833 matches
-
să lase o clarificare a trecutului său tenebros în lumina experiențelor făcute în Vest. în aceeași zi l-am întâlnit pe Virgil Gheorghiu, pe care Victor îl considera legionar. Prozatorul atâtor cărți de succes era impresionant printr-un fel de maiestuoasă ținută a corpului, și capul impresionant, iar vocea era cea a unui preot inițiat după vechile rituri. Lângă el ședea soția lui, mică de statură, plină de diamante, care se ocupa cu drepturile de autor ale soțului. Curios, mi s-
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
regizorală nu este în sine, nu incomodează pe nimeni. Dimpotrivă. Construiește o atmosferă epurată de clișee într-o manieră modernă, perfect armonizantă, aș spune chiar dinamică, mergînd mai departe decît propune libretul. Miza montării pleacă de la însăși ideea de spațiu, maiestuos, înnobilînd printr-o desfășurare ritualică satul de pescari din Ceylon. Povestea de iubire dintre Leïla și Nadir, prietenia dintre acesta și Zurga, conflictul dintre ei (cherchez la femme!), blamarea cuplului de îndrăgostiți strigată de comunitate sînt mutate în mijlocul cetății, pe
Fluturi de Ceylon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15430_a_16755]
-
spațiul proprietate personală a morții. Costume și machiaje adînc studiate de Alina Herescu dau formă ceremoniei desfășurate ca un ritual de tip "teatru-n teatru". Maestrul de ceremonii, Coca Bloos (doamna Grollfeurer) și-a concentrat cinica autoritate într-un joc maiestuos al disprețului profund, dirijat de poziția dictatorială a corpului, de limbajul privirii și de tonul rostit alb, neutru, metalic. Gabriel Pintilei, după ce a renunțat să-și joace cu ostentație tara personajului, un poliomielitic handicapat motor, a scos la iveală cu
Îndărătul ideii de paradis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15561_a_16886]
-
de pe când mergeam la școală! Ce bine că drumul e lung și întortocheat! Îmi lasă timp să mă gândesc la toate și parcă mai prind curaj. Casa poetului e postată pe-o muchie de deal, ca un cuib de acvilă, maiestuos dominând împrejurimile. Culmea, din poeziile pe care i le-am citit, s-a nimerit ca tocmai Acvila să-mi placă cel mai mult! Strada îngustă, doar cât un lat de mașină, nu-mi lasă drum de-ntors; e ca un drum
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94265_a_95557]
-
îmi spun, nu e vorba de un exercițiu de imaginație, numai realitatea pare bolnavă de închipuiri ridicate, fără pic de rușine, de mintea noastră în lumina cu gust de otravă, pe care zilnic o sorb direct din ecran. Ea pășea maiestuos prin nisipul iluziei mele, atât de aproape, că puteam să îi strig, să se ferească de șarpele de aramă care i se va urca la noapte pe coapse. Despre nașterea timpului 10. Am rugat-o pe Claudia Mandi să-mi
Poezie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Imaginative/6135_a_7460]
-
gândit și scris de unul dintre marii lor dușmani, sau de cineva abia scăpat de la un naufragiu. Momente interesante mi s-au părut doar atunci când cei doi comunicau neauzindu-se, vorbeau deodată și, firesc, totul plutind într-un penibil aproape maiestuos. În concluzie, bine că n-am băut o ambrozie în plus în seara de Revelion, că rămâneam și fără televizor...
