1,516 matches
-
a murit o perspectivă a lumii tale interioare nu e o dramă, căci oricînd o altă perspectivă se poate ivi. Tot ce e frumos în viață stă înaintea ta, depinde de tine să mergi mai departe. Viziunea aceasta, întețită de mania gîndirii pozitive a omului de succes dintr-o societate de piață, este cît se poate de potrivită pentru crizele de nervi zilnice, pentru decepțiile de la locul de muncă sau pentru nevrozele neîmpliniților social, dar nu pentru deznădejde. Deznădejdea, cînd apare
Nuanțele deznădejdii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11259_a_12584]
-
nu trebuie să-l mai pronunți. Nu există deznădejde decît pentru cel care nu poate vedea partea bună a unei nenorociri. Și atunci gîndirea pozitivă de care pomeneam la început își schimbă înfățișarea: ea încetează de a mai fi o manie a omului obsedat de succes, devenind în schimb reacția unui spirit pe care însuși dezastrul l-a înființat. Pentru Noica, orice pierdere suferită într-un plan poate aduce un cîștig în altul, totul reducîndu-se la putința de a vedea planurile
Nuanțele deznădejdii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11259_a_12584]
-
voluptuoasă, după care se fluieră prelung a admirație. Unul publică Ethernul pheminin, altul Sonetele Infernalei Comedii (ilustrată de primul), două cărți scrise în trecut de doi poeți, unul mai tehnic și mai senzual decît celălalt - acești Paganini și Vivaldi ai manie(li)rismului contemporan -, alături de care cititorul poate trăi fericit în monogamie cu poezia pînă la adînci bătrîneți. Ethernul pheminin este o selecție cu cele mai inspirate poeme pe tema femininului din creația lui Șerban Foarță. Apărut la Chișinău, volumul adună
Ceci n'est pas une poésie! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11316_a_12641]
-
la minte, nicidecum "prost" (mulțumesc, Părinte, dar unde am spus eu că înseamnă prost?), preotul Florescu încheie amintind că Sfinții Părinți socoteau că numai cei fără "trufia minții" simt nevoia harului dumnezeiesc. Dar eu ce spuneam, Părinte? Nu știu dacă mania contrazicerii cu orice chip e numaidecît creștinească.
Pe înțelesul celor care citesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14786_a_16111]
-
cotidianul.ro 2000); "o societate pervertită de lux și consumism" (virtualia.org); "Consumismul românesc" - eseu umoristic de H. Gârbea etc. Din exemple se poate deduce existența unui subsens influențat probabil de sinonimia de consum = comercial, legat deci nu atît de mania cumpărării, cît de lipsa de valoare artistică a unor produse culturale: "divertisment și valoare în consumism cultural", "cohortă de pelicule de "consumism comunist"" (Observator cultural). Sînt destule atestări și pentru consumerism: "neîncrederea față de consumerism" (orizontliterar.ro); "manelele trimit automat la
"Consumism" / "consumerism" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14851_a_16176]
-
văd această reparație imagistică în două feluri, așezate la două extreme. Prima este discursul encomiastic, autolaudativ, pompos (să nu spun pompieresc) și găunos, cealaltă este apărarea stridentă, defensivă, plină de reacții mînioase, furia adversarială, resentimentul simplist al milei de sine, mania persecuției. Cele două sînt simetric opuse și, bineînțeles, tocmai din această cauză înrudite". Să însemne asta o secretă înrudire între, bunăoară, unele aspecte ale lui H. -R. Patapievici și C. V. Tudor" Virgil Nemoianu - Tradiție și libertate, Ed. Curtea veche, 2001
Un româno-american (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14873_a_16198]
-
Telefil Mania ratingului face ravagii. Acum două săptămîni, în prag de week-end, puteam vedea capodopera lui Luchino Visconti după romanul Ghepardul la ora 17 p.m. pe un post t.v. iar seara, la ore de vîrf, puteam admira mușchii lui Banderas într-
Ce nu vedem pe micul ecran by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14986_a_16311]
-
trece încă ceva vreme pînă să poată fi scrisă cu naturalețe o poveste de iubire homosexuală. Femeile se întîlnesc "între ele" din singurătate, insinuează numeroase dintre textele volumului; cînd iubitul plecat în străinătate se întoarce, cuplul se sparge (vezi XXXV. Mania vitezei). Mult mai reușite sînt textele în care Mira Feticu construiește un dialog de perspective, cum este XXXI. Bătrîna doamnă, probabil unul dintre cele mai reușite din volum. Perspectiva aristocratic-romanțată și subtilă (foarte bine articulată) a profesoarei e extrem de abil
Femei (nu încă) între ele by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15467_a_16792]
-
