27 matches
-
triple spre balconul aflat deasupra intrării. De aici se deschide o priveliște minunată spre cetate, spre piața din fața prefecturii, iar de aproape, pe fațada clădirii, se pot admira elemente decorative: stema familiei Corvin și decorațiunile în stil baroc, precum și cele manieriste. De aici se observă adânciturile făcute special pentru statui, care, conform proiectului original, trebuia să adăpostească sfinți și regi maghiari, dar, datorită bugetului mic, nu au fost niciodată create. În trecut, în aripile celor două extremități ale clădirii, aflate la
Palatul Administrativ din Deva () [Corola-website/Science/328980_a_330309]
-
artiștilor locali Giulio Cassarino (1582-1637) și Stefano Erardi (1630-1716). Cu toate acestea, mișcarea barocă care a urmat avea să aibă cel mai de durată impact asupra artei și arhitecturii malteze. Glorioasele picturi funerare ale cunoscutului artist calabrez au transformat interioarele manieriste severe ale bisericii Sf. Ioan într-o capodoperă în stil baroc. Preti și-a petrecut ultimii 40 de ani din viață în Malta, unde a creat multe din cele mai reușite lucrări, expuse acum la Muzeul de Arte Frumoase din
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
privire nostalgica înapoi, în căutarea unui proiect (eșuat) al Iluminismului așa cum l-a formulat Kant și cum a fost acesta întruchipat de artă modernista, ci și ca o reiterare a unui exces de formă, care găsește un ecou în înclinația manierista a artelor postmoderne și, poate, ca o încercare de depășire a crizei postmoderne către ceea ce ar putea fi, după cum vor arăta deceniile următoare, un alt concept de formă.
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
sau literatura prin intermediul realității virtuale din cinematografie. Acesta este, după mine, efortul pe care trebuie să-l facem pentru a ieși din propriile noastre scutece, pentru a merge un pic mai departe. Pentru mine, anarhetipismul metodologic este o provocare: obligația, manieristă de fapt, de a asocia domenii și gusturi incongruente. De pildă, la New Europe College, Andrei Pleșu ne vorbea de mesele de la Wissenschaftskollege din Berlin, unde se ajunsese la rafinamente gastronomice postmoderne fabuloase, consumându-se, de pildă (cu o plăcere
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
realiz?rile arhi-tecturale s�nt vectori de comunicare pentru promotorii lor. Actualmente, �n absen?a unui cadru ?i a unor repere doctrinare, individualit??ile � arhitec?i ?i constructori � s�nt cele care dau relief crea?iei arhitecturale, fie �n curentele �manieriste� care �mprumut? clar de la mae?trii modernismului, fie de la mi?carea �eclectismului� postmodern. Oricum ar fi, este frapant contrastul dintre calitatea arhitectural? a construc?iilor recente, inclusiv �n ceea ce prive?te locuin?ele sociale, ?i dec?derea material? ?i uma-n
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
conține „literatură”, dar se dovedește o carte cu adevărat bună - înlătură aproape cu totul alte modalități. Poetul nu se exprimă decât arareori firesc, tot timpul recurge la Witz, face uz de agudeza, caută să provoace meraviglia. Producția lui e tipic manieristă. În sfera lexicului apar forme precum genul inventat la substantive, transformarea numelor proprii în substantive comune sau adjective și, uneori, modificarea lor comică, inventarea de noi termeni, de toponime, substantivizarea amuzantă a unor părți de propoziție și mai cu seamă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
Însuși lui Tudor Arghezi, se poate spune că și el este, prin excelență, un „alchimist al imaginii”. Încît fervorii romantice a comunicării cu toate nivelele cosmosului i se asociază În egală măsură bucuria construirii imaginii, cu o „arte de ingegno” manieristă. Tocmai În aceasta stă Însă și pericolul sufocării discursului liric, supraîncărcat metaforic, deviat sistematic de la „normă” pînă la limitele unei „tabuizări” a obiectului - prin procedee uneori facile, simili-alegorice, de tip catahretic („cutia gîndului se ascunde În tufișurile creierului / hăitașii destinului
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
și preluările uneori insuficient filtrate prezente în volumul de tinerețe amintit nu ii reduc acestuia valoarea de autobiografie ideală, în care e evidență lipsa de experiență a tânărului creator: așa se explică faptul că el transpune unele imagini artificiale și manieriste bine înrădăcinate în modă literară a epocii, ce purta amprenta lui D'Annunzio. Împrumuturile demonstrează, în egală măsură, permeabilitatea autorului din Modica cu privire la operele poeților din trecut și prezent. Predestinat poeziei, el era, la 16-18 ani, meditativ și nefericit, dominat
