343 matches
-
nesolidarizarii cu dictatură, se pot invocă problemele de mai tîrziu ale lui C.J.C. cu cenzură, precum și cutezanța de a fi publicat, în revistă să Papeles de Son Armadans, multe nume ale exilului spaniol. Eseistul biograf susține însă, cu ironia și maliția care îl caracterizează (că un stigmat), ca autori-tatile nu au răspuns acelei misive pentru că Cela "nu ar fi făcut doi bani că polițist", nefiind decît un "amator", "iar acel sistem reprobabil nu era dirijat de amatori". Cu alte cuvinte, scriitorul
Cela: un cadavru de lux by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/14782_a_16107]
-
la asemenea considerații, Jaime Campmany afirmă, în rubrică să din cotidianul ABC, că autorul cărții despre Cela "acoperă rană provocată de lance cu o pumn mare de trandafiri parfumați", "insultînd prin intermediul ditirambului". Cred că Jaime Campmany exagerează, lăsîndu-se contaminat de maliția lui Umbral. Aș spune că, dimpotrivă, comentariile iconoclaste sînt mirodeniile care fac panegiricul mai credibil. Și, bineînțeles, măi vandabil. Cel puțin în aceeași măsură în care dezvăluie o persoană, Umbral construiește un personaj, ale cărui legături cu adevăratul Cămilo José
Cela: un cadavru de lux by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/14782_a_16107]
-
din micul Manual al războinicului luminii, Manual de guerreiro da luz, ghid al perfecționării sinelui, text alcătuit din fragmente sumare, în care un Borges imaginar surâde �creștinește" după o cură de zen. Puzzle de sugestii savuroase poate, dar lipsite de maliție. Pentru dezabuzați, sună a oracol adolescentin; dar recuperarea adevăratei vieți, a fericirii și speranței e condiționată de curajul de-a recupera frăgezimea aurorală a sufletului de străin și călător, în acea tânjitoare așteptare augustiniană a regatului celest. Așteptarea pe care
Paulo Coelho, "maestru de viață și speranță" by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14886_a_16211]
-
transferat la Panteon, pe data de 4 octombrie a.c. Creația lui Dumas este, cel mai adesea, identificată cu romanul celor trei muschetari. Despre care, aproape invariabil, se adaugă - cu ceea ce se vrea a fi o undă de umor sau de maliție - că, de fapt, erau patru. Cu excepții rarisime (cazul lui Stevenson și, mai recent, acela al lui Dominique Fernandez sînt, poate, cele mai notabile), puținii interpreți ai lui Dumas s-au referit, aproape în exclusivitate la cel dintîi roman din
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
deserviciu prietenului său Allan Bloom. S-a vorbit chiar, cu insistență, despre trădare. Fără a dezbate aici această teză și implicațiile ei, m-aș despărți totuși de aprecierea tranșantă a lui Sorin Antohi după care Chick dă dovadă de o maliție perfidă în opiniile sale referitoare la prietenul Abe Ravelstein. Și aș rămâne pentru aceasta doar la text. Ca idee literară, Ravelstein păcătuiește tocmai printr-o exagerată și neechivocă evaluare a personajului din titlu. Dacă există o ironie implicită, eu nu
Despre Ravelstein - cu și fără (r)umori by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15097_a_16422]
-
patru decenii de cenzură, ci și o violență, o grosolănie, un libido încărcat de excremente care i-ar fi lăsat visători pe Șeicaru și compania, marii precursori în materie. Tot în Apostrof-ul de pe aprilie, dl Ion Vartic demontează, cu maliție, o legendă pusă în circulație, cu încîntătoarea lui naivitate, de Mircea Zaciu pe seama postumității lui Mircea Eliade și pe care JURNALUL LITERAR, prin Aristarc-Florescu, o retratează cu tot seriosul și ridicolul de rigoare. * În "periodicul de atitudine culturală" CARTEA (nr.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15233_a_16558]
-
confrați. Tot Jiøí Na ëinec îmi face cunoștință cu gazda acestei neobișnuite biblioteci. Jiøí Gruntorád, el însuși un personaj descins parcă dintr-un roman de Milan Kundera sau Ludvík Vaculík, bărbos și cu ochii de un albastru intens, scînteind de maliție, îmi arată cu precădere piesele umoristice, uneori licențioase, din fabuloasa-i colecție. Îi place să-și surprindă vizitatorul, mai mult decît să-l impresioneze. A fost, totuși, unul dintre cei mai activi și mai tenace agenți ai culturii paralele din
Cu Jiøi Gruntorád despre 10 000 de tipărituri clandestine by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13389_a_14714]
-
pagina ultimă, unde poate citi, de exemplu, sub același condei pseudonim că dl Patapievici e așteptat cu mare nerăbdare în SUA, unde va conferenția, de comunitățile gay de peste ocean. Recunoașteți, dle Antonesei, că aveți un colaborator capabil nu doar de maliții prost dirijate, dar chiar de un sănătos spirit mitocănesc bine știut dv., ca și nouă, din Atac la persoană sau România mare. l În revista REFLEX de la Reșița (nr. 1-2-3, 2003), un studiu interesant al lingvistului Simion Dănilă vine cu
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14027_a_15352]
-
lași cu totul furat de universul metaforelor regizoral-scenografice ale lui Robert Wilson, este imposibil să nu te înfiorezi de frigul existențial ce coboară din aceste tablouri metafizice, cu orizonturi onirice, din tensiunea halucinanta a galopului de imagini bântuite de spectrul maliției. Simplificând la extrem formele, ca în Minimal art, Robert Wilson pare urmărit de mărturisirea lui Yves Klein conform căruia acesta fusese străfulgerat, din 1947, de ideea de a umple, riguros și uniform, câmpul tablourilor sale cu o singură culoare. În
