334 matches
-
a fi neglijabil. Un film de Costa-Gavras e puternic, eficace, bine structurat: toate calitățile celor mai bune polițiste. E alb-negru? Uneori prea. E simplificator? Desigur. Să zicem că există un parti pris al demonstrației care nu se poate dezvolta fără maniheism"... Pe traseul stabilit, filmul își asumă și o serie de "licențe" (cifre inexacte, cronologii forțate), dar, fiind vorba de o ficțiune, și nu de un documentar, totul e permis. Important e mesajul: tăcerea e vinovată, ea înseamnă complicitate.Vocația lui
Restul nu e tăcere by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15405_a_16730]
-
străină). Care e „filosofia” provinciei? Ioana Dinulescu se străduiește a trece dincolo de suprafețele ei dur pitorești, nu o dată rebarbative, spre a sugera o dualitate a principiului „metafizic” ce-o guvernează. E o înfruntare, socotește poeta, între divin și demonic, un maniheism însă nu formal dramatizat, ci bonom, întrucît apare atins de dispoziția relativizării, ca și de... plictis. O înfruntare din capul locului... necavalerească, deoarece terenul pe care se desfășoară aparține mentalității demonizate, fie și printr-o vicleană nuanțare conjectural neutră: „În
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
domnilor,/ fraților de mucava!/ Poezia, vivandieră dibace, se grăbește/ cu pîine și sare în fața dușmanului.// Flutură steagurile albe ale nimicului,/ domnilor poeți, fraților de mucava!” (Glorie tristă). „Nimicul” alcătuiește fondul real al provinciei care e doar umbra sa... Sub emblema maniheismului intrăm într-un spațiu al dedublărilor productive pentru substanța moral-plastică a poeziei. De pildă, trupul se desparte de ființă, încercînd a viețui de unul singur, a se comporta așa cum crede de cuviință (e partea naturală, spontană, dumnezeiască a ființei prevăzute
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
ori "Fericitul Augustin", sau pur și simplu "Augustin", convertirea lui are datele unei răsturnări și profilul unei metamorfoze. O răsturnare de viziune și o metamorfoză de atitudine. Dacă e să dăm crezare mărturisirilor sale, dintr-un neoplatonician trecut prin școala maniheismului, Augustin a devenit cu adevărat o ființă "îmbrăcată în Hristos". Și merită să te întrebi cum, dintr-un tînăr știind pe de rost scrierile lui Cicero, Vergiliu sau Porfir, a cărui memorie avea să-i rămînă fidelă pînă pe patul
Convertirea lui Augustin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10374_a_11699]
-
impune din start. Două "figuri mitice" (și "principii castratoare"!), care au în spate două modalități de raportare la poezie, lumea literară, generația biologică, succes comercial, tipare și prozodii, ontologie și metafizică se duelează, pe viață și pe moarte, după un maniheism amuzant. Nichita e narcisistul, hedonistul, expansivul, apolinicul care se așează mereu în centrul Universului, care dictează, după bunul plac, existenței și ale cărui toane, capabile să transmuteze lumea, îl scutură prin somn până și pe Creator. Ivănescu e câinele bătut
Adulație în cerc restrâns by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12716_a_14041]
-
e conceptibil ca simbol numai pentru că exprimă universalul. Totodată, în film e reactualizată, deși în plan secund-cauzal, legenda lui Iuda cu amănunte ce duc spre sursa Papini. Iar ceea ce face scriitorul italian se poate numi proză de evocare pe subiectul maniheismului lumii, în general, și al slăbiciunii naturii umane, în special. Iuda, Petru sau Pilat sunt pretextul, dar astfel se atrage atenția asupra consecințelor faptei umane. Pariul între Dumnezeu și diavol se face pe seama omului. Dar nu în toți oamenii este
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
psalmii davidici între puterea infinită a divinității și capacitatea limitată a omului de a înțelege, sortit nimicniciei. Transcendența argheziană nu este goală, ci inaccesibilă poetului - ceea ce face inutilă opoziția tradițională în critica românească dintre religiozitatea și nereligiozitatea psalmilor arghezieni. Acest ,maniheism este vetust" (p. 201). Principala schimbare adusă de Arghezi în imaginarul psalmic constă în umanizarea dialogului cu Dumnezeu, dialog pus într-un cadru mai familiar (p. 213). E omenească și regăsibilă în Psaltire plângerea poetului că este abandonat sau uitat
