40 matches
-
Nu știu dacă se studiază în manulale. Dar a încercat specii literare precum schițe umoristice nuvele romane Doi vulpoi Schițe vesele Un scos din pepene Alte schițe vesele A fost remarcat de Lovinescu pentru spațiile iscodite în operă cazonul sătescul mahalagescul eliberându-se de un sărac iz sămănătorism,iar de sub mantia scriitoricească reies pasiuni absurde și false principii.Producțiile literare care îl consacră sunt satirele , schițele cu umor . Referință Bibliografică: GHEORGHE BRĂESCU-DE LA SĂMĂNĂTORISM LA SBURĂTORUL LOVINESCIAN / Florica Ranta Cândea : Confluențe
GHEORGHE BRĂESCU-DE LA SĂMĂNĂTORISM LA SBURĂTORUL LOVINESCIAN de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 by http://confluente.ro/florica_ranta_candea_1489552908.html [Corola-blog/BlogPost/340574_a_341903]
-
la bază”. Și ne mai mirăm de degringolada tinerei generații, când e plină televiziunea de asemenea modele! Din pricina aceasta făceam comparația (din punct de vedere cultural absolut în favoarea lor) cu fermitatea confraților noștri de la Chișinău, spunându-mi că, imperială sau mahalagească, agresiunea impotriva culturii, mai ales când e vorba de una și aceeași pe are o vedem lovită din ambele părți, este întotdeauna la fel de periculoasă, impunând uneori momente când n-ar trebui numai să râdem. Ci, cel mult, dacă ținem la
AGRESIUNEA ASUPRA CULTURII ROMÂNE by http://uzp.org.ro/agresiunea-asupra-culturii-romane/ [Corola-blog/BlogPost/92978_a_94270]
-
savoare specifică scrisului său. Cuvinte arhaice, dialectale, radicale și neologisme se mixează cu argoul și graiul de cartier mărginaș. Astfel, nume celebre din conducerea statului, eroi din istoria mai îndepărtată sau mai apropiată vorbesc într-un limbaj frust, cotidian, chiar mahalagesc, fapt care-i detronează din funcție, apropiindu-i de oamenii de rând. Acei oameni din popor manipulați de interesele ajunșilor la putere, proștii înecați în alcool, leneși, veșnic jeluindu-se de lipsuri și sărăcie. Asocierile sale de cuvinte, expresiile pitorești
IMPRESII DE LECTURĂ „EXERCIŢII DE GOARNĂ PENTRU MÂNA STÂNGĂ” DE MIHAI BATOG BUJENIŢĂ de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 by http://confluente.ro/magdalena_bratescu_1493625644.html [Corola-blog/BlogPost/375158_a_376487]
-
banii dumneavoastră”, „vin la primărie”, „să trăiți bine”, „mogulii”, „dușmanii mei-dușmanii poporului”) ea a devenit în politica noastră un virus pernicios care se molipsește ucigând ultimele resurse de bun simț național, aducând la suprafață josnicia și cele mai abjecte apucături mahalagești. De asta Băsescu nu trebuie să dispară; el trebuie stors la vedere de toate năravurile împuțiciunii demagogiei „marilor conducători” de pe vremuri, pentru a face un vaccin care să imunizeze de așa ceva, pe viitor, clasa politică. Revedeți accentele băsesciene din pomenitele
DESPRE REDESCOPERIREA DEMOCRAŢIEI (5) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 by http://confluente.ro/Corneliu_leu_despre_redescoperirea_dem_corneliu_leu_1344691072.html [Corola-blog/BlogPost/360047_a_361376]
-
la bază”. Și ne mai mirăm de degringolada tinerei generații, când e plină televiziunea de asemenea modele! Din pricina aceasta făceam comparația (din punct de vedere cultural absolut în favoarea lor) cu fermitatea confraților noștri de la Chișinău, spunându-mi că, imperială sau mahalagească, agresiunea impotriva culturii, mai ales când e vorba de una și aceeași pe are o vedem lovită din ambele părți, este întotdeauna la fel de periculoasă, impunând uneori momente când n-ar trebui numai să râdem. Ci, cel mult, dacă ținem la
AGRESIUNEA ASUPRA CULTURII ROMÂNE de CORNELIU LEU în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 by http://confluente.ro/Corneliu_leu_agresiunea_asup_corneliu_leu_1361268194.html [Corola-blog/BlogPost/352005_a_353334]
-
