KorAP: Find »[drukola/base=manciurian & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 2 3 ...8 >

179 matches

Corola-journal/Imaginative/4201_a_5526

e ușoară, în levitație, desfoliată. Un om cu cinci capete, nu unul sigur precum poetul Pessoa în heteronime. Împăratul Chien Lung în cele patru tezaure din care a ars arborele său genealogic în trei mii de manuscrise despre seminția lui manciuriană și Sfîntul Anton de Padova inspirînd pruncul de cinci luni să vorbească dintr-odată, forțînd cu o clipă mai repede ziua de sîmbătă căci azi este luni. Dumnezeu întoarce roata la punctul zero care e cel de start. Înainte de a

Săptămîna de lucru by Vasile Dan (2012) [Corola-journal/Imaginative/4201_a_5526]
Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776

fost incluși de ONU, în 1980, pe Lista Zonelor de Protecție Biosferică Mondială și clasificați în țară ca zonă peisagistică de stat, categoria AAAAA. Changbai sunt cei mai cunoscuți munți din nord-estul Chinei, o zonă turistică spectaculoasă, considerată leagănul naționalității manciuriene, iar cea coreeană îi numește munții săi sacri. Changbai în limba chineză înseamnă "albi în permanență", nume sugestiv ținând cont că principalele lor piscuri sunt acoperite de piatră ponce și zăpadă. Acești munți sunt de fapt vulcani în stare latentă

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
sfârșitul anului 2013, fără a fi inclusă populația din Hong Kong, Macao și Taiwan), are în componență 56 de naționalități, care îi dau caracterul de stat multinațional. Principalele naționalități chineze sunt: han, mongolă, hui, tibetană, uigură, miao, yi, zhuang, buyi, coreeană, manciuriană, dong, yao, bai, tujia, hani, kazahă, dai, li, lisu, wa, she, gaoshan, lagu, shui, dongxiang, naxi, jingpo, kârgâză, tu, daur, mulao, qiang, bulang, sala, maonan, gelao, xibo, achang, pumi, tadjică, nu, uzbecă, rusă, owenk, de'ang, bao'an, yugur, jing

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
han și celelalte populații etnice au trăit în armonie și în bună înțelegere de-a lungul anilor, ocupând împreună un teritoriu de aproape 9.600.000 km2, creând împreună, pe acest pământ, istoria și cultura Chinei. Doar minoritățile hui și manciuriană folosesc limba chineză, celelalte 53 au limbă proprie. Naționalități a căror populație depășește cinci milioane de locuitori Potrivit datelor celui de-al șaselea recensământ realizat în 2010, zece naționalități au o populație ce depășește cinci milioane. Este vorba despre naționalitățile

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
celelalte 53 au limbă proprie. Naționalități a căror populație depășește cinci milioane de locuitori Potrivit datelor celui de-al șaselea recensământ realizat în 2010, zece naționalități au o populație ce depășește cinci milioane. Este vorba despre naționalitățile han, zhuang, hui, manciuriană, uigură, miao, yi, tujia, tibetană și mongolă. Naționalitatea han Naționalitatea han are cea mai numeroasă populație dintre cele 56 de grupuri etnice ale Chinei. Populația acesteia numără aproximativ 1,22 miliarde de locuitori, își are originile în centrul Chinei, are

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
naționalității han, uigură și mongolă s-a format treptat naționalitatea hui, majoritari de religie islamică, astfel că, în orașele, comunele și satele acestora există numeroase moschei. De altfel, specificul religios dictează și obiceiurile alimentare, ei creând o bucătărie aparte. Naționalitatea manciuriană Naționalitatea manciuriană are o populație de aproape 10.380.000 de persoane, cele mai multe localizate în provincia Liaoning din nord-estul Chinei. Această etnie folosește limba manciuriană, care aparține familiei limbilor altaice, ramura manciuriană având două dialecte. Ca urmare a îndelungatei conviețuiri

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
uigură și mongolă s-a format treptat naționalitatea hui, majoritari de religie islamică, astfel că, în orașele, comunele și satele acestora există numeroase moschei. De altfel, specificul religios dictează și obiceiurile alimentare, ei creând o bucătărie aparte. Naționalitatea manciuriană Naționalitatea manciuriană are o populație de aproape 10.380.000 de persoane, cele mai multe localizate în provincia Liaoning din nord-estul Chinei. Această etnie folosește limba manciuriană, care aparține familiei limbilor altaice, ramura manciuriană având două dialecte. Ca urmare a îndelungatei conviețuiri cu naționalitatea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
moschei. De altfel, specificul religios dictează și obiceiurile alimentare, ei creând o bucătărie aparte. Naționalitatea manciuriană Naționalitatea manciuriană are o populație de aproape 10.380.000 de persoane, cele mai multe localizate în provincia Liaoning din nord-estul Chinei. Această etnie folosește limba manciuriană, care aparține familiei limbilor altaice, ramura manciuriană având două dialecte. Ca urmare a îndelungatei conviețuiri cu naționalitatea han și a contactelor frecvente cu aceasta, majoritatea populației manciuriene vorbește chineza, doar într-o mică parte din așezările aflate în zonele îndepărtate

