75 matches
-
F.I.E.S.P.; - domnului academician Antonio Olinto, Academia de Litere din Rio de Janeiro; - domnului ambasador Asdrubal Ulyssea. 2. Ordinul național Pentru Merit în grad de Comandor: - domnului Victor Alegria, presedintele Institutului Brazilia-România; - domnului Jose Santiago Naud, vicepreședintele Institutului Brazilia-România; - domnului Carlos Magno de Melo, președintele Asociației Comerciale a Districtului Federal; - domnului Jean Boghici, colecționar de artă; - domnului Olavo de Carvalho, profesor universitar; - domnului Emil Cioba, consul onorific al României la Porto Alegre; - doamnei Mariana Jacob, medic; - domnului Walter Fanganiello Maierovitch, medic; - domnului
EUR-Lex () [Corola-website/Law/131551_a_132880]
-
papă într-o sală deosebită a palatului pontifical, numită sala lebedelor (olorum). Atributul “sidus” până în prezent este fără tălmăcire. Emilio Altieri a fost ales papă pe data de 11 mai 1670, zi în care fluviul Tevere atingea cote alarmante (flumine magno). nu există nici o explicație plauzibilă a acestui mottou, cu atât mai mult cu cât apelativul de „bestie nesătulă” cu greu i se poate atribui lui Benedetto Odescalchi. Alegera lui Pietro Ottoboni a avut loc pe 6 octombrie, zi dedicată Sfântului
Profeția Papilor () [Corola-website/Science/304217_a_305546]
-
și Pandulf au avut o neânțelegere în anul 1000, posibil asupra relicvelor Sfanțului Bartolomeu, sfânt-patron de Benevento, căruia Otto tocmai îi construise și dedicase o nouă biserică pe Isola Tiberina—San Bartolomeo all'Isola—. În conformitate cu "Annales Beneventani", "Otto rex cum magno exercitu obsedit Benevento" ("Regele cu mare armata a asediat Benevento.") Totuși, expediția asupra Benevento nu a avut vreun rezultat, decat eventual preluarea câtorva moaște de sfinți. Tot în anul 1000, cetățenii din Capua l-au înlăturat de la domnie pe principele
Pandulf al II-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324902_a_326231]
-
Main Savanna Gully - Martha Brae River - Milk River - Montego River - Morant River - Mouth River - Negril River - Negro River - Orange River - Pedro River - Pindars River - Plantain Garden River - Quashies River - Rhymesbury Gully - Rio Bueno - Rio Cobre - Rio Doro - Rio Grande - Rio Magno Gully - Rio Minho - Roaring River - Saint Anne's Gully - Spanish River - Swift River - Wag Water River - West Town River - White River - Yallahs River Agua Blanca - Agua Sucia - Ajaju - Amoyá - Andágueda - Apaporis - Aracataca - Armă - Arauca - Ariari - Ariporo - Atrato - Bagre - Baudó - Bebaramá
Listă de fluvii din America () [Corola-website/Science/305700_a_307029]
-
cum s-a întâmplat în Glia de către franci și în Marea Britanie de către anglo-saxoni, a fost brusc întreruptă de acțiunea papalității din Roma care pentru a-și apăra propriile prerogative și libertatea au chjemat, pentru a fi salvați de regele Carlo Magno care a învins lombarzii, punând punct regatului lor, ce a fost dizolvat. Ei au menținut o prezență politică semnificatvă doar în interiorul Sudului Italiei cu ducatul de Beneveneto. Scurta perioadă de unificare a Italiei sub conducere lombardă , nu a fost suficientă
Italieni () [Corola-website/Science/311912_a_313241]
-
rândurile armatei sale și răscumpărarea băneasca uriașă oferită de [[Papă Leon I cel Mare ]] l-au determinat pe Attila să părăsească Italia și să renunțe la cucerirea Romei. [[File:MorThanFeastofAttila.jpg|thumb|left|Attila la festivitate]] [[File:Incontro di leone magno e attila 01.jpg|thumb|Papă Leon și Attila]] În [[453]], când făcea pregătiri să atace Imperiul Bizantin, Attila a murit în somn. Vastul sau imperiu a căzut datorită disputelor interne și răscoalelor. În [[455]], hunii au fost înfrânți de
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
altar și decorate cu mai multe tablouri. Pe pereții bisericii se află tradiționalele plăcuțe devoționale ale bisericilor romano-catolice, scrise în principalele limbi folosite în Ardeal: română, maghiară, germană și latină. În partea superioară a altarului principal se află inscripția latină "„Magno Deo uni act trino laus virtus gloria”", încadrată între doi îngeri. Altarul este înălțat în onoarea Sfântei Treimi. În altar se află o icoana pictată pe lemn și învelită în metal a Sfintei Fecioare Maria, care în 1699 ar fi