“Sărmane Yorik!” by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13227_a_14552]
-
mezzogiorno sicilian, calabrez sau magrebian) străbătut de cuplul Prunaru-Elbil. în stilul ritualic de hronic se dă grai vieții și faptelor bucovineanului Moș Lostun, pilonul acelui sat de pe culmea mamelonului, asemănat cu o abație. Istoria lui Lostun I este opozabilă prin maiestuoasa ei statornicie, istoriei mari, impersonale, gata însă să-și iasă din minți, ciclic. Cu totul alta, meridională, este dicțiunea autorului în a-l evoca pe ofițerul de la Plevna, Vanghele, strămoșul din Cadrilater, senior în acel sud danubian, precum și pe urmașul
În căutarea rădăcinilor pierdute by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12230_a_13555]
-
dar încă se păstra căldura sudului, pe străzi clocotea viața: cafenelele erau împodobite cu ghirlande de ardei roșii, plăcintele și mititeii prezenți la fiecare colț de stradă îmi dădeau un sentiment de abundență; chiar și cerșetoarele îmi păreau pitorești, bătrâne maiestuoase îmbrăcate în negru; arhitectura cu linii rotunjite; apoi oamenii care, în marea lor majoritate voiau să li te adresezi cu "doamnă" sau "domnule". Iar pe țărani îi recunoșteai imediat. Totul era altfel decât la noi. În acea primă vizită, soțul
Interviu cu Anastasia Starostina – "Din copilărie am stiut că voi fi traducător" by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12612_a_13937]
-
că tot nu-i găsim noima și nici poanta: ,Contemplându-și lung buricul cu privirea lui de bronz/ Bustul meu înfățișează epoca turnantă-n bronz". într-adevăr, o privire de bronz (în textul autentic e bonz!), așadar metalică (rece, solemnă, maiestuoasă), îndreptată către zona ombilicală e un nonsens absolut, o absurditate ce te lasă perplex. Probabil că cititorul simplu, ,cu ureche frustă și nededat la umanioare" (cf. Șerban Cioculescu) trece repede cu vederea peste acest ,amănunt", indus în eroare de convingerea
Nulla poena sine lege ? by I. Funeriu () [Corola-journal/Journalistic/11453_a_12778]
-
și efemer. În luna octombrie a anului 1914, un artefact pe care mulți îl luară drept un cavou ambulant se opri, într-o după- amiază, în dreptul magazinului de pălării Fortuny, în Ronda de San Antonio. Din el ieși figura semeață, maiestuoasă și arogantă a lui don Ricardo Aldaya, încă de pe atunci unul dintre bărbații cei mai bogați nu numai din Barcelona, ci din toată Spania, al cărui imperiu de industrie textilă se întindea, în citadele și cartiere, de-a lungul rîurilor
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
niște catedrale străjuiau drumul. La jumătatea traseului, șoferul întoarse și trecură de grilajul uneia dintre acestea. Pe dată, o armată de servitori se puse în mișcare pentru a-l întîmpina pe domnul. Tot ce putea vedea Julián era o vilă maiestuoasă cu trei etaje. Nu-i trecuse niciodată prin minte că niște oameni în carne și oase ar fi putut locui într-un astfel de loc. Se lăsă tîrît prin vestibul, traversă o încăpere boltită, unde o scară din marmură urca
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
marelui scriitor din secolul nouăsprezece se înființează și un comitet: ,Comitetul Național pentru Sărbătorirea Centenarului lui I. L. Caragiale". Stenograma unei cuvântări rostite de Mihail Sadoveanu la una din ședințele comitetului este reprodusă fără întârziere în revista Contemporanul. Cunoscutul prozator, întruchipare maiestuoasă a stilului de viață burghezo-moșieresc dinaintea instaurării comunismului, susține și el că I.L. Caragiale a înfierat burghezo-moșierimea: , În opera lui se oglindește mizeria morală a clasei aceleia care trebuia să dispară și suferința poporului exploatat." Întrucât Căldură mare sau Lanțul
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11523_a_12848]
-