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
hegemonismului american. Lucrarea lui Todd se susține însă și fără plasarea în siajul ideologic al unei anume strategii politice, prin coerența logică a argumentației, dar și prin subtila manipulare a surselor teoretice ori statistice, într-un stil strălucitor, impregnat cu maliție, ironie sau chiar aroganță. Nu valoarea literară a eseului, tipică „școlii franceze”, este totuși cea care ne preocupă, cât întemeierea demersului, valabilitatea lui. Pentru că Emmanuel Todd ajunge la concluzia „inutilității Americii” după un excurs istoric, o analiză economică și o
Început de partidă by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/13226_a_14551]
-
împlinise 40 de ani) luau repede formele prieteniei. Nu arbora aere profesorale sau de șef de grupare, era familiar și colocvial, admitea să fie contrazis, replicînd însă șfichiuitor, ce e drept, în termeni a căror causticitate cîteodată rănea. Reputat pentru maliția, pentru sarcasmele sale, pentru plăcerea de a inventa, atît amicilor cît și inamicilor, porecle stîrnitoare de rîs, ce făceau ocolul lumii literare, rău de gură, deschis cu benigne voluptăți, în fond, zvonisticii cancaniere, colportate telefonic pentru că era sedentar de nevoie
Melancolii de critic literar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13278_a_14603]
-
sărace față de referentul real pe care îl are cititorul român. De pildă, Paul Georgescu - o personalitate fascinantă și paradoxală prin amestecul de inteligență și fanatism ideologic, de iubire reală pentru literatură, simț nuanțat al valorii și cinism, de generozitate și maliție - a devenit personaj literar în mai multe romane: Căderea în lume de Constantin }oiu, Cel mai iubit dintre pămînteni de Marin Preda, în Cronică de familie (vol. III) și întîlnire la judecata de apoi de Petru Dumitriu, în Supraviețuirile lui
Un roman autobiografic by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12008_a_13333]
-
entuziasma, talentul și ghearele motanului Adei (Bittel), are bucuria de a povesti și Tico-ul abastru închis ale Marinei (Constantinescu), are bucuria de a descoperi, de a se juca și lentilele de contact albastru deschis ale Ioanei (Pârvulescu), are picătura de maliție, umorul irezistibil și mustața lui Dimi, are tristețea delicat-tăioasă și florile din balcon ale Constanței (Buzea), are verva polemică, mașina de scris și computerul lui Alex. (Ștefănescu), are realismul prozatorului, estetismul criticului de artă și telefonul din ureche ale lui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12637_a_13962]
-
dar în timpul cărora el verifica prin tot felul de întrebări despre oamenii de odinioară memoria poetului, întrebări directe și uimiri tot atât de directe: "Ce memorie, dom'le! Ce memorie!" Pe Tudor Arghezi îl amuzau aceste examene! Mai bine zis, îi incitau maliția.
Ridicola obstinație by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12377_a_13702]
-
și Costache Olăreanu, precum și câtorva dintre "tinerii textualiști" care "folosesc o construcție similară (roman indirect, jurnal, note despre roman, comentariile autorului care scrie un roman etc.)". "Metaromanul este, așadar, o descoperire veche", conchide în acest punct, cu o nuanță de maliție, Eugen Simion, cu gândul, după cum se poate înțelege, nu doar la "tinerii textualiști", ci la toți acei autori contemporani care își asumă prea dezinvolt priorități discutabile. Sunt și alte domenii în care Eugen Simion constată întâietăți eliadești sau abordarea timpurie
Viziunea totalității by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9470_a_10795]
-
să fie considerat. Inserat biografic în generația criticilor postlovinescieni, alături de G. Călinescu, Perpessicius, Vl. Streinu și P. Constantinescu, Șerban Cioculescu își fixează dintru început piatra de hotar în eristică. De pe această poziție, ca "brav" al controversei, va agăța în harponul maliției juvenile nume ilustre, de la bunul său profesor M. Dragomirescu pînă la mult încercatul în polemici N. Iorga, care nu întîrzie să reacționeze printr-un scurt geamăt de iritare: Nu așa! Temperamental se apropie mult de Paul Zarifopol, căruia P. Constantinescu
Septembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14794_a_16119]
-
și beat de univers, copilăros, sensibil și plin de gînduri pînă la marginea spaimei de ineditul existenței, romantic în accepția largă a cuvîntului. Cîte un poem e doar un strigăt de admirație în fața sublimității, în altele se strecoară deodată witzul, maliția, fantastică și ea ș...ț Marin Sorescu, în cele 21 de poeme pe care mi le-a trimis, uzează de un procedeu simplu, care însă nu e îngăduit decît talentului spontan. El găsește un punct de vedere, care n-a
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
căror expresie vie este o atitudine în care nu morala precumpănește, ci atitudinea religioasă. Sau dacă adjectivul ,religioasă" ne sperie, atunci să-i spunem ,metafizică", căci e totuna. Tocmai de aceea spuneam la început că, la Kierkegaard, opinia nu e maliția sarcastică de tip moral, ci frondă religioasă de tip existențial. Cu asemenea idei ne întîmpină volumul tradus de Ana-Stanca Tabarasi.