Biserica Piariștilor din Cluj () [Corola-website/Science/303672_a_305001]
-
1544 - d. 30 noiembrie 1603) a fost un fizician, medic și filozof englez, cunoscut mai ales pentru contribuțiile sale de pionierat în domeniile electricității și magnetismului. Cea mai valoroasă lucrare a sa a fost "De Magnete, Magneticisque Corporibus, et de Magno Magnete Tellure" ("Despre magnet, corpuri magnetice și Pământul ca mare magnet"). Aici susține faptul că Pământul este un magnet uriaș, explicând astfel mecanismul funcționării busolei. Gilbert este primul care utilizează termenul de electricitate, preluat din latinul "electricus", care însemna "asemeni
William Gilbert () [Corola-website/Science/320492_a_321821]
-
patru labe concurau pentru a strânge castanele aruncate lor de papa, Cesare și "domina Lucretia sorore sua", scrie Burcardo. Al doilea episod are loc în 11 noiembrie 1501, când de la o fereastră Alexandru al VI-lea și Lucreția asistă ""cum magno riso et delectatione"" la o scenă sălbatică de montă între două iepe și patru armăsari. Bucardo ne povestește doar aceste episoade izolate unde participă și Lucreția și dacă ar fi fost și altele în mod cert le-ar fi povestit
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
cu magneți și descrie proprietățile acestora, realizând în premieră o hartă a liniilor câmpului magnetic. Girolamo Cardano, în lucrarea "De subtilitate", apărută în 1550, face distincția dintre forțele magnetice și cele electrice. În lucrarea "De magnete, magneticisque corporibus, et de magno magnete tellure" apărută în 1600, savantul englez William Gilbert descrie acest fenomen și altele similare și utilizează termenul "electro" de la cuvântul grecesc ce denumește acea piatră prețioasă. Așadar Gilbert poate fi considerat părintele conceptului actual care definește electricitatea. O altă
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]
-
45th Anniversary Edition sărbătorește parteneriatul dintre AMG și Mercedes în ultimii 45 de ani. Producția a fost limitată la 45 de bucăți care au fost scoase la vânzare în septembrie 2012. SL65 AMG dispune de o vopsea mată numită Designo Magno Graphite, tapițerie din fibră de carbon pe oglinzi și spoilere. Capota este din fibră de carbon/aluminiu, un sistem de evacuare sport și jenți AMG cu un finisaj gri titan. Interiorul are scaune personalizate din piele moale, ornamente mate din
Mercedes-Benz R231 () [Corola-website/Science/330286_a_331615]
-
din grădină"”), „"El famoso Bernardo"” și să scrie a doua parte a operei „"La Galatea"”. În cazul nuvelei bizantine, Cervantes are curaj să se întreacă chiar și cu Eliodor. Nuvela, inspirată din cronica lui Saxo Grammático și a lui Olao Magno și din fanteziile lui Francisco de Torquemada din „"Jardín de flores curiosas"”, narează peregrinajul lui Persiles și a lui Sigismunda, doi principi nordici îndrăgostiți de logodnicele lor, care se recomandă tuturor pe unde trec ca frații Periandro și Auristela. Separați
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
scară completă, dar adaptează compoziția la un format dreptunghiular, cu unele figuri suplimentare. Ea se află acum în colecția Victoria and Albert Museum. Mengs a murit la Romă în iunie 1779 și a fost îngropat în Biserică Sânți Michele e Magno din Romă. În două rânduri a acceptat invitațiile regelui Carol al III-lea al Spaniei pentru a merge la Madrid. Acolo, el a realizat unele dintre cele mai reușite creații ale sale, mai ales plafonul sălii de banchete de la Palatul
Anton Raphael Mengs () [Corola-website/Science/336228_a_337557]
-
și Pandulf au avut o neânțelegere în anul 1000, posibil asupra relicvelor Sfântului Bartolomeu, sfânt-patron de Benevento, căruia Otto tocmai îi construise și dedicase o nouă biserică pe Isola Tiberina—San Bartolomeo all'Isola—. În conformitate cu "Annales Beneventani", "Otto rex cum magno exercitu obsedit Benevento" ("Regele cu mare armată a asediat Benevento.") Totuși, expediția asupra Benevento nu a avut vreun rezultat, decât eventual preluarea câtorva moaște de sfinți. În 1003, o răscoală condusă de Adelfer, contele de Avellino, i-a înlăturat din
