43 matches
-
1:5 până la 2:52) își trădează conținutul, limba și stilul ca fiind bazat pe o sursă iudeo-creștină. Întregul pasaj sună ca un capitol din Prima Carte a Macabeilor; obiceiurile evreiești, legile și particularitățile sunt introduse fără vreo altă explicație; „Magnificat”, „Benedictus” și „Nunc dimittis” sunt pline de idei naționale evreiești. În ce privește stilul și limba poveștii copilăriei, ambele sunt atât de puternic semite încât pasajul trebuie retradus în ebraică sau aramaică pentru a fi apreciat în mod corespunzător. Prin urmare tragem
Isaia 7:14 () [Corola-website/Science/319998_a_321327]
-
două să fie pur instrumentale, iar finalul, coral. Wagner Însă, l-a convins pe Liszt că nicio ființă umană nu poate reda beatitudinea Paradisului, determinându-l astfel să renunțe la cea de-a treia parte, dar să adauge totuși un Magnificat la sfârșitul părții a doua.Unii critici consideră că această decizie a distrus echilibrul lucrării, lăsând ascultătorul să privească spre Înălțimile Raiului și să-i asculte muzica de departe. Mai mult, critica muzicală apreciază că, deși lui Liszt i-ar
ALECART, nr. 11 by Iuliana Alecu () [Corola-journal/Science/91729_a_92892]
-
Ah, mai ai multe de făcut - uneori îmi spun că abia te apropii. Sfaturile domnului Hanway, adeseori extrem de metaforice, erau întotdeauna acompaniate de o mimică adecvată. — Și acum, băiete dragă, haide să facem câteva exerciții și apoi să trecem la Magnificat de Bach, vreau să-ți ascult frumosul Esurientes... După lecție, când Emrna ieși din nou în lumina soarelui, fără să fi reușit nici de astă-dată să-i „spună ceva“ domnului Hanway, își duse mâna la ochi simțindu-se din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
oarecare Hval, În vremea djed-ului Radomer, pentru Hrvoje, duce de Split, este foarte apropiat de canonul bogomililor bizantini. Conține un Nou Testament neabreviat, patru apocrife, Decalogul (Exodul 20:1-7), 151 de psalmi (ultimul fiind apocrif), opt cîntări din Vechiul Testament și Magnificat 69. Rezultă că, la Începutul secolului al XV-lea, creștinii din Bosnia contestau cea mai mare parte a Vechiului Testament, iar motivele lor trebuie să fi fost Înrudite cu cele invocate de bogomili. S-ar părea, așadar, că putem admite
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ceva sacru" (quelque chose de sacré). În transpunere elină, verbum era totuna cu Logos însă acesta nu era doar "cuvânt", ci cum menționează Anton Dumitriu: "rațiune, gândire". În complexul proces de cristalizare estetică, ceremonialul poetic tinde spre un fel de magnificat. "Nici rimele, adică potrivirea sau împerecherea versurilor, nici numărul silabelor (cum observa Heliade) nu pot să facă Poezia". "Ea stă în descrieri, în simțiment, întru înălțarea duhului și a inimii, și-ntr-aceeași vreme își are scaunul său în armonia vorbelor și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
pessimismo di Mihai Eminescu (în Română), "România" (New York) 1, nr. 8, ottombre, 1956, pp. 9-10. Significato di "Luceafărul" insieme alla versione italiana in versi, "România" (New York) 1, nr. 12, Luglio, 1956, pp. 6-7. La donna e Maria nel canto del "Magnificat", "L' Osservatore Romano" 30 giugno -1 iuglio, 1956, p. 2. 1957 Alberto Gitti (necrologio), "Atene e Romae" n. s. 2-3, 1957, pp. 188-189; in "Annuario dell' Universita degli Studi di Bari", 1956-57, pp. 428-430. Influsso del pensiero indiano antico sul
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
certe ale unor deosebite posibilități”. Date fiind însă împrejurările istorice vitrege, poetul își publică târziu prima carte, în care Perpessicius identifica „unul dintre debuturile cele mai elocvente ale lirismului nostru contemporan”. Particularitatea poemelor lui P. este lirismul imnic și glorificator - Magnificat, titlul unui volum din 1983, e simptomatic, cum, pentru exuberanța vitală juvenilă, era și titlul Euphorion -, dedicat nu realităților conjuncturale, ci poeziei, iubirii, copilăriei ca vârstă eternă, ființei. Poetul se află într-o continuă jubilație, stare extatică a slăvirii clipei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288729_a_290058]
-
în Cariatidele iubirii (1986) și în Asceza voluptății (1996). Versuri prețioase se pierd astfel în sterilul poemelor nesupravegheate ca întreg. O selecție riguroasă ar putea să dea seamă de o poezie neoromantică autentică, de tip vizionar. SCRIERI: Euphorion, București, 1969; Magnificat, București, 1983; Jocul întru ființă, București, 1985; ed. 2, București, 1997; Cariatidele iubirii, București, 1986; Labirintele crinului, București, 1988; Asceza voluptății, București, 1996. Repere bibliografice: Perpessicius, Lecturi, 333-340; Nicolae Mecu, Doi poeți despre condiția poeziei, VR, 1985, 2; Radu Bagdasar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288729_a_290058]
-
sala Cinei de Taină, pentru a contempla Sfânta Ostie, aceeași dorință a ei de a preaslăvi Sfânta Ostie, forța ei de implorare în rugăciune, simplitatea ei pentru a vorbi despre Sfânta Ostie, și de a cânta, cu vocea ei, cântul Magnificat. Va trebui să ne amintim că, Maria, este mijlocitoarea tuturor harurilor și să fim conștienți că vom fi transformați în Isus, prin mijlocirea Mariei; că sunt ceva sfânt, o persoană consacrată, dedicată Mariei, și, prin ea, lui Isus. Așa trăiau
