38 matches
-
de nehotărâre, „punctul lui central“, care se afla în Piața Sfântu Gheorghe, la intrarea în Lipscani, unde distinsul domn, alias tata-mare, ajunsese la concluzia că o pierdere îndelungată avea în sfârșit să-i fie răsplătită. Plecase în România înaintea celorlalți - mama-mare și cei doi copii urmau să vină după trei, patru luni - și după un scurt popas de două zile la Viena, la cumnatul lui, Alfred, care vopsea pe Mariahilfer pene pentru pălării, tata-mare stătea la fereastra compartimentului de vagon-lit și
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
detașează Povestea cu cocoșul roșu (1966), singurul roman al scriitorului, productiv în nuvele de mai mici sau mai mari dimensiuni, cuprinse în volumele: Trișca, povestiri pentru copii, (1961), Două mere țigance (1964), Tăcerile casei aceleia (1970), Elegie pentru Ana-Maria (1983), Mama-Mare - profesoară de istorie (1988), Navetista și pădurea (1989) etc. Cele mai bune pagini sunt selectate în antologiile de autor Scrieri alese (1986), cu o prefață de Mihai Cimpoi, și Surâsul lui Vishnu (2003), cu un dosar al receptării critice. După
Un roman comic izvodit dintr-o snoavă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11562_a_12887]
-
ieri eram și io așa, ca copiii ăștia. Și Doamne, ce-l mai iubeam pe Costică! Da’ și el pe mine. Venea seara și-mi dădea cu pietre-n geam. Și io aveam niște cozi lungi împletite și-mi făcuse mama-mare o rochie din postav bleumarin cu năsturași albi și guler cu broderie spartă. Și aveam, mamă, o talie... De viespe, nu alta! Și mă strecuram afară, în spatele casei, să ne pupăm. Că pe vremea mea asta făceau tinerii. Acum... Și
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
după ce a apărut în viața lor o unguroaică bună și caldă, căreia tata, din toată inima lui din anii ’50, i-a zis lung timp tovarășa Irina, cum auzise că o strigau în secția de tapițerie, la Autobuzul. Și chiar dacă mama-mare era bună și caldă ca o franzelă (atât de bună și de caldă, încât motanul Pișta o conducea la fabrică, cam trei kilometri, umblând pe muchia gardurilor), tata tot fugea de-acasă, în primul rând la Brașov, la mama lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
culoar, mă băgam sub pătură lângă tata, mă lipeam de el și ascultam împreună teatru radiofonic pentru copii. Voi ați ascultat Emil și detectivii? Sau Aventurile lui Tom Sawyer? Sau Comoara din insulă? Dacă nu, vai de capul vostru! Despre mama-mare ar fi bine să știți că făcea foarte des scovergi, care erau grozave fierbinți și tari ca piatra când se răceau. După ce m-am născut, cum nu putea ține minte numele ăsta, Filip (care trebuie să i se fi părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
scriitorului despre părinții săi sunt puține, iar ale familiei, în ansamblul ei, nesigure. Chiar și documentele de arhivă păcătuiesc uneori prin imprecizie. Dile și-a petrecut prima copilărie alături de bunicii din partea tatălui. Bătrânul Voicu i-a părăsit în 1887, iar mama-mare Marghioala, doi ani mai târziu. Mamaia Anica „de peste Gârlă” a fost, sufletește vorbind, mai apropiată de numeroșii nepoți dăruiți de Vasile și de Ghiță Ionescu. Credem, de asemenea, că fatalitatea și nu vreo suferință psihică ce s-ar fi infiltrat
Vasile Voiculescu – noi contribuții biografice by Gheorghe Postelnicu () [Corola-journal/Journalistic/5285_a_6610]
-