Resursele psalmilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11457_a_12782]
-
face regimului comunist este necruțătoare și ea nu iartă pe nimeni. El demonstrează că, în pofida ideii generalizate potrivit căreia stalinismul ar sta la originea falimentului comunismului, semnele nocivității sistemului au devenit vizibile încă de pe vremea lui Lenin: „ Ion Iliescu: (...) Exclusivismul, maniheismul, intoleranța au fost la Lenin componente esențiale, atît în abordarea teoretică a problemelor legate de preluarea puterii, organizarea și rolul statului, cît și în practica exercitării puterii după revoluție. Deci, nu se poate rezuma totul la Stalin și stalinism. Sistemul
Șocul normalității by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12924_a_14249]
-
al IV-lea ucis sub acuzația de magie în timpul uzurpatorului Maximus, evidențiind cultura sa neoplatoniciană, cunoașterea autorilor clasici, dar și a unui scriitor creștin cu autoritate precum Hilarius de Pictavium, frecventarea literaturii apocrife; toate acestea îndreptățesc constatarea că acuzația de maniheism și gnosticism adusă lui este exagerată („il n’est ni ma nichéen, ni gnostique, ni encratite..., mais un catholique non conformiste” - p. 133), afinitățile concepției sale teologice cu devianțele amintite explicându-se prin substratul platonician comun (p. 144). Juliette Prudhomme
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
la cazuri particulare, consemnînd dezamăgiri în legătură cu diverse personalități. Nu o dată raportîndu-se la cele de foarte bună reputație, ca o probă a unei mentalități dezinhibate, exemplar neconvenționale. Scriitorul ne arată astfel că nu acceptă împărțirea apriorică în „buni“ și „răi“, un maniheism uneori prea elementar, pe care-l pune în chestiune prin nuanțări și departajări de finețe. Iată o astfel de adnotare necomplezentă: „În urmă cu vreo doi ani, cînd am fost la București, l-am întîlnit pe Octavian Paler. Am băut
O privire ageră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13040_a_14365]
-
uneori delimitările nu sunt lesne de operat. Pentru Bertolt Brecht, chiar în sfera ideologicului, alternează impulsurile nonconformiste, dorința rebeliunii cu lungi perioade de acceptare tacită a pozițiilor rigide fixate la Moscova. Piesele sale celebre continuă să fie străbătute de un maniheism, al conflictului de clasă, o fatală împărțire între bogați și săraci. Și în diferențierile categorice, ilustrare a sciziunii, dăinuie însă aproape mereu un extraordinar instinct al viului și al dramatismului autentic. Un caz aparte prezintă Gabriel Garcia Marquez. Formidabila descripție
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
scenă dacă ne gândim la prea acidele dispute privitoare la Eliade. Nu întâlnim nici mitizarea indigestă, de manual, a istoricului religiilor, nici viziunea unilaterală și malițioasă a "uitării fascismului" (după Alexandra Laignel-Lavastine). Am putea vorbi despre o anume "uitare a maniheismului" în cazul lui Florin }urcanu. Prezentarea Ioanei Pârvulescu nu lasă nici un dubiu. Ba, mai mult, e un discret semn din ochi îndemnând la lectură: ,De ce admir cartea domnului Florin }urcanu, Mircea Eliade. Prizonierul istoriei ? 1. Pentru că, pe un subiect fierbinte
Premiul Cartea Anului by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/10006_a_11331]
-
film de Sergiu Nicolaescu, Dezastrul ține să spună totul. Dar nimic nou. E un inventar de informații comune oricărui manual mediocru de istorie, dar înțesat cu personaje instrumentă lizate de către autor, investite cu firi clare, fără nuanțe, aflate la limita maniheismului și a rizibilului. În fond, ele dau un aer neverosimil istoriei înseși, pe care un narator realist, omniscient și omniprezent, niciodată contrariat, o face să se succeadă în episoade de o rapiditate isteroidă. Întrupări ale unor idei de morală, eroism
O lecturã-pedeapsã by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17446_a_18771]
-