Landulf al V-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324903_a_326232]
-
Alberto Magno Romero Rivera (n. 19 septembrie 1935, Las Palmas, Gran Canaria - d. 20 iunie 1997, Broken Arrow, Oklahoma) a fost un activist anticatolic care a fost sursa mai multor teorii ale conspirației despre Vatican ale autorului creștin fundamentalist Jack Chick. Chick
Alberto Rivera () [Corola-website/Science/326857_a_328186]
-
preocupată să asociezea plăcerea cu supunerea imediată față de pruriturile senzuale. Edificarea hedonismului implică această artă a suferinței. Pentru a evidenția avantajele ataraxiei, Lucrețiu scrie cîteva zeci de versuri - îII, 1-61) - intrate în antologia capodoperelor istoriei ideilor la rubrica Suavi mari magno. Textul, deoarece pune în scenă plăcerea de a asista de pe uscat la tribulațiile unui echipaj luptîndu-se cu o mare dezlănțuită, a fost interpretat ca un semn al egoncentismului feroce al filosofului. Ce individ e și omul ăsta care se bucură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
preocupată să asociezea plăcerea cu supunerea imediată față de pruriturile senzuale. Edificarea hedonismului implică această artă a suferinței. Pentru a evidenția avantajele ataraxiei, Lucrețiu scrie cîteva zeci de versuri - îII, 1-61) - intrate în antologia capodoperelor istoriei ideilor la rubrica Suavi mari magno. Textul, deoarece pune în scenă plăcerea de a asista de pe uscat la tribulațiile unui echipaj luptîndu-se cu o mare dezlănțuită, a fost interpretat ca un semn al egoncentismului feroce al filosofului. Ce individ e și omul ăsta care se bucură
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
care o vulpe este la început înfricoșata de un leu, dar apoi prinde curaj, se apropie de leu și conversează cu acesta. 136 Fruosino da Panzano, menționat și-n Documentul 3. 137 Biserică este acum cunoscută că "SS. Michele e Magno", în limba română ar fi "Sf. Mihail cel Mare", pe (stradă) Borgo Sânto Spirito. 138 Giuliano Brancacci din Florența. 139 Giulio de' Medici (1478-1534), arhiepiscop al Florenței și fiu ilegitim al lui Giuliano di Piero de' Medici, a fost ridicat
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
lui Polybius pentru o viziune ciclica a istoriei a fost supraevaluat, dar a se compară cu Trompf (1979). 26 Despre utilizarea lui Polybius de către Bruni, a se vedea Botley (2004, pp. 23-40), Ianziti (1998, pp. 377-380). 27 "Diodorum iam absolvi magno quidem cum labore, eos, scilicet libros, quos fabulosos appellavit". (Bracciolini 1984-1987, 3, p. 104). Vezi, de asemenea, Monfasani (1976). 28 "Maxime autoritatis historicum" (Salutați 1951, 4.19 [vol. 2, 569]). 29 Citat în Eusebius, Praeparatio evangelica, 1.7.1-14 (1974
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
aprofundeze sau să elaboreze una nouă. Bibliografie. Ediții: CChr.Lat 138-138A, 1973 (A. Chauvasse); SChr 22 bis, 19642 (intr. D.J. Leclercq; traduction et notes D.R. Dolle); 49 bis, 19692 (D.R. Dolle); 200, 1973 (A. Dolle); Omilie. Lettere di San Leone Magno, ediție îngrijită de T. Mariucci, UTET, Torino, 1969; CTP 109, 1993 (Lettere dogmatiche: G. Trettel). Epistolarul lui Leon cel Mare este, așa cum am arătat, cea mai însemnată mostră de proză folosită în documentele oficiale întocmite în cancelaria episcopiei din Roma
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
stilul acestui retor, care nu e capabil să spună nimic cu naturalețe și simplitate”. Bibliografie. Ediții: CSEL 6, 1882 (G. Hartel); MGH, Auctores Antiquissimi 7, 1885 (Fr. Vogel). Studii: L. Navarra, Contributo storico di Ennodio, Aug. 14 (1974), pp. 315-342; ***, Magno Felice Ennodio, Contribuție la al XV-lea centenar al nașterii, Poggi, Pavia, 1975; R. Ficarra, „Fonti letterarie e motivi topici nel programma poetico di Magno Felice Ennodio”, în Studi in onore di S. Pugliatti, Giuffré, Milano, 1978, pp. 235-254; R.