12 ani era confundată cu o femeie de vârsta a doua, iar odată, cineva a crezut că este mama propriei sale surori, Chloe, care avea atunci 17 ani. Deseori colegii de școală sau alți copii răutăcioși își spuneau "maimuță" sau "mama-mare". Odată, șoferul autobuzului școlar care îi ducea pe elevi acasă nu a lăsat-o să urce pentru că a crezut că e o femeie în toată firea și vrea să economisească bani plătind bilet cu preț redus, ca elevii. Ajutorul a
Află drama unei adolescente batjocorite pentru boala ei. Are 16 ani, dar arată ca o bunicuță by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/63975_a_65300]
-
și deale gurii. Stătea printre glastrele cu flori ca o minune la care nu te aștepți: surprinzătoare precum trandafirul care înflorește într-o dimineață, când nimeni nu mai crede, pe crenguța plină de spini. - Cine e?, am întrebat-o pe mama-mare. - Chiriașa, îmi răspunse. S-a mutat de o săptămână în camera din colț. Margarita zâmbi dintre flori și întrebă: - Nepotul? - Da, îi răspunse mama-mare. Am simțit cum îmi iau foc obrajii și am ieșit repede din curte. Pe când stăteam la
ISMAIL KADARE - Cronică în piatră Vremea nebuniei by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/4789_a_6114]
-
când nimeni nu mai crede, pe crenguța plină de spini. - Cine e?, am întrebat-o pe mama-mare. - Chiriașa, îmi răspunse. S-a mutat de o săptămână în camera din colț. Margarita zâmbi dintre flori și întrebă: - Nepotul? - Da, îi răspunse mama-mare. Am simțit cum îmi iau foc obrajii și am ieșit repede din curte. Pe când stăteam la poartă, am simțit ceva ca un fâlfâit de aripi. Suzana, mi-am zis. - Ai venit?, mă întrebă ea. Era într-o rochie deschisă la
ISMAIL KADARE - Cronică în piatră Vremea nebuniei by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/4789_a_6114]
-
înflorind floare lângă floare. Sufletul lui își susură cântecul deschizându-și izvoarele, spre a ne încânta cu savoarea sa. Am fost și eu cu voi în noaptea asta /și v-am urat:”Hristos a îviat!”/v-am însoțit apoi la mama-mare /să-L prăznuim pe Cel ce a-nviat. Se răsfățau pe mesele cu flori /belșug pascal și bunătăți de soi, /eu n-aș fi vrut să-mi dați decât un ou, /să mă închin și să-l ciocnesc cu voi. Mi-
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
fi avut ceva și pe la plămâni. În acea perioadă, toată ziua n-ar fi mâncat decât cartofi prăjiți în untură de porc topită din slănină, cu jumările scorojite. Când și când îi mai cerea bunică-mii, căreia eu îi spuneam mama-mare, să-i pună câte un ou peste cartofii prăjiți. Hobzoaica se cam săturase de la o vreme de poara asta a lui și, uneori, ea încerca să-l facă să mai mănânce și altceva: - Da’ măi mâncă șî alceva, uite,-ț
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
fi avut ceva și pe la plămâni. În acea perioadă, toată ziua n-ar fi mâncat decât cartofi prăjiți în untură de porc topită din slănină, cu jumările scorojite. Când și când îi mai cerea bunică-mii, căreia eu îi spuneam mama-mare, să-i pună câte un ou peste cartofii prăjiți. Hobzoaica se cam săturase de la o vreme de poara asta a lui și, uneori, ea încerca să-l facă să mai mănânce și altceva: - Da’ măi mâncă șî alceva, uite,-ț
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
carte când mă sună mama, entuziasmată, să-mi spună că vorbise cu Oara, soția lui Nică. "Tulai, Lenuțo, îi spusese Oara, mândră carte ne-a trimis Milena. A citit-o și Nică. Citea și plângea. De ce plângea? Păi, la amintirea mamei-mari, cum era dânsa îmbrăcată de sărbătoare în costum românesc. Am citit si eu cartea și am plâns de numa..." M-am întrebat de multe ori de ce citesc ei oare această carte? Doar sunt atâtea cărți pe lume, de ce să o
