25,569 matches
-
pentru mondenități. Și asta face parte din joc, la urma urmelor, dacă pînă aici regulile au fost respectate. Cînd știu cîți oameni de cultură, cu solidă pasiune muzicală, nu au reușit să procure sau să cumpere bilete, mă îndoiesc că maniera de a face protocolul astfel este una aproape de interesele culturii... La cîte un stop, dau cu ochii de lună. Mă și mir că o mai văd, în toată aiureala vieții mele. Sau poate ea mi se arată? Așa, într-adins
Sindromul Zacharias by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11238_a_12563]
-
și, deci, le înglobează) pe cele pur descriptive. E un volum care pare să scape de sub aura strident colorată în care-l vedeam pe Papini: un spirit care a făcut din crizele modernității un raison de vivre, încercînd - ambițios în maniera enciclopediștilor - o sumedenie de formule, testînd tot timpul cîte ceva, mereu cu patos (chiar dacă el se traduce în pesimism și cinism, ca în Gog, de pildă, sau în sequel-ul său, Cartea neagră. Noul jurnal al lui Gog). Povestirile acestea, pașnice
Papini and Papini by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11242_a_12567]
-
invizibil a bâiguit doar: ,Păi, păi..." Am închis telefonul. Cum o agenție de știri de talia lui United Press International nu poate să se înșele și cu atât mai puțin să admită public faptul că a difuzat o informație eronată, maniera pe care respectivul ,șef" a găsit-o ca să ,restabilească adevărul" a fost ca, în următorul comunicat despre mine pe care l-a expediat în Brazilia, să anunțe că scriitorul care se află în Europa într-o călătorie particulară de plăcere
Centenar Erico Verissimo - Solo de clarinet by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11241_a_12566]
-
de brad și pin,/ curentul - de fiecare dată cînd deschizi ușa./ Idei tumultuoase, excese stupide; ar trebui să te tratezi,/ mai întîi de tuse și apoi de vis./ Poezia/ julește și te dă de rîpă, afli" (Balcan-expres). Evident, efectul acestei maniere nec plus ultra, în sensul că se ,prozaizează" pînă la sînge, că se pliază cu fidelitate pe înregistrarea mecanică a factorilor aleatorii, într-un fel corespondent al suprarealismului care îneca viziunea în purul hazard, sporește prin conotațiile morocănoase, dezagreabile, cu
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
de uzură, ca un pandant, prin urmare, al poeticii ,omului concret". înrudit și cu ,suciții" prozei românești din anii '60, își compune un personaj inconformist, cu o expresie extravagant-bonomă, ca și cum ar conta mai presus de toate efervescența emancipativă, sfidarea bunelor maniere ale poetului între poeți. O gesticulație a impertinenței e mereu perceptibilă în producția sa, deopotrivă în agresivitatea naturalistă a decojirii obiectului de conveniențe, cît și, în definitiv, în cea a fantasmelor arbitrare, țîșnite rar, e drept, dintr-o meridională învăpăiere
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
declarație încă și mai bizară despre admirația pe care ar nutri-o pentru o... cîntăreață și despre... frumusețea româncelor. Iertat să fiu dacă greșesc, dar nu cred că un Festival cultural, oricîte cusururi ar avea, poate fi tratat în această manieră aculturală. Televiziunile comerciale nu s-au străduit, de altfel, să-i dea vreo atenție. Pentru ele, dacă Shakira nu e, nimic nu e.