credinței. Într-un câmp cultural ce tocmai descoperise textualismul, autoreferențialitatea, imanența universului ficțional, poetul cu lecturi din René Char și Cartea tibetană a morților operează o deschidere pe verticală, descărcând energiile cuvântului și făcându-l să se ridice până la o maiestuoasă cupolă metafizică. Repulsia față de gramaticieni, cu ingineria lor textuală (Partizanul lui Dostoievski), e relevantă pentru axa acestei lirici, dar nu și pentru modalitățile ei de articulare. La rândul său, Ion Mircea e un dexter inginer al poemului - alcătuit, acesta, prin
Poemele luminii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11767_a_13092]
-
rescrise de mii de ori; asta le-a dat forță”. Calul de lemn e gata, terminat, șlefuit, lăcuit, dis-de-dimineață, la prima oră. A fost o treabă grea, muncă de zeci de soldați sub supravegherea a trei maiștri tâmplari. Se înalță, maiestuos, neclintit, chiar în mijlocul plajei. Îl lasă la uscat o zi-ntreagă. Noaptea, cu grijă, să nu fie văzuți de pe zidul cetății, războinicii aleși urcă pe-o scară de cânepă, unul după altul, repede, fără zgomot. Sunt înarmați, la centură au
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
până când penelul lui prinde să cânte contururi. Iată o ceață, o minune care ne acoperă pe toți. Pisica Metafora este o pisică, pe care, uneori, trebuie să o silești să-și retragă ghearele în pernițe. Vers Atunci când lebăda-și plutește maiestuoasa tăcere... Vers Vă dăruiesc armonica de iluzii, o puteți călca în picioare, ea tot va cânta.
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/12755_a_14080]
-
de profesorul Ianoși, detaliat explicitată în Cuvântul înainte) Pășim apoi prin Petersburgul otrăvit al lui Berdiaiev, prin cel anatemizat de Soloviov, acela părelnic al simboliștilor și cel blestemat în fel și chip de Merejkovski. Trecem din orașul mozaical, fantomatic, înfricoșător, maiestuos și plin de semnificații tragice din poezia lui Andrei Bielîi, în Petersburgul suprareal, răsturnat, prozaic și fantasmagoric, neclar și nepătruns de Aleksandr Blok, apoi în cel apăsător, trist, umed și cețos al lui Maiakovski. Sunt glosate, în același mod, opiniile
La Petresburg! La Petersburg! by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12679_a_14004]
-
are, însă, toate aparențele vechilor coșmaruri americane despre o Europă a intoleranței și a pretențiilor fastuoase ce ascund Răul. Arhitectura micii așezări acum părăsite - dintr-un motiv cam obscur, legat de focurile care ard sub pămînt - este de-a dreptul maiestuoasă pentru America provincială și are un aer pe cît de istoricizant, pe atît de imprecis. Clădirile sînt în stil neoclasic sau baroc, dar, odată intrați, descoperim repede pivnițe și galerii unde întîlnim roți de fîntînă și scări de lemn, dar
Un horror mainstream by Silviu Mihai () [Corola-journal/Journalistic/10243_a_11568]
-
că nu ascultă de această lege. Heinrich bate la ore fixe și din sfert în sfert de oră (o dată la și un sfert, de două ori la și jumătate și de trei ori la fără un sfert). Are un ton maiestuos, un dangăt lung și susținut. Cînd te afli lângă el, lovitura inițială - dată nu de o limbă interioară, ci de o gheară de metal exterioară clopotului, acționată electric la ore fixe - îți pătrunde în ureche asemenea unui pumnal. La nivelul
O poveste cu clopote by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10297_a_11622]
-
sugerează existențe fondatoare: cer/pămînt, întuneric/lumină, opacitate/transparență, jos/sus, gravitație/imponderabilitate, materie/spirit. Tonurile terne, culorile de pămînt, nuanțele magmatice și feminine se întîlnesc și se interpătrund deseori cu aurul incendiar și dizolvant, cu strălucirea lui impersonală și maiestuoasă. Nici atunci cînd pictorul trece către lumea obiectelor, cînd interesul său merge către structurile constituite, către arhitectura intimă a formelor sau numai către semnificația morală a acestora, perspectiva nu se modifică esențial. Obiectul, sursa, reperul, sau oricum am vrea să