logice (uzul prepozițiilor, de pildă, e specific fiecărei limbi; faptul că prepoziția compusă de către s-a specializat pentru complementul de agent se dispensează de justificări semantice), în acest caz lipsa de adecvare e prea evidentă. Poate că iritantă este chiar mania actuală a evitării cu orice preț a cacofoniei. Pînă să devină o problemă stilistică vitală, cacofonia apărea la mai toți autorii importanți. Evitarea ei nu e de altfel o normă retorică atemporală și internațională; la noi, durează doar de cîteva
Obsesiile cacofoniei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14466_a_15791]
-
anticatolic era ca și student"; "ar fi folosit Scripturile ca și etalon al adevărului"; "Luther a ajuns să absolve ca și doctor în teologie"; "priceperea lui Hubbard ca și scriitor (autor) de literatură științifico-fantastică" etc. (rcrwebsite.com) . Pentru a contrabalansa mania actuală, am putea întocmi o listă la fel de lungă cu citate în care să se observe cum scriitorii trecutului utilizau fără ezitări nu numai combinațiile întîmplătoare dintre ca și orice fel de inițială de cuvînt, dar chiar construcția stabilă - abandonată azi
Obsesiile cacofoniei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14466_a_15791]
-
și femeile aspiră, nu-i așa?), lupul papă buna, papă și Scufița." Atâta să fi înțeles autorul? Jenant. Și-apoi, ce atâta furie? Unde nu e, nu e. Puțină luciditate. Ceva mai interesant în această carte e interviul din final (mania de a nu lăsa nimic neexplicat, teama de a nu fi neînțeles). Nu vreau să spun că, citindu-l, te apucă râsul. Melodrama textelor e, de fapt, a autorului, care se declară ratat dar lovește dur în "câinii din preajma Casei
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
mic, diminutiv și poreclă pe tot felul de inși cărora, altminteri, n-ar merita să le reținem nici măcar numărul de pe tricou. Când nu se gratulează unii pe alții cu apelative gen "Mister", "Cobra", "Briliantul" etc. - am mai scris despre această manie a unor lucrători cu piciorul de a-și lua bombastice "noms de guerre" -, se mulțumesc cu unele mai puțin onorabile, gen "don Corleone". (Un caz special îl constituie cel ce răspunde la țipuritura "Pinalti", un domn agitat și extrem de simpatic
Gura analfabetă a poliglotului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14054_a_15379]
-
ne putem smulge. Din acest motiv nu-mi face nici o plăcere să-l numesc pe actualul prim-ministru "Bombonel", deși, recunosc, vocabula e plină de savoare și conține generoase promisiuni satirice. Cu sagacitatea-i bine știută, dl. Cosașu persiflează această manie cvasi-generalizată a tragerii de bretele. Suntem cu toții, nu-i așa, "nași, conași și papanași", adică indivizi care concep mersul lumii în termenii tribalității de care nu vrem să ne despărțim. Locuim într-un sat mare, guvernat de legi laxe, de
Gura analfabetă a poliglotului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14054_a_15379]
-
mâna pe dicționarul enciclopedic, și la litera D citisem: Discordie sau neînțelegere cauzată de nepotrivirea unor interese, a unor opinii etc.; dezacord. Mergea carevasăzică, la urmă, și dezacord; dar nu, dacă nu exista și ceva abstract. Pentru cine ar avea mania împotrivirii totale, de obicei fanatică, disensiunea noastră salvează aparențele unei democrații reale, relativiste, prin urmare permisivă... Așa dar, nu trebuie să te declari neapărat într-un dezacord total, înverșunat, față de un lucru ori altul; ci doar, ușurel, să te declari
La persoana întâi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14088_a_15413]
-
peste tot în romanele sale. De altfel, e de notorietate faptul că Miller încerca să apară ca un boem extras din imediat, un artist orb la civilizație și ordine, când - mărturiile o confirmă - vâna sa teutonică răzbătea fără greș în mania ordinii. Sex? Reputația lui Miller a fost, într-adevăr, clădită pe scandalurile legate de pornografie stârnite de o bună parte dintre cărțile sale. În Plexus, femeile sunt prezențe de rang terț, după autor și după prietenii și cunoștințele lui. Sunt
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
nu că n-a învățat bine lecția înaintașului. Neavând, între 1996 și 2000 (iar mai înainte nici atât) șansa unei mediatizări ";naturale" (adică decurgând dintr-o funcție importantă în stat), el a apelat la nenumărate subterfugii pentru a-și asigura vizibilitatea. Mania replicilor pe orice temă și în orice împrejurare, tehnica scrisorilor adresate cui vrei și cui nu vrei — care-l făcuseră, într-o vreme, de râsul curcilor — au dat finalmente roade. O dată înscăunat în Palatul Victoria, Năstase n-a avut decât
Globul de Aur, Balonul de Aur, Tigva de Aur by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14216_a_15541]
-
compunând, scriindu-le, descriindu-le într-un caiet, poezii după poezii. O, era, a fost raiul meu de scriitor! După care încet-încet a venit căderea în timp, cum ar zice Cioran, îndoiala, încăpățânarea de a scrie, bucuria de a scrie, mania de a scrie, viciul mîinii, cum numea nu mai știu cine scrisul. Cum ați debutat? Am tot debutat, deși n-aș vrea să par trufaș și să zic, precum Arghezi, �am rămas debutant în perpetuitate". N-am reușit să debutez