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
persoane, cele mai multe localizate în provincia Liaoning din nord-estul Chinei. Această etnie folosește limba manciuriană, care aparține familiei limbilor altaice, ramura manciuriană având două dialecte. Ca urmare a îndelungatei conviețuiri cu naționalitatea han și a contactelor frecvente cu aceasta, majoritatea populației manciuriene vorbește chineza, doar într-o mică parte din așezările aflate în zonele îndepărtate, cei vârstnici mai știu limba manciuriană, dezvoltată în secolul al XVI-lea pe baza limbii mongole. Acum, manciurienii folosesc limba chineză. Etnia manciuriană a avut o religie

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
ramura manciuriană având două dialecte. Ca urmare a îndelungatei conviețuiri cu naționalitatea han și a contactelor frecvente cu aceasta, majoritatea populației manciuriene vorbește chineza, doar într-o mică parte din așezările aflate în zonele îndepărtate, cei vârstnici mai știu limba manciuriană, dezvoltată în secolul al XVI-lea pe baza limbii mongole. Acum, manciurienii folosesc limba chineză. Etnia manciuriană a avut o religie care a dispărut în timp, de factură șamanică. Istoria naționalității manciuriene are o vechime de peste două mii de ani. Manciurienii

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
cu aceasta, majoritatea populației manciuriene vorbește chineza, doar într-o mică parte din așezările aflate în zonele îndepărtate, cei vârstnici mai știu limba manciuriană, dezvoltată în secolul al XVI-lea pe baza limbii mongole. Acum, manciurienii folosesc limba chineză. Etnia manciuriană a avut o religie care a dispărut în timp, de factură șamanică. Istoria naționalității manciuriene are o vechime de peste două mii de ani. Manciurienii locuiesc din generație în generație în zona cursului inferior al fluviului Heilongjiang și în bazinul fluviului Wusuli

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
în zonele îndepărtate, cei vârstnici mai știu limba manciuriană, dezvoltată în secolul al XVI-lea pe baza limbii mongole. Acum, manciurienii folosesc limba chineză. Etnia manciuriană a avut o religie care a dispărut în timp, de factură șamanică. Istoria naționalității manciuriene are o vechime de peste două mii de ani. Manciurienii locuiesc din generație în generație în zona cursului inferior al fluviului Heilongjiang și în bazinul fluviului Wusuli, în nordul Munților Changbai, fiind cunoscuți de-a lungul timpului ca sushen, mochang, yilou, fojie

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
apoi nüzhen. În secolul al XII-lea au fost puse bazele dinastiei Jin. În anul 1583, Nurhaci a unificat toate triburile nüzhen, a întemeiat sistemul Baqi (un sistem de organizare a armatei și de înregistrare a stării civile pentru populația manciuriană) și a creat limba manciuriană. În anul 1636 a urcat pe tron Huang Taiji, care a schimbat denumirea clasei dominante în dinastia Qing. În anul 1644, armata acestei dinastii a pătruns în centrul Chinei, devenind ultima dinastie feudală unită din

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
XII-lea au fost puse bazele dinastiei Jin. În anul 1583, Nurhaci a unificat toate triburile nüzhen, a întemeiat sistemul Baqi (un sistem de organizare a armatei și de înregistrare a stării civile pentru populația manciuriană) și a creat limba manciuriană. În anul 1636 a urcat pe tron Huang Taiji, care a schimbat denumirea clasei dominante în dinastia Qing. În anul 1644, armata acestei dinastii a pătruns în centrul Chinei, devenind ultima dinastie feudală unită din istoria țării. După Revoluția din

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Taiji, care a schimbat denumirea clasei dominante în dinastia Qing. În anul 1644, armata acestei dinastii a pătruns în centrul Chinei, devenind ultima dinastie feudală unită din istoria țării. După Revoluția din 1911, această etnie a căpătat denumirea de naționalitatea manciuriană. Populația manciuriană a adus mari contribuții la unificarea Chinei, la administrarea zonelor de frontieră și la dezvoltarea economică și culturală din aceste regiuni. Naționalitatea uigură Naționalitatea uigură are acum o populație de 10.060.000 de suflete. "Uigur", înseamnă în

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
a schimbat denumirea clasei dominante în dinastia Qing. În anul 1644, armata acestei dinastii a pătruns în centrul Chinei, devenind ultima dinastie feudală unită din istoria țării. După Revoluția din 1911, această etnie a căpătat denumirea de naționalitatea manciuriană. Populația manciuriană a adus mari contribuții la unificarea Chinei, la administrarea zonelor de frontieră și la dezvoltarea economică și culturală din aceste regiuni. Naționalitatea uigură Naționalitatea uigură are acum o populație de 10.060.000 de suflete. "Uigur", înseamnă în traducere "unitate