Florin Mitroi (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10082_a_11407]
-
întâlnește stânci pe care trebuie să le învingă printr-o măcinare lentă, cum se lățește în câmpie, cum inundă sate, cum își schimbă uneori albia, cum se varsă în cele din urmă în Dunăre. În mod similar, cu aceeași lentoare maiestuoasa și, bineînțeles, cu un sentimentalism mult mai sobru, pe masura calității sale de istoric literar, Z. Ornea istorisește curgerea - de la izvoare și până la vărsarea în fluviul culturii române - a unei ideologii din a doua jumătate a secolului trecut. Ca să explice
CĂLĂTORIE ÎN TIMP by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18036_a_19361]
-
a deasupra unui citat din noul manual de istorie incriminat: "Împăratul este reprezentat în ținută de gală, întruchipînd imaginea Romei imperiale la apogeul puterii ei. Echilibrul trăsăturilor, tunsoarea specific română, cu breton, împreună cu figură hotărîtă dau o impresie de calm maiestuos". Contrastul între ironia titlului și normalitatea citatului este evident. În vreme ce citatul dovedește doar intenția de a forma la elevi o atitudine larg culturală, obișnuință de a privi și de a interpreta imagini din epocile trecute (lucru curent, si nu de
Istorie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17553_a_18878]
-
după 50 de ani. Terenul a fost cultivat ulterior, până în Evul Mediu. A devenit în secolul XX teren de fotbal. În prezent, pe el se va construi un magazin Leclerc. Cu siguranță mai durabil decât ansamblul. Experții cred că fațada maiestuoasă ar putea fi reasamblată. Dar de unde bani? „ Larousse Cine nu știe ce este un Larousse? Avem bănuiala că mulți știu, nu și lexicografii români, adică acei lingviști care ar trebui să se preocupe de soarta dicționarelor la noi. Avem, desigur
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2479_a_3804]
-
jucându-se cu ambiguitatea imaginilor. Un exemplu edificator este grupul celor cinci gravuri ce înconjoară o statuetă reprezentând- o pe „Oviri” („Sălbatica”), zeitate tahitiană a morții, pentru care Gauguin a simțit o afinitate specială. Preluând măcar în parte ceva din maiestuoasa visceralitate a lucrării din ceramică, gravurile în lemn, retușate cu acuarelă, variază de la o scenă în care zeița parcă iese din ceața unui fundal transparent la o alta, extrem de întunecată, în care Oviri, cu contururile ferme ale unui idol de
Evenimente la MoMA by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/2508_a_3833]
-
și privilegiile create de Occident nu doar pentru o elită, ci și pentru pături largi ale populației. Într-un cuvânt, resentimentul - această formă a micimii sufletești - era mobilizat întru apărarea Marii Civilizații de Invazia Barbară. Simbolismul era, într-adevăr, puternic: maiestuoasele anatide reprezintă, în întreaga cultură modernă, întrupări ale purității, ale fragilității existenței. Atunci când au luat-o drept personaj, începând cu bureații și aleații până la Novalis, Goethe, Wagner ori Ceaikovski (ba chiar și autorii de desene animate, inclusiv The Swan Princess
Trageți în lebede! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2554_a_3879]
-
Culmea e că până și unele asociații cunoscute pentru rigoarea în apărarea florei și faunei, precum The National Audubon Society, s-a manifestat în sprijinul diminuării „drastice” a splendidelor păsări pe care nu ți le poți imagina altfel decât plutind maiestuos pe apele cristaline ale râurilor (nepoluate) și lacurilor (protejate și ele de agresivitatea omului). N-am scris acest articol având în minte o „morală” anume. Văd, însă, în grija excesivă a oficialităților din Michigan pentru „reglementarea” mediului înconjurător o modalitate
Trageți în lebede! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2554_a_3879]