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
episodul din spital de exemplu, unde individul are impresia că sora care îl supraveghează e nimfomana și face totul pentru a-l 'vampiriza' sexual, este fără cusur. Foarte bune sînt și părțile de 'amintiri' - 'adevărate' sau inventate, pentru că una dintre maniile personajului este aceea de a-si rescrie continuu istoria personală, în scopul de a (se) convinge că e special: moartea Valentinei (iubita din adolescență) în cadrul evenimentelor din decembrie '89 de la Timișoara, 'aventurile' cu Nora sau amintirile mai vechi (copilăria petrecută
Literatură cu nebuni by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15065_a_16390]
-
hârtii desperecheate, dau de fel de fel, (într-adevăr!) propoziții, fraze, auzite, citite, întâmplător, și pe care le-am consemnat în vederea unor pagini de roman, de mai târziu, probabil, mă gândesc eu acum; deși există în mine, veche, și o manie de a fotografia pe loc și gratuit orice (însemnând lucrul pe hârtie) - nu se știe niciodată, presupun, la ce-mi va folosi... De pildă, această replică a lui G. Călinescu, cine știe cum însușită: Fugi de-aici că-mi infirmi ipotezele!"- în
Fel de fel by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15070_a_16395]
-
fără să îi fi dat vreodată forma definitivă, și care a fost inclusă postum jurnalul de călătorie, cu titlul Octombrie 1980. Este mărturia cuiva "tăbăcit de vizionări", care descoperă că nu mai reușește să vadă deosebirea dintre cenzura propriu-zisă și mania căutării de șopârle apărută în paralel, într-o vreme când "toată lumea suspectează pe toată lumea": "Încep să mă sperii de ce am scris. Ia să mai citesc o dată Viziunea. Într-adevăr, la noi unde totul se citește printre rânduri, lumea se poate
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
pe documente, pe reconstituirea atmosferei de secol 19, pe texte inedite și mărturii ale contemporanilor. Tot în acest prim capitol ar mai fi de semnalat o a doua meteahnă, de data asta mai persistentă, chiar dacă asumată cumva auto-ironic în prefață: mania freudismelor. Astfel, Amintirile stau sub semnul "absenței tatălui", școala aduce cu ea un "complex de detronare", figura maternă e dominantă și protectoare și așa mai departe. Acest filon se amplifică mai ales în capitolul intitulat Sex. Capitolul e un exemplu
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
ochiului și zâmbea. Fără surpriză, aproape ca o confirmare, Mario cumpăni în noaptea aceea fragilitatea liniștii Deliei, greutatea persistentă a dublei morți. Rolo, mă rog, să zicem; Héctor însă era culmea, crăpătura care distruge o oglindă. Din imaginea Deliei rămâneau maniile delicate, mânuirea esențelor și supunerea animalelor, contactul ei cu lucruri simple și tainice, apropierea fluturilor și pisicilor, aura răsuflării ei pe jumătate în moarte. Își făgădui să-i arate o compasiune nețărmurită, o îngrijire ani în șir în încăperi luminoase
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
ridicolului. Cel dintîi grup al unor astfel de fenomene e dat de meschinărie și slăbiciunea morală care aspiră a se impune drept măsură și forță, dar sfîrșesc prin a-și divulga precaritatea. Sînt menționate aici lenea, comoditatea, frica, lașitatea, limbuția, mania bîrfelii, avariția. În al doilea grup greutatea cade pe „orbirea omului față de greșeala sa sau pe tendința de-a o ascunde”. Inventarul acestor defecte gravitează în jurul neroziei conținînd pretenția de inteligență, din care derivă încăpățînarea, impertinența, înfumurarea, înțepenirea în convențional
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
ce vă scriați în scrisorile acelea? - Eu cred că toți oamenii îndrăgostiți scriu la fel. Se prostesc! În ce-l privește pe Grigri, iată ce scria în 10 martie 1939: "M-am învățat foarte rău. Am început să am o manie. Cînd văd o bucată de hîrtie, îmi vine să-ți scriu. E rău, fiindcă m-am învățat întîi să-ți scriu în fiecare zi, și-n ziua cînd nu-ți scriam mi se părea că e ceva ce-mi lipsește
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
între dezgolire și deghizare, între pădure și oraș, între casă și palat, între crud și gătit. Prezența feminină este percepută în toată splendoarea unei frumuseți luminoase, angelice, divine - în Frumoasa din Pădurea adormită, de exemplu, dar și în slăbiciunile și maniile ei, ironizate de atîtea ori în Dorințele ridicole, Motanul Încălțat, Degețel, Zînele. Miraculosul, despre care s-a spus deja că e raționalizat la Perrault, primește așadar o nouă dimensiune și apare uneori ca domesticit, îmblînzit, relativizat. Șăgălnicia jucăușă poate atenua
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]