"Zile și Nopți de Literatură": un bilanț moral by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/11267_a_12592]
-
Dumitru Avakian Festivalul și Concursul Internațional ,George Enescu" s-au încheiat. Ne-am întrebat, mulți dintre noi, ce înțeles să fi avut anunțul strecurat în treacăt, în maniera frustă binecunoscută, pe scena ultimului concert, de președintele Băsescu. Festivalul și Concursul enescian își schimbă, oare, iarăși periodicitatea? Următoarea ediție va avea loc în 2008? ...cum a pronunțat președintele. Va avea loc în 2007? ...adică o dată la doi ani așa cum
Ultime acorduri, noi orizonturi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11285_a_12610]
-
cu CD-uri, a vizionat un film muzical. în mod evident a primat conștiința faptului că Festivalul enescian este un eveniment de importantă conexiune cu marea dinamică a valorilor culturale și artistice europene. Pentru prima dată au fost invitați de manieră convingătoare și au fost prezenți în luna septembrie la București un număr important de peste 30 de jurnaliști ai marilor cotidiene europene, ai marilor publicații de specialitate; mulți și-au exprimat uimirea față de amploarea, de calitatea concertelor; sunt șanse ca mulți
Ultime acorduri, noi orizonturi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11285_a_12610]
-
vorbește despre alcătuirea omului și despre ființa sa. Semnificativă este apoi referința (e drept, doar într-o notă de subsol), la nuvela lui Tolstoi, Moartea lui Ivan Ilici. Tolstoi este luat ca martor pentru ilustrarea modului în care este zdruncinată maniera neautentică a lui ,se moare" (Ființă și timp, p. 338, n. 12). Pe scurt, rolul literaturii pentru demersul ontologic este unul pur ilustrativ, atestator, confirmator. În orice caz, chiar dacă aceste ilustrări literare au o certă importanță, literatura rămâne pentru filozofia
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
gravă ne-au asigurat că spiritul creatorului nu a fost trădat. Un alt program de recital de foarte înaltă ținută ne-a demonstrat - judecând după părerile împărțite ale ascultătorilor - că dacă preferi frumusețea glasului în sine, efectul strălucitor, expansivitatea facilă, maniera de a cânta lied a bas-baritonului José Van Dam nu este menită a te cuceri. Strălucit cântăreț de operă, Van Dam caută în lied valori pe care estetica simplificatoare a scenei lirice nu i le oferă. Vocea gravă, nobil timbrată
Momente de vârf by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11307_a_12632]
-
aproape microscopică în minuția detaliilor, un joc extrem de subtil de nuanțe ne-a sedus în piese de Ravel, Debussy, Duparc. Păcat doar că cele două Cântece din seria pe versuri de Clément Marot de Enescu - înscrise în program într-o manieră vizibil conjuncturală - au fost tratate cu destul dezinteres; din partea unui remarcabil interpret al lui Oedip, (în prima producție internațională gravată pe CD, sub bagheta lui Lawrence Foster) ar fi fost de așteptat mai multă atenție La reușita recitalului a contribuit
Momente de vârf by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11307_a_12632]
-
fi meritat acest efort financiar, dar... Are de toate: patru ore, umor (trebuie să vedeți secvența în care ,gazda" documentarului, Michael Wood este obligat de către un general pakistanez - care preda lecții de strategie despre Alexandru - să traverseze un râu în maniera macedoneanului: pe o plută făcută din paie și dintr-o prelată veche. Ghiciți care e rezultatul), suspens (naratorul este atacat de bandiți în Afganistan, încă în plin război), explicații elaborate și citate din istorici, chiar și legende sau balade locale
Bietul Documentar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11331_a_12656]
-
della grazia, di quella grazia cristiana che oltrepassa (überschreiten) la giustizia umană: în ciò emerge la consapevolezza di un tramite mistico di prospettiva del reale. Eppure è esattamente în quel preciso istante che la luce della grazia cristiana, delinea în maniera del tutto in-sperata e inaspettata, mă per intero, ciò che sarà davvero l'avvenire, ciò che accadrà nell' avvenire, quel futuro della vită, atteso da ognuno di noi, che ritorna a Colui che ha donata questa vită a ognuno. Perciò
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
all'esperienza mistica indeterminabile În tale ambito ermeneutico del mistico, possiamo affermare come îl concetto di universale și traducă în esperienza di rivelazione di Dio în Cristo. Questa esperienza però sarebbe impossibile se non fosse stată rivelata esclusivamente, ed în maniera irripetibile, da Gesù stesso, perché "vero Dio e vero uomo"24, volto umano e visibile dell'invisibilità di Dio.Proprio în questo senso Dio è esperienza di tempo, tempo che și rivela, a sua volta, "indeterminabile presente", perché Vită in-sé
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
indicato come una formă infinită nella sua continuità: cioè la coscienza dell'uomo în cui îl moto del tempo raccoglie îl soffio di Dio în quel determinato spazio che ci sforziamo di definire "vită", mă che anche esprime pienamente, în maniera ineludibile, la singolare esistenza dell'uomo da un punto di vista ontico. D'altro canto îl problemă dell' esistenza di Dio, configurato anche nella questione di cosa sia îl tempo e di come și sviluppi, appare pian piano sovrapporsi per
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