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
1885 (Fr. Vogel). Studii: L. Navarra, Contributo storico di Ennodio, Aug. 14 (1974), pp. 315-342; ***, Magno Felice Ennodio, Contribuție la al XV-lea centenar al nașterii, Poggi, Pavia, 1975; R. Ficarra, „Fonti letterarie e motivi topici nel programma poetico di Magno Felice Ennodio”, în Studi in onore di S. Pugliatti, Giuffré, Milano, 1978, pp. 235-254; R. Rallo Freni, „Atteggiamenti topici nel programma poetico di Magno Felice Ennodio”, ibidem, pp. 838-858. 3. Laurențiu Probabil episcopul milanez Laurențiu, pe care l-am amintit
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
al nașterii, Poggi, Pavia, 1975; R. Ficarra, „Fonti letterarie e motivi topici nel programma poetico di Magno Felice Ennodio”, în Studi in onore di S. Pugliatti, Giuffré, Milano, 1978, pp. 235-254; R. Rallo Freni, „Atteggiamenti topici nel programma poetico di Magno Felice Ennodio”, ibidem, pp. 838-858. 3. Laurențiu Probabil episcopul milanez Laurențiu, pe care l-am amintit puțin mai sus, cînd am vorbit de Ennodius, este autorul cîtorva frumoase omilii. Ele se intitulează Penitența (De poenitentia), Pomana (De eleemosyna), Femeia din
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Spätantike, de Gruyter, Berlin, New York, 1974; A. Quacquarelli, „La elocutio di S. Agostino nelle riflessioni di Cassiodoro”, în ***, Miscellanea di studi agostiniani in onore di P.A. Trapè, Augustinianum, Roma, 1985, pp. 385-403; S. Pricoco, „Il Vivario di Cassiodoro”, în ***, Flavio Magno Aurelio Cassiodoro. Atti della settimana di studi (Cosenza-Squillace, 19-24 settembre 1983), sub îngrijirea lui S. Leanza, Rubbettino, Soveria Manelli, 1986, pp. 357-377 (retipărit în Idem, Monaci Filosofi e Santi. Saggi di storia della cultura tardoantica, Rubbettino, Soveria Manelli, 1992, pp.
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
studi (Cosenza-Squillace, 19-24 settembre 1983), sub îngrijirea lui S. Leanza, Rubbettino, Soveria Manelli, 1986, pp. 357-377 (retipărit în Idem, Monaci Filosofi e Santi. Saggi di storia della cultura tardoantica, Rubbettino, Soveria Manelli, 1992, pp. 179-206); din susmenționatul volum colectiv Flavio Magno Aurelio Cassiodoro amintim și studiile semnate de F. Della Corte, U. Pizzani, J. Fontaine, F. Bertini, C. Curti, A. Garzya, G. Orlandi, G. Aricò, V.A. Sirago, M. Mazza, L. Cracco Ruggini, J. Gribomont, L. Holtz, A. Quacquarelli, Y.-M
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]