care explică că l-a apărat pe Măgureanu în contextul polemicii cu Vadim Tudor și ar repeta oricând gestul. Totodată domnul Popovici, membru al Societății Timișoara, își exprimă nedumerirea că revista „22” a publicat asemenea texte, „reflex al unui fond mahalagesc”. În februarie 1997 revista „22” publică o replică a lui Marius Mioc la textul domnului Popovici. În aceasta, Mioc respinge „concepția vadimocentristă” conform căreia „tot ce mișcă în țara asta trebuie raportat la declarațiile lui Vadim Tudor”, amintește vechea cerere
Marius Mioc () [Corola-website/Science/310080_a_311409]
-
propriile scopuri și principii, gata să înfrunte indiferența, lipsa de înțelegere și adeseori antipatia oamenilor. Spunea tot ce gândea și nu-i păsa de societate. Cu toate acestea, era extrem de vulnerabil la ridicol și la bătaia de joc a ignoranței mahalagești. Mai cu seamă în cazul de față, când se simțea cu totul neputincios. Nu se putea duce să le ceară socoteală călăilor săi mincinoși. Orice mișcare de genul ăsta ar fi atras după sine și mai multă publicitate, și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că pentru aplicarea acestui ,,tratament’’, în cele din urmă, este ales un bărbat, indică convergența de sensuri ce gravitează în jurul temei realist fantastice a nuvelei. Cea dintâi ,,victimă’’ a drăcescului pact dintre kir Ianulea și Negoiță este recrutată din mediul mahalagesc bucureștean. Faptul nu este întâmplător pentru că, se va vedea îndată, când vom face cunoștință și cu celelalte ,,victime’’, naratorul propune o adevărată secțiune pe verticala socială. ,,Îndrăcirea’’fetei lui Ilie Bogasierul din Colentina se datorește sperieturii pricinuite de hotărârea părinților
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
o mare și intactă facultate de-a admira și de-a mă entuziasma. Cred că această capacitate de entuziasmare, precum și curiozitatea pentru tot ce se-ntâmplă în jur - mă refer la curiozitatea pentru prefa ce rile majore, nu pentru trivialitățile mahalagești - constituie unul dintre motoarele vitalității. Mă entu ziasmez, vibrez de admirație și în fața unei magnolii înflorite, ca și în fața sonatelor lui Beethoven cântate la pian de Daniel Barenboim. Admir din toată inima o carte bună, un film bun, o femeie
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
depășească mediocritatea modelului. Cucoana Nastasia Hodoronc se înscrie printre cele mai reușite comedii românești de moravuri din secolul al XIX-lea. Îmbrăcată în haina vodevilului, satira este îndreptată împotriva micii boierimi și a parveniților. Se distinge personajul titular, o variantă mahalagească a Chiriței lui V. Alecsandri. În istoria dramaturgiei românești, B.-D. a rămas cunoscut mai ales ca autor al piesei Pygmalion, regele Feniciei, a cărei premieră, în februarie 1886, a constituit un adevărat triumf. Subiectul a fost împrumutat din Les
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285698_a_287027]
-
mai departe destinul ei. Dar până atunci apare, agresiv, Bonifaciu, al doilea frate al Davidei, un personaj memorabil. Om dur, fără scrupule, posedă cu violență pe Cleopatra, pe o altă femeie din înalta societate (Doamna Ascherliu) o repede cu vorbe mahalagești („hai sictir, putoare”), în fine, se lansează în politică și ajunge deputat. Este rapace și de un cinism primitiv. O lume care se epuizează, fără perspectivă istorică și morală. Romancierul îngroașă această idee și, în ultima parte, intervine cu neinspirate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
aveți guvern, dar n-aveți armată... Anul 1940 l-a infirmat pe Clemenceau, n-a fost o înfrângere, ci o descompunere... îi spune Marcellus lui Demetrios..."12, sau, după o discuție despre comunism: "Ăsta e, nu altul. Răzbunător. Mic. Împuțit. Mahalagesc. Pizmaș. Credincios al treimii: ură, bănuială, invidie. Cu gură de țață și ură de slugă. Societatea bunei stări, unde bucătăria e Primusul de pe coridor. Știu ei, demonii, cum să se întrupeze, nu întâmplător", inserează imediat: "BUGHI MAMBO RAG ... În gară