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
m-a cuprins deîndată ce am intrat». Și, unei alte prietene bolnave, îi mărturisea: «Tu vrei să-ți vorbesc sincer de noua mea viață. Se moare!... și peste această moarte, care cucerește lent și își continuă înaintarea, cânt sărmanul meu Magnificat cu amărăciune bucurându-mă, cu amărăciune tresăltând». Le admira pe celelalte surori care «iubesc, suferă, rabdă cu bucurie senină, cu o speranță dulce, cu o credință dulce! Dar eu ce fac aici? Ce fac?». Ea se măcina în ariditate, în
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
care l-a făcut pe veneratul episcop de Verona monseniorul Giuseppe Carraro să tresalte de bucurie, pe el care, în Primul centenar de la nașterea sfântului preot veronez, 8 octombrie 1973, prevăzând încă de atunci această zi, îi înălțase Domnului un Magnificat. «Îi mulțumim Domnului, pentru că a dăruit Bisericii veroneze persoana splendidă și amabilă a lui don Giovanni Calabria! Voind să o analizăm cu atenție ni se pare o prismă cu mai multe fețe; e o lumină interioară care le luminează pe
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
întâi s-a remarcat prin interpretarea anumitor arii din opere și apoi a fost mereu solicitată și programată în concerte cu partituri grele, cum ar fi Carmina burana de Karl Orff, Missa încoronări și Requiem de W.A.Mozart, cu Magnificat de I. S. Bach, sau un alt Requiem de Gabriel Faurré ș.a. Fie că a cântat ca solistă cu Filarmonicile din Bacău, Arad, Botoșani, Constanța, Iași sau Craiova, după primele succese a fost invitată în repetate rânduri. Ceea ce trebuie însă
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
și linii melodice împrumutate din coral. După anul 1700 cantata era strâns legată de predică în cadrul serviciului religios protestant, poziția ei în cadrul liturghiei în alt loc fiind foarte rar. Structura cantatei a avut o influență foarte mare asupra Misei și Magnificat-ului. Istoria genului culminează indubitabil cu cantatele lui J. S. Bach, la care structura lor, calitatea înaltă și varietatea combinațiilor formale sunt unice. Majoritatea cantatelor compuse de Bach includ cantata-coral și cantata-psalm, având texte de psalmi și de coral sau
Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
în inefabil, o dovedește suavul poem Sainte (Sfânta): La geam vechi santal tăinuind Ce-n ceas târziu se decolòră Din alăuta-i scânteind Cândva cu flaut sau mandoră, E Sfânta pală răsfoind Tom de demult ce se dișterne Dintr-un Magnificat curgând Cândva la fine de vecerne: La acest geam ca un potir Atins de-o harfă modulată De-un înger cu zbor de zefir Pentru falanga delicată Cu care ea,când și santal Și carte-apun, unduie serii Pe-acest penet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cheie a devenit o adevărată formulă melodică. O mărturie despre liturgia la primele comunități creștine se găsește în cele patru evanghelii, unde întâlnim diferite fragmente ritmice, care, probabil, existau deja înainte de formarea Evangheliei propriu - zise; amintim din Evanghelia lui Luca Magnificat, Benedictus și Nunc dimittis, care circulau sub formă de canticum. Dar exemple de imnodie există și în Apocalipsa lui Ioan, în scrisorile Sf. Petru și în cele ale Sf. Paul, îndeosebi în Scrisoarea către coloseni, în care se face referință
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
polifonică a fost folosită și pentru imnele liturgice, realizate sub forma motetului polifonic imitativ sau sub forma izoritmică, sau prin strofe alternate cu cântul gregorian, imitându-i melodia. Același lucru a avut loc și pentru psalmodia solemnă, în special pentru Magnificat, Benedictus și Nunc dimittis. Arta polifonică s-a extins și la alte texte, precum secvența Stabat mater, cele patru antifone mariane „majore” (Salve Regina, Alma Redemptoris Mater, Ave Regina coelorum, Regina caeli), sau alte texte spirituale, luate din Biblie sau
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
urmare a deficienței ortofonice proprii vârstei foarte fragede, prin deformarea, probabil, a vocativului „Liviule”, e utilizat cu umor pentru a desemna eul „real”, cel cotidian și precar), Profesorul (eul „social”, imaginea publică) și Maestrul (eul „adevărat”, profund, al scriitorului, însă magnificat de critica literară și, de aceea, privit cu suspiciune și oarecare agasare de celelalte două alter egouri ale lui C., dar și, din modestie autentică, de instanța auctorială efectivă, care le reunește - totodată mânuindu-le - pe toate cele trei „personaje
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
obișnuinței..." La data de 25 octombrie 1955, un funcționar al Consiliului Europei, Arsène Heitz, a fost însărcinat să propună un desen pentru viitorul drapel al Europei. "Inspirat de Dumnezeu", a mărturisit el în anul 1989, într-o revistă catolică denumită Magnificat, "am conceput un drapel albastru, pe care se disting cele douăsprezece stele ale medaliei miraculoase...astfel încât drapelul Europei este drapelul Fecioarei". Schița lui Heitz este adoptată de către statele ce făceau parte la acea dată din Consiliul Europei. Textul rezoluției lor
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]