349 matches
-
psihanalitică; ar fi inexplicabil dacă nu s-ar întâlni."15 Lucrarea aceasta era menită să dezamorseze polemica dintre reprezentanții "Noii critici" și R. Picard, care în Nouvelle critique ou nouveile imposture, se situa pe poziția pozitivismului lansonian și afirma cu maliție că psihanaliza și tematismul își centrează atenția pe anumite zone ale operei și biografiei greu de verificat. Răspunzând indirect acestor obiecții, Doubrovsky va reafirma răspicat că Opera, în ansamblul ei, rămâne obiectul de studiu al unui exeget, și nu autorul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
din loji și publicul, dacă-și vor da osteneala să ne urmărească; vom ieși, sper, și unul și altul nevătămați. Într-o dispută se poate întâmpla, după firile oamenilor, să se mai ridice uneori și tonul, sau să intervină mici maliții, dar nu de natură să ofenseze durabil, deteriorând raporturile cordiale sau numai corecte preexistente între preopinenți. La un turnir nu se produc răniri decât accidental, imediat și sincer regretate de rânitor și niciodată socotite în avantajul lui. Așadar, stârnit de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
confrate”. E un eufemism nu totdeauna malițios, poate deseori binevoitor, curtenitor, dar limitativ. Dacă accept calificarea o fac din modestie. Alți cititori ai mei au decelat și o anumită - să-i zic! - violență sau încordare sub aparența mea de nonșalanță (maliție și umor nu-mi mai atribui singur). Cred că aceștia din urmă nu greșesc, o spun pentru că mă cunosc, cred, destul de bine - cine se cunoaște cu adevărat? - cred că răspunsul ăsta nu mai cere alte adaosuri deocamdată. — Bine. — Totuși revin
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
după ce Kronprinz-ul părăsise România în aprilie 1909, o prietenă din Franța Violette Murat îi scria: Dacă îl vezi pe prințul imperial, aș fi curioasă să aflu cum arată viitorul nostru dușman; se spune că ne detestă", completând cu puțină maliție: "Ce ai vrea ca ei să știe din adevăratele sentimente pe care le nutrești față de ei?"53. Erau urmări ale unor meditații pe marginea primei lor conversații mai lungi de la balul de la Buftea (22 aprilie 1909), evocată pe larg în
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
coincid, de fapt, cu întreg Bacăul, ci se reduc la strada copilăriei, Strada Armenească (rebotezată, în epoca evocată, „I. V. Stalin”), a cărei „anatomie”autorul și-a propus s-o reconstituie. Portretele „riveranilor” sunt fixate cu umor, uneori cu blândă maliție, dar și cu o caldă compasiune, aparent din fuga condeiului, de fapt cu percutantă pregnanță. Galeria de personaje e pestriță și pitorească (inclusiv onomastic: Mardirosian, avocatul Zadic, generalul Macoviță, inginerul Riksakievici, domnul Goilav și doamna Repsimé, cizmarul de lux Botezatu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287362_a_288691]
-
creație nu se realizează întotdeauna într-o proporție echilibrată de unu la unu, intervenind în cele mai multe cazuri capriciile imaginației și ale talentului care particularizează, după cum sugera Paul Valéry: "Indivizii se bucură cum pot și de ce pot să se bucure; și maliția sensibilității e infinită. Sfaturile cele mai bine fondate sunt dejucate de ea, chiar dacă ele sunt rodul observațiilor celor mai solide. Ce poate fi mai just, de exemplu, și ce poate mulțumi spiritul mai mult decât faimoasa regulă a unităților, atât
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
pilde lasă să se întrevadă darul de memorialist. E, într-adevăr, postura care îi vine „regizautorului” - Jurnal (de) ludic (2000), Proze trăite... proze auzite (2002), File dintr-un jurnal teatral (2003). Ochi acut și ureche așijderea, U. glosează succint, cu maliție și de multe ori cu miez, ghiduș sau amărui, pe marginea unor întâmplări comicoase (cărora le imprimă o tușă de caricatural), a unor fapte de senzație decupate de prin ziare și a fel de fel de pătăranii despre care „nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
artificioase, mitologizante, apoi câteva galanterii către cititoare, în fine, „la vie mondaine”: recepții, dineuri, serate, baluri, „le five o’clock”, plimbări la Șosea, întâlniri la surf, sezonul la băi, la mare, niște indiscreții mai picante. Politețurile de salon nu exclud maliția sau ușuraticele jocuri de cuvinte. Spirit fin, cu agerime în observații, fandositul surprinde, uneori fără să vrea, și aspecte amuzante, bizare sau grotești ale unei lumi în lentă, voluptuoasă decadență. Asupra fenomenului artistic (plastic, literar, muzical), C. emite și considerații
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286297_a_287626]
-
doar trecut prin distileria cuvântului generos și plin de fervoare, în care se întrevăd însă luciri reci, metalice. Apelând la operă, G. Călinescu găsea calea cea mai potrivită pentru a-l portretiza: „Omul însuși seamănă operei: cu palori pergamentice și maliție asiatică, cu gura slavă, mustăți mongole.” Trubadur cultivat, modern, B. țintește spre un tip de poezie care să agreseze dulceagul stil romantic („Umblu după fraza aritmică și după disonanță ca o răzbunare...”). Chiar titlul volumului, Florile inimii, brut, desăvârșit banal