NICĂ ȘI OARA de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353366_a_354695]
-
le sunt relevante chiar lor, poienarilor, printre care “Plecarea Vlașinilor”, după care s-a făcut și o ecranizare... Nică, rămas tot pe Vlașin, n-are de gând să plece. Continuă să ridice acolo, casă lăngă casă. Mai jos de unde stătea mama-mare fusese construită demult casa lui, a singurului băiat, dintr-o familie cu multe fete... Mai sus de casa mamei mari, era casa băiatului lui Nică și și mai sus a nepotului lui Nică. Zid în zid, casele stau ca suratele
NICĂ ȘI OARA de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353366_a_354695]
-
o facă mamă creștină, în Credință să îl crească, Mamă și la următorii, ce-i va da IISUS să nască ! Iar la vremea sorocită, devenită mamă-soacră, Pe noră s-o formeze mamă, în morala noastră Sacră ! Și în rol de mamă-mare, nu va sta, ci va munci ! Spunând că, doar lângă Maica, în Cer se va odihni... Iubiți-vă în viață mama, voi fiice și voi fii ! Nu retroactiv pe mama, care e-n fotografii... Dați-i și recunoștința, s-o
ZIUA MAMEI (ÎN ROMÂNIA, PRIMA DUMINICĂ DIN LUNA MAI). MAMA de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352604_a_353933]
-
mult, a doua zi dimineață, Jean-Pierre găsește o cameră GoPro care îi pune pe toți pe jar... După ce văd pe camera de filmat prin ce peripeții au trecut aceștia, tot hotelul se mobilizează să-i salveze pe Fifi și pe mama-mare... În prima zi a anului, dacă nu ai petrecut prea tare Revelionul poți merge la film pentru că are premiera „Creed”, cu Sylvester Stallone. Filmul spune povestea lui Adonis Creed (Michael B. Jordan), nepotul rivalului în ring al lui Rocky Balboa
Filmele finalului de an [Corola-blog/BlogPost/100531_a_101823]
-
Acasa > Literatura > Copii > URSULEȚUL DE PLUȘ - VI. POVESTEA PAPELCUȚEI Autor: Daniela Tiger Publicat în: Ediția nr. 2163 din 02 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului - Mama-mare, spune-mi povestea, te rog, spune-mi povestea! Altfel, nu mă culc! - Măi, Dănuțule, te roagă ma-mare, hai să facem nani, e târziu! mă implora bunica mea, istovită de munca de peste zi. Credeți că eu îmi dădeam seama? Nu
VI. POVESTEA PAPELCUȚEI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372310_a_373639]
-
cuvântul mamei, se făcuse cuminte-cuminte. Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa! Și-am încălecat pe-o mătură scurtă, să trăiască cine-o ascultă! De cele mai multe ori, adormeam înainte de sfârșitul poveștii, dar mai ațipea și mama-mare, iar eu aveam grijă s-o scutur de umăr. N-o slăbeam... Știa trei povești mari și late, mi le spunea pe rând. Nu inventa. - Du-te la mumă-ta, ea știe multe, știe să le scornească, îmi mai zicea
VI. POVESTEA PAPELCUȚEI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372310_a_373639]
-
urmă. Putem hotărî Împreună. Mă rog. Dar eu nu pun contul copilului pe nu știu ce piață de capital În formare, cu risc crescut. — Ei bine, eu nu vreau să-l pun În cine știe ce obligațiuni prăfuite de la nu știu ce bancă de pe vremea lu’ mama-mare, unde să nu aducă nici un profit! i-o Întorc. — Remiză. Începe să mustăcească ușor. — Și... ce le recomandă Supernanny unor părinți care Înțeleg total diferit ideea de investiții pe termen lung? — Nu sînt sigură că a atins subiectul ăsta, mă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Mă-ntorc tîrziu. — A, da. Acum Îmi amintesc, știam despre premiile astea. De fapt, Luke mă invitase și pe mine, dar n-am putut suporta gîndul de a petrece o seară Întreagă cu nu știu ce directori de fonduri de pe vremea lu’ mama-mare. — Ok. Ne vedem atunci. Luke... Nu sînt În stare să continui, pentru că inima Îmi bubuie nebunește. Nu știu ce vreau să zic, și cu atît mai puțin cum s-o zic. — Trebuie să plec. Luke nici măcar nu mi-a remarcat tăcerea tulburată
