-un apendice, capul nu este niciodată figurat, iar brațele și sexul nu apar decât foarte rar. B. și G. Delluc (1995) au
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
galerii, sunt asociate cu o imagine vulvară triunghiulară. În peștera La Roche-Lalinde, fiecare figurină feminină, realizată, de altfel, în același stil specific FFS-urilor, prezintă o linie care traversează abdomenul și al cărei sens este dificil de stabilit. În siturile magdaleniene găsim nenumărate analogii, indiferent dacă este vorba de gravură sau pictură, reprezentând incontestabil aceeași tradiție artistică sau o tradiție similară. Bogatele descoperiri de la La Roche-Lalinde și Gare de Couze, în Dordogne, numeroasele picturi de "note muzicale" (J. Jelinek, 1988), cum
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
descoperiri de la La Roche-Lalinde și Gare de Couze, în Dordogne, numeroasele picturi de "note muzicale" (J. Jelinek, 1988), cum au fost numite claviformele, provenind din peșterile din munții Cantabrici și Pirinei, sunt o probă a tradiției artistice comune a vânătorilor magdalenieni din Europa Occidentală. Comparația acestor forme, puternic simplificate, ale corpului feminin ilustrează, pe de o parte, concepția artistică omogenă (trunchi simplificat și fese accentuate), pe de altă parte, o varietate surprinzătoare a formelor astfel simplificate, pentru că ele sunt asemănătoare, dar
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
perioade provin figurile gravate pe diferite materiale, femeile numite „Poursuite amoreuse” (H. Delporte, 1989), care prezintă numeroase podoabe (coliere, brățări), de la Isturitz, precum și plachetele de la La Marche, ce conțin 27 de gravuri feminine, cea mai mare parte acefalice. La nivelul Magdalenianului mijlociu, în Franța au fost descoperite doar două statuete: cea de la Laugerie-Basse și cea de la Courbet. Venus de la Laugerie-Basse are capul absent, torsul reprezentat printr-un fel de cilindru aplatizat, care prezintă în partea superioară o spărtură, ceea ce l-a
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
labele picioarelor lipsesc (H. Delporte, 1979). Statueta de la Courbet prezintă, în ciuda dimensiunilor mici, detalii anatomice rare în arta paleolitică: fața sumar schițată, în care se disting cavitățile oculare, nasul, visajul și fruntea. Ea se deosebește net de figurinele stilizate ale Magdalenianului, prin numeroase elemente: prezența capului și a picioarelor, trunchi detaliat, cu sâni și abdomen, bazinul voluminos, amintind de obezitatea gravettiană (A. C. Welte, E. Ladier, 1995). Contrar reprezentărilor feminine gravettiene, cele magdaleniene din Europa Centrală sunt puternic schematizate, redate din profil
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
fruntea. Ea se deosebește net de figurinele stilizate ale Magdalenianului, prin numeroase elemente: prezența capului și a picioarelor, trunchi detaliat, cu sâni și abdomen, bazinul voluminos, amintind de obezitatea gravettiană (A. C. Welte, E. Ladier, 1995). Contrar reprezentărilor feminine gravettiene, cele magdaleniene din Europa Centrală sunt puternic schematizate, redate din profil, întotdeauna fără cap, doar fesele proeminente permițând atribuirea lor sexului feminin (fig. 12b). Toate reprezentările feminine magdaleniene se circumscriu acestui model schematic, de la cele gravate, cu o redare completă a bustului
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
amintind de obezitatea gravettiană (A. C. Welte, E. Ladier, 1995). Contrar reprezentărilor feminine gravettiene, cele magdaleniene din Europa Centrală sunt puternic schematizate, redate din profil, întotdeauna fără cap, doar fesele proeminente permițând atribuirea lor sexului feminin (fig. 12b). Toate reprezentările feminine magdaleniene se circumscriu acestui model schematic, de la cele gravate, cu o redare completă a bustului, cu fese proeminente și coapse oblice, până la micile figurine, cu bust liniar, lipsit de brațe, cu fese plate și coapse rectilinii. Între aceste două extremități, pot
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
schematizare, precum tinerele femei gravate, de la Gönnersdorf (Germania), cu brațe întinse, cu genunchi îndoiți, în poziție șezând (G. Bosinski, 1989). H. Delporte (1989) consideră drept cele mai vechi statuete feminine din această regiune, pe cele de la Pekarna și Kulna, contemporane Magdalenianului mijlociu. Spre exemplu, statueta de la Pekarna, din fildeș, este caracterizată de accentuarea feselor, în profil, ceea ce o apropie de exemplarele de la Gönnersdorf și Nebra, mai târzii ca vârstă. Ea diferă însă de statuetele germane prin membrele repliate, care dau impresia