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
confecționează un șir de broșuri, Misterele mahalalelor (1857-1858). E, în fapt, „cronica scandaloasă a orașului”, îndeosebi a cartierelor mărginașe din București, unde la tot pasul se iscă certuri, bârfe, intrigi. O lume pestriță se perindă, pândită de cârcotașul reporter cu maliție și cu o mare poftă de a batjocori, grosolan, mai rar cu spirit. În aceeași manieră sunt concepute și cele nouă cărticele din ciclul Târgul cu idei sau Buletinul Cișmegiului (1857), unde inși fel de fel (granguri politici, paraponisiți, cochete
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288565_a_289894]
-
pe cei trei ticăloși porniți pe rele, îl ajută să-și îmbrace veșmântul ducal, aducându-i sabia și pălăria, îi spune în mai multe rânduri care este ora zilei (un artificiu al lui Shakespeare care subliniază în felul acesta, cu maliție și ostentație polemică, unitatea de timp a piesei). Dar lucrul cel mai important este că Ariel are un rol hotărâtor în evoluția morală a lui Prospero. După ce îl adusese pe regele Alonso cu suita lui în preajma peșterii, în crângul de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
ediția a II-a, Editura Timpul, Iași, 2006, p. 19. 6 Eugen Simion, E. Lovinescu, scepticul mântuit, vol. II, Editura "Grai și suflet Cultura Națională", București, 1996, p. 8. 7 Călinescu va semnala și el în repetate rânduri, nu fără maliție, această "limitare" a scrisului lovinescian, creator "numai în marginile propriei, strictei, netranzitivei experiențe" (apud E. Lovinescu, Acord final, ediție și prefață de Aurel Sasu, Editura Dacia, Cluj, 1974, p. 11). 8 E. Lovinescu, Opere, vol. IV, ediție îngrijită de Maria
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
înveninat cronicar, implicat afectiv. A rezultat din această sinteză o creație care nu interesează numai istoriografia (politică, a mentalităților, diplomatică), dar și literatura. Acest descendent de boieri olteni duce până în prima jumătate a secolului al XX-lea spiritul cronicarilor munteni, maliția lor pătimașă, plăcerea de a observa fără cruțare, nu arareori deformând și șarjând realitatea. Consumându-și existența în medii elegante, într-o Europă care trăia în stil Belle Époque și apoi cu euforia „anilor nebuni”, răsfățat în confort, finețuri, plăceri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285437_a_286766]
-
alții și uneori de autorul însuși. În momentul apariției, Sala de așteptare a semnalat foarte prompt direcțiile de mișcare ale prozei optzeciste. Cu o anume emfază, într-un roman sinopsis de proporții impresionante, se recapitulau, pe alocuri cu o anume maliție, achizițiile brevetate de proza decadei. Romanul În larg (1989) este de un manierism obositor, storcând tot ce se poate din bătătoritele rețete ale scriiturii intimiste (epistolarul și jurnalul). Jongleria cu mai toate convențiile ficțiunii (parodiate serios) constituie adevărata temă a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287446_a_288775]
-
fie și într-un registru minor, spirit de observație nu lipsit de finețe și, mai ales, un limbaj agreabil, care se adaptează ușor oricărei epoci, oricărui subiect. Cel mai bine îi reușește, în plan stilistic, antifraza, o manieră isteață, cu maliții străvezii, de a modula insinuant subtextul, care sabotează cu delicii secrete enunțul pieziș (Pruncul serdarului Panait, Ghinea spânul, Părintele Mardarie de la Vovidenie, Herșcu tinichigiul). Din atracția pentru trecut se înfiripă sub condeiul ei și nuvela istorică. Sunt narațiuni fără anvergură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288789_a_290118]
-
indivizi care nu se dau în lături să smulgă, prin malversațiuni, profitul pe care îl adulmecă. Slujbașul umil, soția aservită, târgovețul onest au de a face cu parvenitul, demagogul, vânătorul de zestre. Scriitorul își tratează eroii fără complicități și fără maliții, amuzându-se, chiar dacă nu o prea arată, de grotescul, în preajma absurdului, al unor întâmplări (Nerăbdătorii). Câteva narațiuni valorifică, într-o manieră sentimentală, melodramatică instantaneul amar (Un om în toată firea). În prozele unde eroii nu sunt ce par a fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
p. 249-250 2 G. Călinescu - Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Fundația Regală pentru literatură și artă, București, 1941, p. 829 12 „academismul” solar al lui Tudor Vianu, nici arabescurile livrești ale lui Perpessicius, nici stilul artist streinian, nici maliția cârcotașă a lui Șerban Cioculescu. Pompiliu Constantinescu este exact ca un metronom, precis, ascuțit ca un bisturiu, efectuând în trupul operei incizii adânci și eficace. Încă înainte de a se manifesta plenar în scris, spiritul mușcător al lui Șerban Cioculescu s-
