8 matches
-
fiind în acest caz chiar începutul unei coincidenția oppositorum. Pentru care rațiuni devine lepra vehicolul unei asemenea conjuncții? Ea este în mod tradițional imaginea răului, a păcatului 402. "Lepra este corpul care ia asupra sa tarele originare ale sufletului și maledicția lui Adam", scria Sartre în Idiotul familiei. Lepra este și semnul fiziologicului și al animalității celei mai respingătoare (plăci de pustule solzoase, piele de șarpe) semnalând abolirea frontierelor între animal și uman (conivența sa cu cerbul este subliniată de către clopotul
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
în care derizoriul episod final al puciului capătă cu totul alte conotații decât cele pe care le relevam la început. (Îl reabilitează de altminteri, în sensul că îl scoate din categoria comicului de film mut și îl plasează sub specia maledicției, versetele biblice transcrise mai sus.) Demisia lui Șevarnadze din funcția de ministru de Externe și faimosul său strigăt de alarmă în ședința Sovietului Suprem : „Vine dictatura !” i-au dat o dimensiune profetică, pe care nu i-o mai poate nimica
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
să ne copleșească. Cel mai înfricoșător din blesteme (de care puțin îi poate păsa "tiranului") pare a fi adresat cu ură... unui om de litere: "Să crezi că ești geniu!" - ți se face părul măciucă... În sfârșit, ieșim din băbeștile maledicții pentru a reveni la curentul mare al poemului". Iată, într-adevăr, o lume pe care cititorul de azi nu poate decât s-o plaseze în sfera turistică a subconștientului Europei!... Citit astfel, Bolintineanu îi Ťtaieť pe Dumas, Bram Stoker, Elisabeth
Istoria poeziei ca jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Imaginative/10437_a_11762]
-
care le cunoști și tu prea bine. Astăzi ne vine cumplit de greu să recunoaștem că ne-am înșelat, că am fost duși cu preșul, că în practica socială tot ce a fost înălțător și romantic s-a transformat în maledicție, că ne-am irosit poate anii cei mai frumoși din viață - tinerețea plină de elanuri și energii - în folosul unei activități prin care ne-am pus singuri călușul la gură și care a mutilat în realitatea cotidiană suflete și destine
Dialog despre erori by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15287_a_16612]
-
copleșească... Cel mai crunt din blesteme (de care puțin îi poate pasă "tiranului") pare a fi adresat cu ură mai degrabă unui... om de litere: "Să crezi că ești geniu" - ți se face părul măciuca... În sfârșit, ieșim din băbeștile maledicții pentru a reveni în curentul mare al poemului! Privit cu atenție, textul permite o "descoperire" (pun ghilimele, conștient de faptul că faptul a fost remarcat de altii înaintea mea): Mihnea și babă alternează ritmuri lungi și altele scurte; sistematic, versul
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
cap deoarece prichindeii, nu-i așa, se cădea să învețe numai dimineața. La filme nu puteam merge decît tot la matineu, cînd se exersa copios operațiunea cangur, sărindu-se cu hărnicie purcoi de secvențe, vezi Doamne, dintre cele mai tari. Maledicția a funcționat inclusiv asupra spectacolelor de teatru ori concertelor simfonice care, fie vorba între noi, la prima lor programare dintr-o zi, nu se urmărea decît bifarea unei acțiuni, socotindu-se doar ca antrenamente (repetiții) pentru reprezentațiile vesperale. Chiar și
Complexul matineului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11215_a_12540]
-
de crai/ Și peste mine stigmat" (Talita Kumi). Ori: "Numele celei mai mărunte era un miros/ Venit din uterul unei negrese/ Cu părul strîns cu o eșarfă/ Înmuiata în marea din ulcioarele grecești,/ Acolo unde și eu mi-am scris/ Maledicție și ruga pe nisip" (Desfătare). Damnatul își supralicitează cruzimea, ca și cum un primitiv și-ar pune pe chip o mască fioroasa: "Din morți îmi vine să gust tare./ Șunt că o invincibila Armada/ Trecută dincolo de înspăimîntare,/ Cersindu-si infinirea și zăpada
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
Când se gândea la asta, lui Pomponescu, om lipsit de violență, cu reacțiuni secrete, i se urca o roșeață în obraz. Rușine, vexațiune, un complex de turburări îl invadau. Aflând că Ioanide se retrăsese pe neașteptate, Pomponescu își concentră toată maledicția împotriva arhitectului. Acesta era în fond adevăratul vinovat, începea s-o scuze pe Indolenta. Ioanide, cinicul, o amețise. Dacă Pomponescu ar fi admis că era posibil ca Ioanide să comită o asemenea faptă din pasiune adevărată, l-ar fi scuzat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]