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
și, în final, cu puternica sugestie a îngemănării vieții cu moartea. Această formulă a nuvelisticii lui V. s-a consolidat și s-a îmbogățit substanțial în cărțile Tăcerile casei aceleia (1970), Elegie pentru Ana-Maria (1983; Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova), Mama-mare - profesoară de istorie (1988). Nuvele ca Priveghiul mărginașului și Negara, din aceeași familie cu Tăcere, au fost ulterior extinse și nuanțate. Proze de amploare epică și de vizibilă adâncime psihologică și socială, precum Izvodul zilei a patra și Elegie pentru
VASILACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290443_a_291772]
-
Două mere țigance, Chișinău, 1964; Povestea cu cocoșul roșu, Chișinău, 1966; ed. București, 2002; Tăcerile casei aceleia, Chișinău, 1970; Pățaniile celor doi verișori, Chișinău, 1981; Elegie pentru Ana-Maria, pref. Aureliu Busuioc, Chișinău, 1983; Scrieri alese, pref. Mihai Cimpoi, Chișinău, 1986; Mama-mare - profesoară de istorie, Chișinău, 1988; Navetista și pădurea, Chișinău, 1989; Surâsul lui Vișnu, Chișinău, 1993. Traduceri: M. E. Saltâkov-Șcedrin, Basme, pref. trad., Chișinău, 1972; Vasili Șukșin Pământenii, Chișinău, 1976; Valentin Rasputin, Pururea adu-ți aminte. Adio petru Matiora, Chișinău, 1979
VASILACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290443_a_291772]
-
și părul vâlvoi au fost o nimica toată în comparație cu valurile de șoc ale poveștii cu biletul cu complimente. Povestea biletului cu complimente Dacă nu ați auzit-o încă, și probabil că o cunoașteți deja pentru că pare s-o știe și mama-mare, iat-o. După ce am terminat școala, tata mi-a găsit de lucru într-un birou de construcții - cineva îi rămăsese dator pentru un serviciu, și părerea unanimă era că trebuie să fi fost o favoare destul de consistentă. Dar, oricum, iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
care, convinsă, Îl socotea - după ce-ar fi murit Thomas - pentru totdeauna stins? Străbunica unei cohorte de băieți și fete! SÎngele ei impur - nici rusoaică, neam de neam, nici nemțoaică, daneză doar prin cetățenie - curgînd prin mai toate vinele planetei! Mama-mare a Pămîntului! Aproape că ar fi crăpat bunicuța de atîta rîs, să fi știut! Totdeauna am crezut În tine, Thomas! Însă mi-ai Întrecut toate așteptările! Măcar În poze să mi-i arăți! ar fi zis după ce s-ar fi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
țoiul cu țuică de Fieni. Îmbracă-te de sărbătoare și treci, în pas alergător, să te spiritualizez! Adică tot el domn, îl scotea de-acolo, către poartă, pentru a nu da foc și la casă. - Treci la spiritualizare! își amintea mama-mare că răcnise fenomenul atmosferic și, o clipă, crezuse că trăsnetul îl mințise pe bunic că-l duce la reîmpropietărire, într-atîta se îmbrăca de vioi tata-mare. Trăznetul ăla, uite, că se potrivise la manieră mai mult cu un ofițer de Securitate
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]