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
trăsături individualizante. Nota dominantă a personalității sale nu e dată nici de strategia eufemismului (Perpessiciusă, nici de rigoare academică (Tudor Vianuă, nici de proteismul baroc (G. Călinescuă, nici de fixația și exactitatea demersului foiletonistic (Pompiliu Constantinescuă și nici de erudiția, maliția, perspectiva istoristă și simțul filologic (Șerban Coiculescuă. Am zice că are câte ceva din toate acestea, modelate pe tiparul personalității sale inconfundabile. Vladimir Streinu este un critic-artist, de o eleganță firească, ceea ce îl apropie de Perpessicius, de o liniște și o
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
de lustrație, îl convinge pe Petros să accepte din mâna primului-ministru (arhidictatorul) Medalia de Aur pentru Excelență. Strategia nepotului (aproape amorală) este un fapt împlinit. Metamorfoza lui Petros este spontană. I se redeschide gustul pentru faimoasa Conjectură, dar și înfumurarea, maliția, polemică de-a dreptul față de Hardy, de pildă, rivalul pe care nu ezită să-l denigreze. Pusă față-n față cu fantomele trecutului, supusă unei introspecții chinuitoare, fragila pavăză a bătrânului matematician cedează. Călcâiul lui Ahile era rănit de moarte
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
în discurs a unei comedii a limbajului se produce de la sine. De aici singularitatea stilistică. G. nu formulează niciodată neutru, impersonal, nu mânuiește stilul de grad zero. Având o vocație a umorului (a celui cu dinți îndeosebi), a ironiei, a maliției, a grotescului și posedând o imaginație asociativă fenomenală, o inventivitate verbală inepuizabilă, el întrebuințează cuvinte din toate sferele limbii, de la neologisme rare la neaoșisme și arhaisme stridente, de la noțiuni abstracte la termeni de argou și vulgari, manipulează morfeme și combină
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287223_a_288552]
-
pe cei trei ticăloși porniți pe rele, îl ajută să-și îmbrace veșmântul ducal, aducându-i sabia și pălăria, îi spune în mai multe rânduri care este ora zilei (un artificiu al lui Shakespeare care subliniază în felul acesta, cu maliție și ostentație polemică, unitatea de timp a piesei). Dar lucrul cel mai important este că Ariel are un rol hotărâtor în evoluția morală a lui Prospero. După ce îl adusese pe regele Alonso cu suita lui în preajma peșterii, în crângul de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
rămas fidel formulei lirice de la debut, însă fără să se cantoneze strict în limitele ei, ci nuanțând-o cu accente și tonuri noi. Culegerile sale de versuri par, în succesiunea lor, „fragmente ale unui discurs unic, redactat cu grație și maliție, cu eleganță și fandări ceremonioase” (Radu G. Țeposu). Atât volumele, ca ansambluri de poeme, cât și poemele, ca însumare de secvențe, ilustrează o tehnică ce mizează pe contrapunct, contrast și sincopă. În spațiul lor alternează spiritul ludic și gravitatea, notația
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288131_a_289460]
-
și barochismul poetului, despre pofta lui parnasiană de obiecte și culori, despre viclenia mecanismelor sale pseudoepice (narative), despre bizarele amalgamuri de cotidian și vis, despre fanteziile urmuziene, suprarealiste, despre pitorescul ceremonios, despre sintagme inedite, vocabule și rime rare, ironie și maliție, antecesori și afini etc. ar fi, desigur, inutil. Astăzi, un volum de versuri de Leonid Dimov mai poate să ofere criticului doar șansa analizei. Ne mai rămâne să ne îndreptăm privirea nu atât asupra poetului, cât - în mai mare măsură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
cinematografiei din anii ’50-’80. N. nu este lipsit de o oarecare iscusință, cultivă observația amănunțită și notația măruntă, cu încercări de a mânui tehnici de analiză psihologică, cu frecvente pasaje de comentariu asupra universului cotidian. Își îngăduie accente de maliție, chiar mici îndrăzneli, pe fondul unui cvasiomniprezent convenționalism provenit nu din tendința de a se plia comandamentelor propagandei oficiale ori unor poziții estetice conservatoare, ci, dimpotrivă, un „convenționalism” care pare izvorât din dorința de a fi modern pe toate planurile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288348_a_289677]
-
și îndârjit abilități de băietană spre a nu-l dezamăgi, se iscă tensiunea de substrat a cărții. Ca intermezzo între două cărți, F. practică o publicistică la granița cu proza alertă, degajată; secvențe citadine, contraste pitorești (patosul aclimatizării la metropolă, maliții de blochaus și tramcar) nasc replici de un haz destins, spumos, șarje duios vitriolante „à la nenea Iancu” alteori, o satiră subțire a vulgului ubicuu, în „fișe”, schițe de portret, „momente”. Dany, protagonistă într-o altă încercare de roman (din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]