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
și Xinjiang funcționează acum facultăți de medicină tibetană, mongolă și uigură și alte școli de specialitate medicală. De asemenea, există la nivel național un număr important de scriitori și artiști din rândul minorităților. Îi menționăm aici pe scriitorul de naționalitate manciuriană Lao She, poetul de naționalitate dai, Kang Langying și scriitorul hezhe, Wu Baixin. Au fost înființate o sumedenie de formații artistice ale grupurilor minoritare care performează în comunitățile locuite de aceste populații. Și publicațiile literare și artistice ale minorităților au

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
de atunci a fost reședința celor mai multe domnii. În secolul al XV-lea a fost construit un imens palat imperial, numit de populație, care nu avea acces aici, ,,Orașul Interzis''. În zorii secolului al XVII-lea, au ajuns la putere împărații manciurieni, care, după ce au răsturnat dinastia Ming, au adoptat modul de viață și tradițiile chinezești și au fondat dinastia Qing. La fel de buni soldați ca și mongolii, manciurienii au extins dominația imperiului Qing. Timp de mai bine de 200 de ani, dinastia

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
literat clasic Li Yu s-a născut în 1610 și a trecut în nemurire în 1680. El a trăit într-o perioadă în care dinastia Ming (1368-1644) se afla într-un proces accelerat de declin, fiind înlocuită ulterior de dinastia manciuriană, ultima dinastie feudală din istoria Chinei. Societatea era chinuită de câteva decenii de serioase tulburări. Li Yu a primit de mic copil o educație tradiționalistă, confucianistă, de aceea, în tinerețe, la fel ca toți cărturarii vremii, a nutrit dorința de

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Corneliu Rudescu și Fănică N. Gheorghe, a apărut încă în 1971, în ciclul Biblioteca pentru toți, publicat de Editura Minerva, București. Visul din pavilionul roșu Spre mijlocul secolului al XVIII-lea, când ultima dinastie feudală din istoria Chinei, dinastia Qing (manciuriană) se afla într-o etapă prosperă, a apărut un roman celebru care, asemenea unei elegii, prevestea inevitabilul declin al societății feudale. Acesta se intitulează Visul din pavilionul roșu, considerat de posteritate "un pisc al romanului clasic chinez". Cao Xueqin, autorul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
la trei kilometri de lac se află fluviul Qiantang. Lacul de Vest (Foto: Wu Xiyun) Templul lamaist Yonghe Din mulțimea de clădiri vechi în stil arhitectural tradițional, conservate în Beijing, una singură întruchipează toate trăsăturile specifice arhitecturii naționalităților han (chineză), manciuriană, mongolă și tibetană. Acesta este templul lamaist Yonghe. Lăcașul budist de cult este de rit tibetan și este cunoscut atât în țară, cât și peste hotare. Are o suprafață de 60.000 m2 și peste o mie de încăperi. A

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
templului sunt aparte. De exemplu, sala Falun este o construcție în formă de cruce. Pe acoperișul acesteia se văd cinci pagode aurite în stil tibetan, o combinație a artei chineze cu cea tibetană. Iar inscripția lamaistă în patru limbi chineză, manciuriană, mongolă și tibetană, scrisă de un împărat al dinastiei Qing, consemnează istoria religiei lamaiste, ce întruchipează unitatea națională a Chinei. An de an, aici vin să se roage milioane de credincioși, chinezi și străini. Deschis publicului în 1981, templul Yonghe

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
națională a Chinei. An de an, aici vin să se roage milioane de credincioși, chinezi și străini. Deschis publicului în 1981, templul Yonghe a devenit nu doar un loc sfânt al budismului, ci și un tezaur al artei naționalităților chineză, manciuriană, mongolă și tibetană. Pagoda de lemn din ținutul Ying În China există zeci de mii de pagode budiste. Acestea au apărut pentru prima oară în timpul dinastiei Han (206 î.e.n.-220 e.n.), odată cu pătrunderea budismului în China, din India. Arhitectura pagodei

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
reședinței provinciei Liaoning din nord-estul Chinei. Este al doilea mare palat imperial după cel din Beijing, atât din punctul de vedere al amplorii acestuia, cât și din cel al stadiului de conservare. Acesta a fost construit de împărați din dinastia manciuriană, în primii ani ai dinastiei Qing (1616-1911). Caracterul istoric specific și farmecul național pronunțat fac acest complex și mai atractiv. La începutul secolului al XVII-lea, minoritatea manciuriană din nord-estul țării a înființat un stat numit "Jin Târzie". Împăratul Nurhachi

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
al stadiului de conservare. Acesta a fost construit de împărați din dinastia manciuriană, în primii ani ai dinastiei Qing (1616-1911). Caracterul istoric specific și farmecul național pronunțat fac acest complex și mai atractiv. La începutul secolului al XVII-lea, minoritatea manciuriană din nord-estul țării a înființat un stat numit "Jin Târzie". Împăratul Nurhachi a stabilit capitala la Shenyang și a ordonat construirea unui palat imperial. După ce a urcat pe tron, fiul său, Huangtaiji, a schimbat denumirea statului din "Jin Târzie" în

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]