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
leninist (deși ar fi, poate, om cumsecade, deși burghezia a jucat un rol progresist, n-avem ce-ți face: ești cum ești, și cum altfel nu poți fii, trebuie așadar să fii osândit). Ăsta e, nu altul. Răzbunător. Mic. Împuțit. Mahalagesc. Pizmaș. Credincios al treimii: ură, bănuială, invidie. Cu gură de țață și ură de slugă. Societatea bunei stări, unde bucătăria este Primusul de pe coridor. Știu ei, demonii, cum să se întrupeze, nu întâmplător"9. În concluzie am putea spune că
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
leninist (deși ar fi, poate, om cumsecade, deși burghezia a jucat un rol progresist, n-avem ce-ți face: ești cum ești, și cum altfel nu poți fi, trebuie așadar să fii osândit). Asta e, nu altul. Răzbunător. Mic. Împuțit. Mahalagesc. Pizmaș. Credincios al treimii, ură, bănuială, invidie. Cu gură de țață și ură de slugă. Știu ei, demonii, cum să se întrupeze, nu întâmplător." Ce-ar mai putea fi adăugat?" (Jurnalul fericirii). În ceea ce-l privește pe Wurmbrand, activistul comunist
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
de data aceasta, drept obiectiv compromisurile unor scriitori din România comunistă. Cele două "rechizitorii" fac parte din această ultimă categorie. Ca polemist, Șeicaru este, fără îndoială, redutabil. Avea dreptate E. Lovinescu. Negru în cerul gurii, a inventat la noi limbajul mahalagesc. Doar T. Arghezi îl întrece în plasticitate, deși literatura noastră nu duce lipsă de pamfletari talentați. Nici Scrisoarea, nici Tejgheaua nu fac excepție. Autorul nu se mărginește la a inventaria cedările morale ale lui Sadoveanu și Arghezi de după instalarea puterii
Moralități by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17223_a_18548]
-
Int.,1999). Evoluția semantică a cartierului urmează așadar, la distanță în timp, pe cea a substantivului mahala, în cazul căruia o desemnare inițial neutră a căpătat treptat sensuri depreciative (evidente azi în determinantul de mahala sau în derivatele mahalagiu, mahalagioaică, mahalagesc etc.).
"De cartier..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17022_a_18347]
-
un altfel de a face film evitînd totodată stridențele, manierismele estetizante, notele isterice sau neaoșismele abrupte ale colegilor mai vîrstnici (Dan Pița, Mircea Daneliuc etc.) fără dorința expresă de a zgîria retina cu scene contondente și expresii măs-că-roase din repertoriul mahalagesc. Ceea ce nu se observă la o primă vizionare reiese la o a doua sau a treia, mi-nu-țiozitatea cu care regizorul creează recurențe prin de-taliul din background pe care-l înregistrezi subliminal, felul în care buclează o serie de episoade
Umbre mișcătoare pe pînză by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8663_a_9988]
-
face în mod programatic jocuri de cuvinte. Mircea Cărtărescu însuși dă dovadă de mai putina grație în parodierea-valorificarea poeziei de altădată, a subculturii etc. decât autorul Necuvintelor; în versurile sale, acesta evocă, fulgurant, nenumărate stiluri, de la cele elevate până la cele mahalagești, ca și cum și-ar plimba mâinile, în joacă, pe claviatură unui pian. Și apoi, ce mare realizare reprezintă valorificarea într-o asemenea manieră a literaturii demodate sau naive, când la așa ceva ajunge oricine, printr-o lectură competența? Dacă citești literatura că
Mircea Cărtărescu, critic literar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17906_a_19231]
-
spusele martorului, că Mișu mai dăduse probe de frică electrizantă și că într-un rînd amenințat cu bătaia "s-a bolnăvit la gălbinare" care "i-a trecut (numai) cu cîrmîz și cu acrituri". Învăluită în acest amestec sordid de limbaj mahalagesc și de moravuri suburbane, teama paroxistică nu-și pierde decizia mișcărilor și, străbătînd straturile ridicolului iese violent la suprafață. Chiar dacă în ceea ce privește populația caragialiană, de cele mai multe ori, aprehensiunile interioare nu izbutesc să atingă zona tragicului și sfîrșesc în derizoriu, persistența lor