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
viziune asupra dimensiunii modelului feminin în Magdalenian: de pe peretele imobil (Combarelles), imaginea este transpusă pe blocuri (Lalinde), apoi pe plachete (Rocamadour) și se difuzează sub această formă către Europa Centrală (Bavaria, Renania și Boemia). Mobile, statuetele feminine traversează întreaga zonă magdaleniană și se identifică, prin evoluția stilistică, cu cele apărute din tradiția gravettiană, în Câmpia orientală (Mezin). În cadrul Magdalenianului superior, întreg ansamblul de statuete feminine provine din Europa Centrală, nici un exemplar nefiind identificat în Vest. La Ölknitz (Turingia) s a descoperit
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
pe plachete (Rocamadour) și se difuzează sub această formă către Europa Centrală (Bavaria, Renania și Boemia). Mobile, statuetele feminine traversează întreaga zonă magdaleniană și se identifică, prin evoluția stilistică, cu cele apărute din tradiția gravettiană, în Câmpia orientală (Mezin). În cadrul Magdalenianului superior, întreg ansamblul de statuete feminine provine din Europa Centrală, nici un exemplar nefiind identificat în Vest. La Ölknitz (Turingia) s a descoperit un galet natural, supus unei preparări artificiale foarte simple, doar fesele amintind de o imagine feminină. Fildeșul a
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
reprezentați doar prin două cercuri (J. Hahn, 1995). Putem aminti și un pandantiv descoperit în peștera Rytiŕská (Moravia), constând dintr-o baghetă de os, la care doar sânii sunt marcați (J. Jelinek, 1988), nu și fesele, așa cum sunt majoritatea statuetelor magdaleniene, pandantivul amintind în acest caz de exemplarele gravettiene de la Dolni Vestonice (Moravia). Situl de la Neuchatel (Elveția) a livrat trei pandantive antropomorfe, realizate din lignit. Unul dintre ele prezintă o perforație biconică și striuri orizontale pe spate, pe genunchi și pe
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
4. Figurează preotese. Cu toate că, la o mare parte din statuete, animația este nulă, statueta de la Sireuil sau una din statuetele de la Gagarino au brațele ridicate în sus în față, ca într-o rugă; aceleași poziții par să aibă unele reprezentări magdaleniene, precum cele gravate pe o baghetă de la Isturitz sau placheta numită „Femeia renului” de la Laugerie Basse. Amintim și vestita femeie de la Laussel, care, prin modalitatea de a ține în mână un obiect, amintește de vestitele orante din Antichitate. 5. Sunt
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
realizate. Pe revers, decorul este reprezentat de patru aliniamente verticale din puncte ușor scobite. Prima creație artistică de la Tito Bustillo (fig. 9/1-2) este gravată pe un fragment de baghetă semirotundă, din corn de cervideu și aparține unui nivel atribuit Magdalenianului superior, datat între 13.000 și 11.500 a. Chr. Partea superioară a figurinei antropomorfe este reprezentată de corpul propriu-zis, care are, la partea superioară, brațele redate prin linii oblice, spre dreapta și spre stânga. Liniile care delimitează corpul sunt
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
Pendo, ce ar putea reprezenta de asemenea un pandantiv, reprezintă tot conturul ondulat al unei femei, cu brațele ridicate (A. Moure Romanillo, 1995, p. 152, fig. 4/3). Nivelul de locuire în care a fost găsită, aparține unei etape dintre Magdalenianul inferior și cel recent, datată între 15.000 și 13.000 ani BP. Și aici, zona sacralizată genitală este sugerată de o linie verticală și mai multe linii oblice, dispuse în rețea (avers), pe revers fiind realizate numai 9 linii
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
o stilizare puternică. Totul se petrece ca și cum ciclul paleolitic s-ar "repeta", mai strălucitor și mai scurt, în ciclul greco-latin, pe care-l reia ciclul creștin, apoi cel al artei moderne. Cronologia nu indică așadar maturitatea unei arte. O figură magdaleniană din anul 10000 are mai multă precizie anatomică sau "fotografică" decât o figură asiriană de la 2000. În Nigeria, arta antică de la Ife, notează Leroi-Gourhan, este mai "evoluată" decât arta neagră contemporană. Bineînțeles, ciclurile nu reîncep de la zero, deoarece umanitatea nu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]