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
1892) și Valea vieții (1892). În tradiția literară a Ardealului și având ca model pe A. Mureșanu, a compus multe versuri patriotice și sociale (unele direct legate de anumite evenimente politice și naționale). Fără valoare sunt și poeziile de dragoste, manieriste, înecate într-o retorică sentimentală. A compus și o epopee în douăsprezece cânturi, Negriada (I-II, 1879-1884), închinată întemeierii Țării Românești de Negru Vodă. Având ca model apropiat Eneida lui Vergiliu și poemele lui Tasso și Dante, el a încercat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286734_a_288063]
-
identificarea și atribuirea pseudonimelor fiind rodul unui efort documentar de trei decenii. O serie de versuri ocazionale sau dedicate unor personalități literare sunt adunate în volumul postum Balans încremenit (1979), oferind imaginea unui scriitor de factură clasică și de înclinație manierista, aflat în sfera de influență a poeziei lui Ion Barbu. Interesul din tinerețe pentru critică plastică își află ecoul într-o prezentare a pictorului dobrogean Stavru Tarasov (1931) și într-o incursiune intitulată Gheorghe D. Anghel la mănăstirea Pasărea („Biserică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289968_a_291297]
-
însuși lui Tudor Arghezi, se poate spune că și el este, prin excelență, un „alchimist al imaginii”. Încât fervorii romantice a comunicării cu toate nivelele cosmosului i se asociază în egală măsură bucuria construirii imaginii, cu o „arte de ingegno” manieristă. Tocmai în aceasta stă însă și pericolul sufocării discursului liric, supraâncărcat metaforic, deviat sistematic de la „normă” până la limitele unei „tabuizări” a obiectului - prin procedee uneori facile, simili-alegorice, de tip catahretic („cutia gândului se ascunde în tufișurile creierului / hăitașii destinului o
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Nu avem, desigur, de-a face cu cvasiermetismul provocat - ca în Moartea vie a Eleonorei de Stephan Roll - de acea suprasaturație tropică prin care se evită sistematic expresia directă, deplasându-se atenția cititorului aproape exclusiv pe mecanismul asociativ de performanță „manieristă”, însă tendința e, în mare, aceeași: notația aparentă servește mereu ca punct de plecare pentru un întreg lanț asociativ, într-o scriitură „artistă”, în care metafora și comparația dețin rolul principal. Toată această rețea multiplu ramificată converge spre ceea ce în
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
știut de exemplu de ce în 1905 lui H. Sanielevici proza tînărului Sadoveanu i se părea violentă tematic și primitivă artistic și, doar cîțiva ani mai tîrziu, ea trecea în ochii lui Ibrăileanu și ai altora drept profund echilibrată și artistic manieristă. În cel de al doilea sens, revizuirea este deliberată și, cîteodată, nemijlocit determinată de fenomene sociale ori culturale majore. Acest al doilea sens ne interesează de fapt și despre el a fost vorba din capul locului, după 1989. Am fost
Revizuirile critice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14268_a_15593]
-
stil Ludovic XVI. Dimensiunea estetică a acestui flirt morbid existențial apare prea tîrziu: pistolul, ciupercile și funia nu reprezentau moartea sub această formă a frumosului, a desăvîrșirii artistice. Dar poate că prin pasiunea ei pentru moarte Mélanie devine, inevitabil, o manieristă . . . Esteticul decurge din reliogizitatea pasiunii ei, din căutările călăuzite de un singur țel: cel al morții perfecte. Țesute fiind din materia grea a unor filozofii de calibru greu, precum cea kierkegaardiană, povestirile lui Tournier, odată interpretate, devin mecanisme de semnificație
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
a indica o lectură ironică), sau de semne de exclamație (prin care se impune o intonație pueril afectiva) devine obositor; lucrul e cu atît mai evident cînd este vorba de un mijloc prea simplu, rudimentar. Oralitatea marcată ostentativ e una manierista și inutilă, care nu aduce în stilul scris mai mult sens. De fapt, orice mijloc de transpunere în scris a oralității rămîne interesant și eficient doar dacă e folosit cu zgîrcenie.