Deliciile ironiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10049_a_11374]
-
de înțelegerea familiilor din rândul cărora petroliștii sunt mai mult absenți, pentru că, nu-i așa, știi când pleci la sondă, dar nu știi când te mai întorci, „înțelegere în special din partea soțiilor“, completează directorul S.N. Petrom Timișoara, fără urmă de maliție. Scurt istoric În comparație cu minereul de fier, aur, argint sau sare, pentru care există referiri celebre cum e cea a lui Herodot, mărturiile despre petrol sunt mult mai sărace, urmare și a utilizării lui la scară mai redusă. În fapt, chiar
Agenda2003-36-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281440_a_282769]
-
stau pe același plan cu arta plastică: "Sufletul meu drag - pantofii îmi vin bine! Capul făcut de Militza e remarcabil!!". Lumea în care se mișcă muziciana e cea mai bună dintre toate lumile posibile, atît de încîntătoare, încît sforțările de maliție sfîrșesc prin a nu mai avea efect, dizolvîndu-se în voluptate: "Nu știu dacă ți-am povestit despre dineul meu de vineri. Eram nouă, cu tot cu Zarifopolii. Perechea Filip, drăguță, vrednica de milă, căci pare tare în suferință. Fiind și o vioară
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
convenționalisme", scrie Regman, "și în contact cu un public ce dovedea că se lasă destul de ieftin descusut sentimentaliceste, ei ajung astfel să-și creeze până la urmă un fel de stil, să-și alcătuiască o mină aparte (în dosul căreia ghicești maliția ghidușa a unui Iorgu Caragiale) și chiar o anume dezinvoltura persiflanta, ce se va impune cu vremea că un al doilea fel de a fi al familiei. E o poză această, un soi de al Caragialeștilor, sau mai degrabă un
Printre clasici by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17915_a_19240]
-
doar între vocea naratoare și personaje. "Tristan și Isolda", de pildă, este o rescriere galopantă a mitului celor doi îndrăgostiți, un rezumat care prin însăși viteza și implicit schematizarea pe care o aduce, funcționează drept comentariu subtil, dar de o maliție extremă, asupra incoerenței și iraționalului dintr-o poveste de iubire. În felul acesta, universul narativ al lui Thomas Mann își relevă multele nivele, dar nu și le exhibă, cum se întîmplă îndeobște în proza contemporană, ci dimpotrivă, le conține, le
Calmul valorilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17185_a_18510]
-
caracteristic, de altfel, multor istorici contemporani, dar mult prea puțin aplicat istoriei lingvistice. Limbile Paradisului se citește realmente cu pasiune și dintr-o suflare, cumva că un roman de spionaj, pentru că e o incursiune erudita dar și accesibilă, cu discrete maliții ici-colo, în istoria constituirii filologiei moderne. Olender însuși e extrem de discret, în această investigație întreprinsă la urma urmelor pe un teren minat, în privința antisemitismului. Referirile la antisemitism din această cronică îmi apatin mai mult mie. Dar mi se par efectiv
Ce limbă vorbeau Adam si Eva? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17993_a_19318]
-
a mai suflat o vorbă despre "voievodul culturii", căruia părea să-i poarte o devoțiune eternă, dar n-a ales nici tăcerea, scriind, între multe alte texte conjuncturale, un extrem de stînjenitor "bocet" la dispariția lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Nu ne împingem maliția pînă la a ne imagina cum s-ar fi comportat mult-adaptabilul bard, dacă ar mai fi trăit, sub cîrmacii următori, care au avut grijă a-i eclipsă (într-un caz chiar a-i asasina) pe cei dinainte! E suficient să
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
Tg. Jiu, în timpul războiului, autorul înfățișează o panoramă de oameni politici reali sau de infractori pitorești. Meritul principal al cărții stă în "răutatea" portretelor. Puține personaje sînt cruțate, sub aspect fizic sau moral, de o viziune crudă și plină de maliție, insistența pe detalii, diformități și orori. Din păcate, naratorul e mult prea condescendent cu sine. Se vede și că însemnările din lagăr au fost rescrise după 1944, cu o tendențiozitate supărătoare. Românul e mai degrabă un material brut, o colecție
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17529_a_18854]