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
gîgă retardat, incapabil de reflecții abstracte și pe de-a-ntregul neputincios în privința misterelor universului. Într-un cuvînt, un rebut omenesc de iremediabilă alură burlescă, un homo insipiens, bun cel mult să facă pe figurantul într-un vodevil ieftin, cu tentă mahalagescă. Dezamăgit de eșec, don Avito își repudiază copilul, care, ajuns la vîrsta adolescenței, dîndu-și seama de aschimodia pe care o întruchipează, își pune capăt zilelor, spînzurîndu- se de lustră. Sinuciderea e regretată doar de mamă, în timp ce don Avito rămîne intransigent
Homo insipiens by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4433_a_5758]
-
Dar dincolo de motivația personală, mai există o nuanță care plutește nespusă în cartea Georgianei Sîrbu: că românii poartă pe dinăuntru o mahala subtilă și foarte stăruitoare, un maidan psihic din cauza căruia, acolo unde ajung, murdăresc locurile. Că există un etos mahalagesc de origine morală de care poți suferi chiar și atunci cînd stai într-un castel. În concluzie, o carte care te dispune spre un gen de filozofare sui-generis: meditația pe marginea mahalalei și a neputinței ei de a inspira capodopere
Literatura de cîrtiță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6589_a_7914]
-
neîndoios" (bucureșteanul nostru știe!), în cazanul de rufe. Străzile frumoase din spatele Bulevardului (în curînd se va întreba, din păcate, care Bulevard...), toropite la mijlocul zilei, cu neorînduirea lor boemă. Casele unde se stă la comun, păstrîndu-se, totuși, o discreție, o bună-creștere mahalagească, venind direct din Ultima emisiune a lui Caragiale. Scrisorile altuia citite fără pic de parapon, logodnicul care acceptă o onoare precară, cu o știință a demontării situațiilor delicate cu eschive de "șmecheri". Camil (familiaritate miticească, deh...) nu intră, orice s-
Musca din farfurie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8592_a_9917]
-
tot mai lesne i-ar fi scăpat lui o destăinuire decât mie o întrebare. Dealtfel nici nu țineam să aflu ceva: ce mă privea pe mine?". Să fi crezut, naratorul acestor rînduri, scriind pentru poză, de bună seamă, că e mahalagesc să fii interesat, și rafinat să te abții? Tot ce se poate, de vreme ce, pentru un om liber, într-un oraș liber, văzînd și îngăduind multe, curiozitatea de a pîndi o arătare ciudată, semănînd a femeie, dar avînd inelele și mirosul
Confuzii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7487_a_8812]
-
tradiții, sisteme ale politeții. În momentul actual, îmbinări de tipul "doamna Sultană", "doamna Dafina", "doamna Margareta" etc. sînt marcate, identificate ca aparținînd unui limbaj sub-standard; respingerea lor poate fi chiar foarte puternica: din partea unor vorbitori care le condideră inculte, vulgare, "mahalagești" etc. Le-am remarcat de altfel prezenta în anunțurile publicitare - extrem de stîngaci redactate - ale ghicitoarelor și ale vrăjitoarelor contemporane. Oricum, în ciuda condamnărilor și tocmai datorită caracterului lor popular, construcțiile de tipul citat sînt foarte frecvente. Transformarea în normă unică a
Doamna... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18067_a_19392]
-
interviuri? Problema autenticității feliilor de viață este vitală - "făcutul" este evident. În doar cîteva replici apare ba o greșeală gramaticală, ba o situație inedită (crocodilul se cam enervează dacă cineva de la etajul superior trage apa), ba o interpretare în stil mahalagesc a unor evenimente politice importante. Nu există oameni perfect stupizi cum îi face să apară în multe cazuri Eugen Istodor. De aceea, cartea lui se constituie într-o mică antologie de ficțiuni care îi aparțin în întregime. "Interviurile" devin, dacă
Vieți fără copyright by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16295_a_17620]