42 matches
-
amănuntul de la Ioana Lungescu, (locuind încă în blocul scriitorilor), secretara directorului care în acel moment o înlocuia pe cealaltă secretară de care P.D. pomenește în scrisoare, Mioara... Dumnezeu să-l ierte, nu era singurul abuz al defunctului. Dar, scrisoarea spală, magnanim, orice urmă de... las cititorului loc liber să pună el cuvântul. Până și aceste două scrisori strict ocazionale, însă, pe care Soarta mi le hărăzi tocmai mie, poartă marca acelei nobleți, pe care franțuzul o numește La patte du lion
Petru Dumitriu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15134_a_16459]
-
se închide-n sine prin definiție, în pofida aspectului de "căutare a perechii", căci aceasta satisface doar un impuls al dominării, al posesiunii. Egocentrismul are drept corolar solitudinea, iar solitudinea, în măsura în care se dispensează de transcendență, apare înclinată spre cruzime. Aparentele valențe magnanime ale pornirii erotice precum delicatețea, atenția, spiritul de sacrificiu, loialitatea (care este, în fond "dorința de identitate cu sine însuși") nu reprezintă, conform lui Camil Petrescu, decît "forme născocite ale cruzimii și egoismului". Socotim nimerit a menționa și o opinie
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
Persoane în al căror discernămînt am încredere mi-l descriau ca pe un tip abil și norocos în afaceri, cu reputație meritată de gospodar tenace. Slăbiciunea lui pentru fotbal îl făcea cu atît mai simpatic , iar anumite gesturi de sprijinitor magnanim al culturii locale, fără să pretindă ode la schimb i-a adus prețuirea multor scriitori care îl descriau ca pe un tip inimos. Nu încerca să pară cult, părea imun la temenele și îi plăcea în continuare vechiul apelativ "Seche
Lacrimile lui Seche by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11550_a_12875]
-
ce le dedică marilor noștri scriitori să fie neconvenționale, spontane, respingînd clișeele a căror elaborare dar și reluare se situează adesea pe direcția unor vanități culpabil împărtășite, cuceritoare instantanee ale recepției viului estetic împletit cu omenescul ce-l generează. Deschiderea magnanimă nu presupune flateria, aderența intuitivă nu se asociază cu adularea. Fraza are un regim dialectic special: nu e nici encomiu onctuos, nici contestare contondentă, ci tensiune reală a căutării, demnitate a exactității. Deslușim în asemenea linii un grad de "asceză
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
jucată. Am povestit altădată cum, după ce ne-a citit câteva poezii și a fost ridicat în slavi de Nichita Stănescu, alt mare actor în roluri de modestie, care i-a dedicat pe loc un poem, Tocirea, Breban le-a rupt magnanim pe ale sale. În semn, firește, de recunoaștere a geniului poetului. Le-a publicat, totuși, mai tarziu. Sunt puțini romancierii a caror „pecete” pe fiecare pagină să fie atât de apăsata că a lui Breban. Recunoaștem imediat urma leului. Proza
Nicolae Breban, 80 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2824_a_4149]
-
prin servirea în stelară, mistuitorul dor, nepământescul subsidiar ca model, a “trecutului dor, de altfel, a și pregătit sufletul călător glorios”, anume livrat în aur și catifele în stele peste vârfuri... și deodată regale; dar ceea ce rămâne peste toate tăcerea magnanimă și răspunsul care aces tea d in Eminescu , “poe tu l nu vine niciodată de lângă noi. Durerea nepereche”, se află încă, într-o omului de a fi om. Singularitatea lui dimensiune mai puțin frecventată poate, Eminescu îl detașează dintre poeții
In memoriam Mihai Eminescu. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_49]
-
