24 matches
-
ori și cui să mă cheme în judecată pentru că am denunțat, nu țara mea, ci pe acei cari nenorocesc de atâta vreme această țară” (N.Iorga ) Fragment din volumul „Partidele politice” Întotdeauna istoria s-a repetat, dar, numai ca un maleficiu asupra mulțimilor, conduse de cei care dețineau Puterea. În fiecare dimineață când mă trezesc, văd aceeași situație, care se perpetuează de peste douăzeci de ani. Privesc România, iubirea mea idealistă, platonică, o privesc cum suferă. De douăzeci de ani a intrat
Legea Nicolae Titulescu by http://balabanesti.net/2013/08/22/legea-nicolae-titulescu/ [Corola-blog/BlogPost/339982_a_341311]
-
pe colo, aceștia erau rara avis. Înșiși deținuții politici eliberați au dorit să fie lăsați În pace. Rareori povesteau familiei despre viața lor În Gulag. Evitau să vorbească, În general, sau vorbeau doar Între ei, ca Între niște inițiați, despre maleficiile din Gulag. Iar unii au fost atât de hărțuiți Încât, din păcate, au acceptat chiar colaborarea cu Securitatea. Dar au fost puțini, totuși. Turnătorii de marcă s-au ales dintre cetățenii fideli regimului comunist. Ștefan Borbély: Uite, eu am trăit
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
incinta ca atare generează panica în felul unei mari oglinzi concave, care ne distorsionează grotesc propria reflecție. Găsesc frustrant că povestea lui Platon cu peștera nu elaborează problema lanțurilor ce ne leagă, chipurile, cu fața la perete, după cum nu pomenește nici de maleficiul optic al peretelui; cred că de fapt suntem prinși într-o înlănțuire laoconică a însuși spațiului vital, strangulat în primul rând de spasmele noastre isterice. Cu alte cuvinte, mitul ieșirii din peșteră se confundă cu cel al intrării în panica
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
excesiv agenții români pro-moscoviți care ar fi fost implicați în decembie 1989: nu se pune problema ca aceștia să nu fi existat, dar este bătător la ochi felul în care, prin acuzarea lor maximală, Securitatea este deculpabilizată de orice posibil maleficiu pe care l-ar fi concretizat în ultima perioadă a regimului Ceaușescu ori chiar în timpul revoluției din decembrie 1989. Așa încât, în mod voalat sau nu, Alexandru Saucă pare să fie un purtător de cuvânt al Securității. * În România ’89. Din
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
d-sale, Ușa interzisă ("explozia Ťneîncadrabilăť a ființei mele pe parcursul unui an", "această explozie mă redă mie însumi întreg"), dl. Liiceanu se străduiește parcă a confirma o astfel de supoziție. Filosoful se scutură de conceptul de filosof ca de un maleficiu. Ce ar fi aceste personaje numite filosofi, se interoghează d-sa, decît un soi de piază-rea, bieți agenți ai uscăciunii, ai dezumanizării? "Filosofii sînt aducătorii relei-vestiri. Nelăsîndu-ne să ne desprindem de Ťsolul fenomenalť și de Ťtărîmul experiențeiť, pentru a ne
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
trupul copilului s-a încălzit." (II, Regi, 4, 32-35.) In anumite regiuni din imperiul rus de altădată, unul din leacurile împotriva bolilor la vite era sărutarea animalelor pe frunte. Povestea Frumoasei din pădurea adormită este exemplară pentru sărutul care conjură maleficiile și vrăjile, sărutul care vindecă, care trezește din somnul ucigător, care reînsuflețește. Lumea poveștilor abundă în astfel de istorii în care sărutul posedă o putere de vindecare. El este instrumentul unor multiple metamorfoze, dar una din principalele lui virtuți constă
Alain Montandon - Sărutul sacru by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11465_a_12790]
-
9, sunt anihilate de semnul malefic al lui 13, semnul morții și al „puterilor negative din tenebre și din Haos". În acest caz, prin intervenția dizarmonică a termenului malefic, întregul nume și, prin extensie, întregul destin este pus sub semnul maleficiului ineluctabil, căci suma totală, blazonul acestui nume, conduce inevitabil tot la 13 (9x3 +13 = 40=1 + 3). În paranteză fie spus, tradiția teologală bizantină impune scrierea cu omega a numelui lui Hristos tocmai pentru ca suma literală rezultată în acest caz
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
și de ce, puțin cam neobișnuit, tatăl a schimbat nu vreun prenume, cum se obișnuiește, ci chiar patronimul fiului său. Prin această substituție, noul nume, Dimitrie Dim Dumitrescu-Buzău, devine o altă curiozitate numerologică: 9+9+9+9. Noul destin, desistat de maleficiul numărului 13, apare acum plasat prin rădăcina astrală care îl reprezintă (9 + 9 + 9 + 9 = 36 = 9) sub semnul propițiatoriu al înțelepciuniiși al vieții lungi, acesta fiind sensul pe care îl dă Cabbala cifrei 9. Reprezentată în Tarot prin eremitul