Articolu' by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18196_a_19521]
-
minuțioasă a partiturii și intuirea voinței compozitorului precum și conturarea unui mesaj prorpiu și adaptarea operei la condițiile receptării. Lupta dintre tradiționalism și inovație nu este relevantă atâta timp cât determinarea variabilelor se face riguros și conștient. Dimpotrivă, găsirea unor soluții întâmplătoare ori manieriste la diversele variabile, justificate prin argumente exterioare cum ar fi nevoia de înnoire respectiv continuarea tradiției va duce la o acută lipsă de unitate și la serioase probleme de coerență și originalitate. * În concluzie, dacă descriem opera ca teatru liric
Particularit??i ale teatrului liric by Raluca Pa?cal?u () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
Renașterea culminanta și Baroc; deși își intitulează chiar un capitol "Secolul manierist, Cinquecento" autoarea nu este convinsă de valabilitatea acestui perimetru temporal. După ce parcurge argumentele pro și contra periodizării - subliniind că nu este posibilă o suprapunere cronologică cu predominantă esteticii manieriste din alte domenii ale artei ci sunt doar preluări de elemente tehnice și de limbaj, de atitudini creatoare punctuale - ea conchide că "o perioadă manierista nu poate fi fixată în muzică" (p. 53) și că implicațiile sale caracterizează "doar parțial
Ceea ce nu este evident by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17898_a_19223]
-
pro și contra periodizării - subliniind că nu este posibilă o suprapunere cronologică cu predominantă esteticii manieriste din alte domenii ale artei ci sunt doar preluări de elemente tehnice și de limbaj, de atitudini creatoare punctuale - ea conchide că "o perioadă manierista nu poate fi fixată în muzică" (p. 53) și că implicațiile sale caracterizează "doar parțial pe unii compozitori din Cinquecento". Analiza densă, argumentata a întregii epoci este interesantă dar cred ca ar câștiga dintr-o ordonare mai limpede a materiei
Ceea ce nu este evident by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17898_a_19223]
-
elegante, dar întotdeauna precise. Imaginea emblematică a existenței intelectuale din volum redă efigia unui scriitor oarecum retras din lume, prelungit în intimitatea propriei sale biblioteci, în care cărțile vechi se intersectează cu cele noi, oferind revelații consistente, de esență estetizantă, manieristă”. Nu este deloc întâmplător faptul că, încă de la primul său volum, Replay (1980), interesul autorului se orientează spre valorile literare clasicizate, considerate cu deferență, cu admirație riguros argumentată, cu legitimă adeziune la substanța și prestanța lor estetică. Incursiunile în relieful
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
reconfortante, alcătuite pe structura poeziei populare: lexic preponderent arhaic, vers scurt, ritm trohaic, rimă împerecheată, cu mici refrene și, în general, cu mai toată gama specifică de perisologii, paracheze, polimptote, paronomaze ș.a.m.d. Poezia Coniței Lena este, așadar, una manieristă, a cărei miză cade pe dexteritatea versificării, pe jocurile de cuvinte, pe muzicalitatea versului, pe gratuitul artisticului, mai degrabă, decât pe mesaj, cu toate că o sforțare în acest sens există de fiecare dată. Poemele ei sunt, ca și la Brumaru, de
Femeia la 30 de ani by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11785_a_13110]
-
Bobe justifică întrutotul apropierea de proza optzecistă pe care a făcut-o Cosmin Borza într-o cronică din „Cultura”: „Doar acolo - afirma criticul - poate fi întâlnit un apetit similar pentru registre și stiluri narative atât de arborescente și de rafinat manieriste, pentru înscenări ludice intertextuale, pentru deconspirări ale convențiilor ficționalității, pentru pastișe și parodii cât o proză scurtă, pentru «însemnări la firul ierbii» pe care se încastrează reflecții livrești ori inflexiuni poetice, pentru metanarațiuni istoriografice burlești, de nu chiar bufe, pentru
Literatura, suficientă sieși? by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4852_a_6177]
-
peremptorii că dislocările sintactice care confereau mai mult decât orice un caracter "bizar", "ininteligibil" etc. sintaxei lui Cantemir erau rezultatul aplicării conștiente, intenționate a unei figuri de stil, folosite încă în literatura greacă și latină (în special în perioada decadentă, "manieristă", a acestora) numită în greacă hiperbat, iar în latină uerbi transgressio. Desigur, această figură de stil era prezentă și în manualele de retorică din epoca lui Cantemir, de unde a putut să o cunoască și principele: virtuozitatea extraordinară cu care a
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
Schisme); Uite, rănile mele rezista, rănile nu cad!/ Rănile renasc din nou, sunt valută forțe" (IV. Povară unei taine). Tragismul/angoasa/tentația de a scrie non-stop, marcajul periculos al lui "TREBUIE Să...", serialul lipiturilor/ bravurilor confesionale nu ajută, evident, arta manierista a poetului din O. Importante sunt dozele de autoironie, niciodată abandonate. Ele combat (cu succes) amorțirile spiritului! Important e că discursul liric dezvolta simboluri originale pentru o mult râvnita epopee izbăsesciană... (Gheorghe Izbăsescu , Muză din tomberon (Ed. "Marineasa", 1998)
Educarea textului by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/17892_a_19217]
-
lui Mateiu Caragiale văzuse lumina tiparului cu doar un an în urmă). Paralelismul realizat - pe linie expresionistă - de către Ov. S. Crohmălniceanu între revistele Gîndirea și Contimporanul trebuie completat cu paralelismul dintre Craii... mateini și Paradisul suspinelor. Ambele sînt romane poetice, manieriste și fantaste, cu intarsii onirice și cruzimi perverse, populate de personaje tarate. La Mateiu Caragiale însă dominanta e dată de bizantinismul arhaizant, de armonia compozițională, „heraldică”, și de limpezimea frazei baroce, în vreme ce la Ion Vinea primează sondajul psihanalitic, disonanța și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vedem în Suprarealism acea „lumină rembrandtiană” (prețuită de Ion Barbu) sau Stimmung-ul din pictura metafizică a lui Giorgio de Chirico... În definitiv, ceea ce-i apropie pe Tzara, Urmuz, Ion Vinea, Mateiu Caragiale, Ion Barbu sau Geo Bogza este „sensibilitatea schimonosită”, manieristă... Mai mult decît alți critici interbelici, G. Călinescu subliniază „finețea evidentă” a spiritului urmuzian. Este apreciată cu deosebire singularitatea insolită, modernitatea radicală a autorului apărută parcă ex nihilo: „E chiar un fenomen ca, într-o vreme în care poezia noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]