minat al totalitarismului au făcut din minciună un destin, din nerușinare o profesie, sau din complezență o scuză pioasă". Ca și moștenitorilor acestora ori - adesea - acelorași personaje, revenite în perioada de după decembrie '89, chiar dacă s-a întîmplat, dintr-un impuls magnanim - a fi creditate anterior. Vedem în tandemul Monica Lovinescu-Virgil Ierunca, și sperăm a nu greși în perspectivă istorică, cea mai caracteristică întrupare a conștiinței criticii românești din perioada contemporană, cu o funcție similară celei împlinite odinioară de Titu Maiorescu sau
Glose la Virgil Ierunca (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16819_a_18144]
-
evident cultivat, răspunde la toate problemele. Se poate pune uneori și întrebarea dacă are doar lecturi, nu și studii". "Text de referință", "a răspunde la toate problemele", "studii" iar nu biete "lecturi" alcătuiesc stafidele cozonacului ideatic cu care ne tratează, magnanim, dl Marino... Îl atrage cumva Noica? Așa ar fi fost normal, măcar pentru tehnica ideii pure, pentru visul unei abstracțiuni care să sancționeze odată pentru totdeauna impuritatea empiriei celei producătoare de atîtea neajunsuri, între care "literatura". Și totuși, asistăm la
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
Saddam, Castro și Chavez. Impozițiile de tip "corectitudine politică" asupra țărilor din Est, de-abia scăpate de alte apăsări nu prea diferite, nu pot să nu te umple de dispreț și de oroare. Antipatia față de Partidul Republican și de liberalismul magnanim și viteaz al lui George Bush și al echipei sale sunt expresii ale unei mentalități strîmbe și bolnave. (De altfel, fie spus că puzderia de comentatori din presa franceză și cea germană sunt mai adînc marcați de această maladie decît
Argument în favoarea administrației Bush by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/11865_a_13190]
-
putea-o socoti anacronică în principiu? Ne îndoim. Mai întîi pentru că, oricît va fi supus unei reducții și unei restructurări în raza unui viitor prognozabil, mediul rural nu va dispărea. în al doilea rînd pentru că tema în chestiune reprezintă un magnanim depozitar al unor experiențe morale, al unor straturi de sensibilitate ce au nu doar impunătoare antecedente creatoare ci și o firească deschidere spre noi îmbogățiri. în al treilea rînd - dar poate că se cuvinea să începem cu asta - nici un subiect
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
venit pe căile lebedelor, care n-a dormit nicicând sub un acoperiș de scânduri, nici n-a golit în casă de om cornul plin de bere, plăcându-i sângele preoților și aurul furat din biserici, (...) vâslaș și poet, beat, furios, magnanim, plin de zeii nebuloși ai Nordului și păstrându-și până și în toiul jafurilor inalterabila-i generozitate. Era asemeni lui don Quijote, pe care-l aprecia atât de mult.“ Tânărul Anatole France, pentru prima dată față în față cu Flaubert
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
de frumusețea uneia dintre actrițe. Putem admite, cu toate că Ion Iancovescu, născut în 1887, mergea atunci binișor spre 74 de ani. Dar putem admite. Pentru a-i da gata pe francezi și, prin ricoșeu, pe frumoasa actriță", Iancovescu ar fi invitat magnanim toată trupa la "Continental", la cină, "unde supralicitează, comandând specialități, băuturi dintre cele mai fine, până în zori". Când să plătească impunătoarea notă, constată că o făcuse altcineva "în avans", o persoană de la o masă învecinată care "se amuzase nespus de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9670_a_10995]
-
cea a coincidenței creației cu viața. Nu eliberarea de sub tutela formelor consacrate (un proces deja consumat) impune în producția d-sale, cît o expansiune personală a lirismului ce-și revarsă pe teritorii largi nepotolitele materii, scînteietoare de efortul unei cuprinderi magnanime. Discursul nu ocolește defel eposul, se dorlotează în teatralitate: „Doamne, toți trăim în telenovela Ta / de la începutul lumii / nu mai știm dacă am nimerit rolurile, / Tu Însuți joci rolul vieții Tale / joci și rolurile vieților noastre atît de des, / ah