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
la abstractizare. Nu pare o țară anume, ci un topos romantic, disponibil. Ioan Radu Văcărescu visează o patrie "întunecată" cu măsură, care să-i adăpostească dialogul cu sine însuși, secreția izolării într-un decor de o stridență obosită, de un maleficiu dezabuzat: "noapte tandră de novembre / noapte bolnavă cu vînt cald / în țara-ntunecată / în orașul anotimpului decrepit / pustietate / și fermecată rutină / în care fumezi iarba singurătății / sub felinarul mai rece ca un craniu / din piațeta cu turnuri în ruină / așteptînd
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
strop de ploaie lovind fereastra dragostea mea e mare mare de tot ca o catedrală ori o piață publică ori un tunet puternic dat de-a dura pe cer dragostea mea mare mă înspăimîntă dragostea mea mică-mi alină spaima. Maleficiu Un vultur cade mort cînd zborul lui a fost copiat în textul tău. Răspuns și întrebare Ce te faci cu răspunsul acesta inextricabil ostenit de-a bîjbîi mereu după sine de-a-și absorbi propriul întuneric aidoma unui orb cînd nu
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7242_a_8567]
-
dar două zile gazetele n-au pomenit, spre ciuda mea, nimic despre întîmplare. În fine, a treia zi abia, un ziar vesti că oameni mascați au atacat primăria unei comune de lângă București. Alte gazete reveniră, fără a putea preciza ce maleficiu comisese banda. Un singur ziar, mai bine informat, emise ipoteza că o bandă de tineri încercase, G. Călinescu fără a izbuti, să facă un atac și apela la guvern să ia măsuri educative. În acest moment m-am crezut descoperit
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
este cea care face supa bună pe lumea aceasta: ea este cea care hrănește, excită, Înminunează, defulează sau, dimpotrivă, urgisește, culpabilizează, umilește etc. În ce mă privește, am preferat, desigur, Întotdeauna, componenta benefică a sfaturilor cu povești: nu răul și maleficiile care li se Întâmplau unora și altora (dacă nu comiteau cutare lucru), ci felul În care personajele găseau până la urmă cum să iasă din criză. Omul este o făptură În veșnică criză (și nu doar În criză efemeră, așa cum eronat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
Porunca împăratului! Oamenii se grăbeau mai tare decât el; furioși, gâfâind din cauza oboselii și a gândurilor sinistre ce le invadau mintea, distruseră chilele corăbiilor cu lovituri de secure și le scufundară; la sfârșit, aruncară în apă uneltele lor contaminate de maleficiu și săriră ușurați pe uscat. Ascunși în tufișurile de pe dealurile din jurul lacului, mai mulți țărani și păstori, care aveau să păstreze acea amintire timp de multe generații, priveau tăcuți. În ciuda distrugerilor, fu nevoie de multe ore pentru ca apa să inunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
entuziasmează, nu Își pierde mințile. Pentru el, seducția e strategie În sine, de o gratuitate aproape estetică. „Întotdeauna seducția tinde să distrugă ordinea divină, fie aceasta o ordine a producției sau a dorinței. Pentru toate ortodoxiile, ea continuă să fie maleficiu și artificiu, o magie neagră prin care sunt deturnate adevărurile, o conjurație a semnelor, o exaltare a acestora În uzanța lor malefică.” 1 Judecata Îi aparține unuia dintre seductologii avizați ai zilelor noastre, Jean Baudrillard, care nu Încetează să sublinieze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și susțin orice creație(...). Cufundarea în apă simbolizează (...) regresiunea în preformal, reintegrarea în modul nediferențiat al preexistenței." 196 Cele trei "praguri" existențiale nașterea, nunta, înmormântarea construiesc o matrice semantică a apei a cărei procesualitate este realizată de interferența simbolismelor: distrugerea maleficiilor, denominația, consacrarea socială, trecerea și pe-trecerea lumii. Metamorfoza apei deschide porțile dintre lumi, lumea "de aici" și lumea "de dincolo", convertind "trecerea" și "petrecerea" la etern: de exemplu, în Africa de Nord, se aruncă apă peste pașii celui care va pleca
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
reprezenta moartea și renașterea soarelui. Zeul Solar, de origine indo-europeană, identificat cu zeul roman Saturn și cu zeul iranian Mithra, înlocuit, o dată cu creștinismul, de Isus, "soarele dreptății", prin nașterea sa ritualică desfășurată an de an, reclădește lumea, purificând-o de maleficiile de peste an. În trecut, Anul Nou era sărbătorit la 25 decembrie (mai mult de un mileniu), în apropierea solstițiului de iarnă la Roma până în secolul al XIII-lea, în Franța până la sfârșitul secolului al XVI-LEA (1565), în Rusia până în