rivela lui stesso Dio în quanto Bene in-evitabile e in-dubitabile per l'uomo. Questa acquisizione va oltre ogni esperienza possibile che în quanto tale și connatura della sua primăria specificità, cioè la scelta liberă per l'uomo, scelta presente în maniera costante nella sua esistenza, sebbene sovente l'esperienza della propria vită, consapevolmente lontana da Dio, possa caratterizzarsi quale distruttiva dell'uomo stesso. Și ritorna, quindi, all'interrogativo che lascia irrisolta un'inquietudine profonda: cosa può scindere la possibilità di una
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
di proporzioni, senza aver mai lasciato fluttuare la propria anima verso la gioia di quell'Amore ricercato dall'anima, cioè Dio. Îl male, peraltro, non è soltanto l'obbrobrio dei propri sensi, la rottura del vincolo di amore, mă în maniera più profonda și rivela essere la perdita di sé stessi în un rinvio senza fine ad un giorno în realtà improrogabilmente diverso e di mutamento del proprio cammino.La differenza tra îl bene e îl male și situa esattamente nell
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
segna îl tempo pervaso dal prima e dal poi, successiva acquisizione în Șanț' Agostino, îl quale constată tuttavia la percezione di Dio non poter essere più accantonabile e separabile dalla vită dell'uomo e dalla sua "esistenza". Perciò intuendo în maniera obiettiva la vită come cammino, come destino, che, suo malgrado, deve raggiungere un traguardo paradossale nel suo opposto, la vită stessa colta e interpretată în esistenza, rivela l'antinomia del tempo essere esplicazione del dilemma teologico e immediatamente mistico: credo
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
mai decidere, allo stesso modo di quando și decide nella quotidianità, scelte razionalmente esistenziali, proprio perché Dio è una scelta irrazionalmente esistenziale, e specificamente în tale prospettiva anche una scelta mistica; altrettanto di come la vită è paradossalmente legată în maniera inscindibile al suo opposto, la morte. Eppure è în questa paradossalità della vită che și afferra îl suo riconoscimento quale realtà incontrovertibile che esiste solo, e solo se, non-morta. L'accadimento più irrazionale nella vită, îl verificarsi del suo contrario
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
non mi sono mai ritenuto dissidente. La letteratura mi bașta. Ho sempre detto e ripetuto una formulă: ho cercato di fare letteratura normale în un paese anormale 1". Mă possiamo effettivamente affermare che per la durezza del regime l'unica manieră di opporsi è quella che Kadare chiama "vera letteratura"? Cosa intende Kadare con vera letteratura? Cerchiamo la risposta a queste domande în un confronto diretto con la vită e îl destino di altri scrittori dell'Est Europa. Nel frattempo cerchiamo
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
lettura ideologică di verso opposto. Dobbiamo, allora, interrogare l'arte unicamente attraverso i criteri artistici. E di conseguenza secondo questi criteri giudicare l'autore. A questo punto sorgono due domande: Come decidere se și tratta di buona letteratura? Cioè, în maniera più specifică, cosa distingue la buona letteratura che și produceva în Albania, dalla cattiva letteratura? Ci sono altri criteri per giudicare l'autore fuori dalla sua arte? Partirò dalla risposta di Kadare alla seconda domanda: "La mia opinione va nella
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
capiva da sé, si doveva descrivere e accettare quello che și chiamava "realtà socialistă". Tutti abbiamo pagato questa tassa. Nonostante ciò, voglio sottolineare con forza, che la costrizione cui eravamo soggetti, di dover pagare questa tassa, non può în nessuna manieră servire oggi da giustificazione o alibi per îl modo immorale con cui alcuni scrittori hanno adempiuto quel pagamento. Voglio dire con questo che quella costrizione non giustifica le opere che generavano l'odio politico, l'oppressione, la sorveglianza, i crimini
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
o criticate erano scritte da, per esempio, I. Kadare, D. Agolli, F. Arapi, Dh. Xhuvani, P. Marko, K.Kosta ecc. [...] La loro evoluzione e affermazione, la loro tendenza a creare opere originali e competitive, non poteva che intaccare, în qualche manieră, fosse anche inconsapevole, ciò che ostacolava tutto questo: gli schemi di quella che era stată predefinita e codificata come normă o modello di una letteratura di partito. Le deviazioni o îl tentativo di eludere tale normă venivano indagate în primă
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
îl ricorso a barriere fisiche e visibili di protezione, come le frontiere blindate o i muri, i cittadini d'altro canto chiedono agli Stați di essere rassicurati e protetti: ovvero chiedono al Leviatano di manifestare ancoră la sua potenza în maniera visibile. Possono variare le modalità scelte di volta în volta dai governi per manifestare la presenza dello "Stato-protezione" (non tutti ricorreranno ai muri, ad es.), mă lo Stato în quanto "potenza" rassicurante compare în tutte le opzioni politiche praticate dai
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Poiché i percorsi politici non sono frutto di semplici e imperative "necessità" della Storia, anche le occasioni migliori possono correre îl rischio di finire sprecate. Îl momento presente non și sottrae alla validità di questa constatazione, anzi sembra confermarla în maniera fin troppo evidente. Note 1 Sull'esistenza dei confini e l'immagine del nemico nelle società tradizionali, utili dați e riflessioni sono presenti nel fine saggio di J. Diamond, Îl mondo fino a ieri. Che cosa possiamo imparare dalle società
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]