O vitalitate debordantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5891_a_7216]
-
revărsare narcisiacă, silă de tot și cutremur existențial, și apoi Cioran cel matur, mult mai echilibrat, care renunță la nudismul confesiv și învață arta deghizamentului și a escamotării: „Incandescența devine calcul lucid, ironie subtilă sau răceală casantă. Năvala instinctuală, imprudența magnanimă, apetitul pentru enormitatea hohotitoare sau ricanarea cinică, pentru contradicțiile stupefiante și jubilația provocatoare cedează seniorial înaintea echilibrului, a distanței abil cultivate, a sicității sentențioase, resemnării autopersiflante, ori a mocqueriei mai mult sau mai puțin acide". (p. 29) Spuneam că Dan
Veninul reconfortant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6197_a_7522]
-
de cele patru indicate de către N. Manolescu și anume poezia modernistă, cea argheziană, cea expresionist-blagiană și cea avangardistă, instituite în interbelic. Indubitabilele înnoiri de care s-au învrednicit intră (încă) în ramele cuprinzătoare ale modernismului, mai ales ale avangardei, moduri magnanime, după toate probabilitățile larg deschise și de acum înainte. Mica ceartă a poeților „Cenaclului de luni“ dacă doar ei ar fi postmoderniști și nu și cei din aceeași generație de la Cluj sau de la Iași sau de aiurea, ori dacă pur
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
menținem istoriei o flacără inatacabilă, dincolo de proza reușitei pragmatice. Și, iarăși, în sensul acesta trebuie să ne așezăm mai sus, în felul în care ne asumăm îndatoririle. Pomenea dl. prof. Zamfir, mai înainte, despre contractul funcționînd eficient între Domnitorul care, magnanim, distribuie sate după victorie acoliților săi, suitei feudale. Însă nu se limitează numai la asta. El, Ștefan, zidește deopotrivă, de fiecare dată, o vrednică biserică. El îi face dar lui Dumnezeu, nu numai boierimii feudale - și face uneori daruri suprem
O flacără, dincolo de proza reușitei pragmatice by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4545_a_5870]
-
cu o prospețime a umorii critice extrem de favorabilă, în fond, întreprinderii de o asemenea factură. Unele sentințe sunt zdrobitoare. Literatura lui Hasdeu ar surprinde azi prin „inconsistența” sa, Delavrancea ar fi „interesant” doar cînd se revendică de la „mahalaua natală”. Altele, magnanime, propun reabilitări categorice, bunăoară în cazul lui Asachi și mai cu seamă în cel al lui Slavici. Nu este evitat nici enunțul „splendid ca o ironie”: „A sosit, poate, momentul ca exegeți lipsiți de geniu să aprecieze cu luciditate figura
Alonja romanescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5081_a_6406]
-
N-am pariat (cu ce?), am privit. Ornaru a pariat, desigur, secundat de Fănuș. Nu mai știu dacă a câștigat sau nu, s-ar zice totuși că a câștigat ceva, dată fiind masa opulentă pe care ne-a oferit-o, magnanim, seara, la "Carul cu bere". Într-o zi Fănuș îmi spuse să mă prezint la "cercul literar" al facultății (nu exista cenaclu), unde era programat să citească. Iar m-a impresionat cu amicii lui literari, căci a venit să-l
Amintiri cu Fănuș Neagu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15371_a_16696]
-
simplu, devii vizibil. Acest parametru, al vizibilității, este, însă foarte specios. Te confiscă. Te schimbă, te mistifică. În primul rând, adrenalina respectului de sine generează o ciudată întunecare a conștiinței. Îți dă sentimentul îmbătător al competenței, al propriei abilități proiectate, magnanim, asupra a toate. Îți sugerează perfid că, de acum înainte, poți vorbi despre orice. Iar acest vorbit frecvent te transformă încet, dar constant, în autoritate. Poți fi consultat pe tema cărților, filmelor, muzicii. Vei ști ce să spui, cu aplombul