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
-i zburătăcești; / Du-te la N în fugă / Și din cap i-apucă: / Soare sec cu arbalț, / Soare sec cu bubă-n cap..."314 Supus antagonismului ontologic bine / rău, omul este reclădit din fier, din perspectiva robusteții, a inflexibilității în fața maleficiilor, dar și a protecției sacre: "Pasăre cu clonț de hier, / ce plângi, ce te prăpădești, / ce te tot rostogolești? N-ai cu ce să te hrănești? / Du-te-n sat, / treci în hat, / oprește-te, nu zbura / și prinde a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
senină / ca un fir de mac / în patru despicat, / în mare aruncat. / Tipu. Tipu. / Pe pustii. Și de leac să fii."371 Înlănțuirea enunțurilor gnomice cu structurile imperative, completate de planurile comparative, prezintă scenariul magic al descătușării umanului din mrejele maleficiului: "Soare apune, / șerpe răpune. Cum apusul soarelui / ia puterea șerpelui, / așa descântecul meu / să ia veninul cel rău. / Eși, venin, din mână / și din talpă, / din palmă / și din pulpă, / din oscior / și din picior, / să rămână Vasile curat / și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
din picior, / să rămână Vasile curat / și luminat / ca-n ziua maica ce-a fapt, / ca steaua din cer, / ca roua de pe pământ. / De la mine descântecul, / de la Domnul leacul."372 Imperativul intempestiv în structuri contrastante are rolul de a conștientiza maleficiul, tocmai pentru a căuta remediul potrivit: "Tu, șarpe, / Capul să te doaie, / Limbile să-nmoaie, / Deochiat să fii, / Leac să nu mai ai. / Tu, șarpe, / Capu` să nu te doaie, / Deochiat să nu fi, / Leac să ai."373 În alte
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și decadentism / 175 Capitolul VI. VI.1. Sculptura simbolistă între secesionism și arta lui Rodin / 185 VI.2. Universul chimeric al lui Paciurea / 199 Capitolul VII. VII.1. Spectrul decadentismului: la Femme Fatale / 213 VII.2. Florile răului: tentația și maleficiul estetizat / 223 VII.3. Figuri ale reveriei și melancoliei: simbolismul ca état d'âme / 230 VII.4. Muzica înainte de toate orfismul decadent / 241 Capitolul VIII. VIII.1. Kimon Loghi simbolistul / 251 VIII.2. Ștefan Luchian între secesionism și impresionism / 265
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
notă perversă pe care pictorul o scenarizează cu tact. Mișu Teișanu se complace într-un joc al transparențelor voalate, al măștilor concupiscente, al unui erotism provocator, filtrat printr-un mister facil, dar care păstrează o doză de ricanare și de maleficiu consumerist. Criteriilor propuse de John Reed trebuie să le adăugăm și un criteriu tematic mai puțin sondabil din punct de vedere hermeneutic, dar cu o anumită eficiență în aria reprezentării. Se remarcă recurența unor teme, precum cea a femeii fatale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unui calm extras oricărei contingențe, generată probabil de o reverie amniotică. Extracția din materie nu se face violent, iar himera poartă cu sine starea de echilibru imanent a increatului. Absența în subsidiar a tensiunii contrariilor, ca și absența sugestiei unui maleficiu indescifrabil separă himerele paciuriene de monștrii decadenți, expresii ale devierii de la normă, precum sfinxul péladanesc. În contextul sensibilității decadente, interfața feminină reprezintă o capcană, femininul este cel care se încarcă de monstruozitate, pe când în cazul sculpturii lui Paciurea, "feminitatea" himerelor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Imaginea acestui corp de nimfetă este asociat morții și artei în același timp, moartea a preluat, în mod malițios, înfățișarea unei adolescente al cărei chip este descompus de o tensiune dramatică a sexualității sale. VII.2. Florile răului: tentația și maleficiul estetizat Înainte de a fi în floare, răul se găsește în fruct, tema păcatului originar precizează iconografic mărul ca arbore și fruct al cunoașterii binelui și al răului, pe care condiția adamică le exclude. În secolul XIX tema își pierde din
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o altă pictură de factură simbolistă a lui Pallady înfățișând un tânăr gol, îngenuncheat în iarbă într-o atitudine de devot 371. În primul caz, filiația este directă: Salomeea constituie emblema unei sexualități aflate sub semnul fatalității și a tuturor maleficiilor. O femeie goală pare să se afle într-o transă voluptuoasă pe care i-o provoacă sau o sugerează atingerea florilor, două cale, una al cărei pistil îi atinge sânul, iar cealaltă îi indică sau este menită să-i camufleze
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]