Analiștii culturali by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/11107_a_12432]
-
viață!". Sau: ,Asupra poemelor Constanței Buzea, comentariul critic, oricît de abundent, pare mereu abia început" sau: ,Unul dintre poemele lui Cezar Ivănescu, Jeu d^amour (cu subtitlul: Amintirea Paradisului) îmi apare ca o capodoperă de o armonie unică". Cu adevărat magnanim se arată criticul în raport cu Victor Felea, al cărui Jurnal publicat postum conține mai multe pasaje ce-i dau acestuia impresia că-l ,detestă din toată inima". ,Vindicta" celui ,detestat"? Nu reprezintă decît o sumă de aprecieri pe cît de favorabile
Un exemplu de obiectivitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11117_a_12442]
-
în care se-nfășoară toată" (E întuneric ca în demon). După ce notifică, tulburat, că ,Noaptea petrec călare pe negresă/ după ce-am făcut dragoste cu ea dîndu-i bice, epuizînd-o", poetul trage în jos fermoarul poeziei, eliberînd-o prin mijlocirea cîtorva imagini magnanim proiectate pe ecranul cosmic: soarele și luna răsar din fabuloasa negresă ca oul din găină, luna și astrele pîlpîie cum viermii îngrășați în carnația aceleiași negrese, vastă cît o casă și pe deasupra aptă de-o enigmatică așteptare pe răstimpul a
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
Podesta, întrebările pe care membrii unei comisii a Congresului urmau să i le pună dnei Secretar de Stat. Practică întrebărilor ilegal transmise dnei Clinton s-a dovedit una curentă. Nu puțini democrați, inclusiv președintele Obama, ba chiar și republicani deveniți magnanimi după ce Donald Trump a câștigat alegerile, s-au declarat impresionați de încurajarea transmisă celor mai tineri dintre suporterii săi de Hillary Clinton, tineri profund afectați de înfrângere: „Fighting for what’s right is worth it.” Un îndemn incomplet, căci din
Apusul Clintocrației. Eva Peron rămâne pe peron () [Corola-blog/BlogPost/337908_a_339237]
-
de-al doilea termen ca subiect sau obiect al cinstirii. 2.1.5.11. Karm: SOI „darnic” (27, 40)/„cel cinstit” (82, 6); ASM „Mărinimos”; GG „Dăruitor” (27, 40)/„cel Sfânt” (82, 6); Marr „munificus”; RB „généreux” (27, 40)/„magnanime” (82, 6), DM „généreux” (27, 40)/„noble” (82, 6); YA „Supreme în Honour”; Arb „All-generous”. „Domnul meu este Bogat, Dăruitor.” (GG) Y" ’ayyóh" al-’ins"n m" gharraka birabbika al-karm (82,6): „Omule, ce te-a abătut de la Domnul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
în lectura formelor fixe produce astfel surprize, în toate se vede virtuozul care caută desăvârșirea cu o mereu lucidă mânuire a verbului. Inedite efecte răsar din punerea unui limbaj pronunțat neologic în cadențele și tonalitățile baladei. „Confuz”, „unanim”, „uz”, „eficace”, „magnanim” sunt vocabule care sonorizează aparte un discurs manierist de tip medieval. Demersul novator ia uneori formele experimentului (chiar astfel precizat în subtitlul unor poeme) asonantic, aliterativ, lexical, muzical, gramatical și chiar gastronomic. E o joacă ce amintește de ludicul lexical
VULPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
tine. Deși ești lumină, vii din întuneric, pe cînd eu sînt întuneric care țîșnește din lumină, din tine adică! Lănciile de foc nu mai cad asupră-mi. Deschideți-vă, ochilor - vedeți sau nu vedeți? Uite cum ard flăcările! O, duh magnanim! Acum mă mîndresc cu genealogia mea! Tu, însă, nu ești decît tatăl de foc - pe dulcea mea mumă n-o cunosc. O, necruțătorule, ce-ai făcut cu ea? Iată enigma, dar a ta e și mai adîncă. Tu nu știi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]