erau reprezentați în cuprinsul ei ca personaje malefice, iar intelectualii trimiși în închisori sau țăranii obligați să se colectivizeze - ca victime (reprezentare în mare măsură adevărată, dar neproductivă din punct de vedere literar). Și mai greu de suportat decât acest maniheism era atmosfera invariabil sumbră. în Caravana cinematografică, Ioan Groșan face să se audă mereu, în surdină, o muzică veselă și grațioasă, mozartiană. Descins într-un sat, Mogoș, un tânăr activist, "tovarășul Tavi" se îndrăgostește de o învățătoare din partea locului. Toată
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului (2) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16798_a_18123]
-
un tiran de la 3000 de mile depărtare, cu 3000 de tirani de la distanță de o milă!", zice o replică, evident tot a lui Mel Gibson, prefigurînd capitalismul sălbatic ce va să vină), doar că totul se înneacă în grandilocvență și maniheism. Nu de mult, în Franța, Patriotul - difuzat în 6oo de cópii! - a avut parte de o primire critică deosebit de acră; "epopeea lor națională" a fost comparată, în Première, cu un clip electoral de 2h4o', numai bun pentru perioada electorală în
Mașini de război by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16866_a_18191]
-
românești actuale, Virgil Ierunca a fost acuzat - nici nu se putea altminteri - de "exagerare". Nemaiputîndu-l stigmatiza în numele propagandei de partid drept năimit al imperialismului, postideologii noștri dedulciți la mănoase cariere cu iz iliescian au schimbat macazul: îi reproșează "fanatismul" și "maniheismul", modul pamfletar, chipurile vitregit de idei. Ierunca se explică astfel: Este adevărat: dar nu de idei duceau lipsă scriitorii și cărturarii noștri care au ales colaborarea fără nuanțe cu inchizitorii culturii și spiritualității românești, ci de o minimă demnitate. În
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
portretelor "dușmanilor poporului" din operele vechiului regim. Chiar textele de un farmec deosebit, ca cel în care un școlar e muștruluit în fața întregii școli pentru a-l fi citit pe Mark Twain, suferă din cauza lipsei de nuanțe și a unui maniheism aplatizant. În postfața acestui volum, Ana Blandiana declară: Și totuși, dincolo de dramele și traumatismele pe care le relatează, această carte este, poate, cea mai optimistă și strălucitoare pe care am citit-o în ultimii ani. Și asta nu numai datorită
"Las' că vin americanii!" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/17018_a_18343]
-
neastîmpărul ludic, de o deconvenționalizare a expresiei, alegru și "spiritual". Se simte contemporaneitatea cu Academia Cațavencu! El "corectează" transa contemplativului urcat pe acoperiș pentru a inspecta cerul, împiedică rătăcirea demersului la altitudini incontrolabile. Exemple: Nu e vorba, firește, de vreun maniheism teleportat în literatură" sau: "Un Pillat ce ține în buzunarul ascuns al subconștientului valorile ce-l vor impune mai tîrziu". Sau: "Poezia de tinerețe a lui Pillat a fost, în această perspectivă, o rătăcire în spațiul Schengen, căreia maturitatea i-
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
ochiul stîng a plesnit/ S-a scurs pe trotuar, pe urmă în sus, pe picioare" (În stație). Depinde de cititor prin care din cei doi ochi propuși - ochiul candorii ori cel al cinismului - dorește să-și orienteze lectura. Oricît un maniheism eticist ne-ar îndemna să votăm ipostaza primordială, inocentă, a bardului, se cade a recunoaște că expresivitatea i se concentrează pe segmentul derivat, corupt. Astfel că nimic nu ne oprește a răsturna clișeul, socotindu-l pe Alexandru Mușina ca pe
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
n-ar fi cinstit să i-o reproșez, dacă nu l-ar conduce la eroarea de a confunda dreapta cu extrema dreaptă, liberalismul cu fascismul. Nu numai descoperindu-le aceeași bază socială (era să zic de clasă), dar perpetuînd un maniheism ce ne este, vai, familiar încă din anii '50 (deși datează și mai demult), prin care stînga monopolizată de comuniști vedea în dreapta un monopol al fascismului. Dacă eu îi conced lui Tamás că îl respect ca om de stînga fără
G.M. Tamás față cu reacțiunea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16366_a_17691]
-
comuniști vedea în dreapta un monopol al fascismului. Dacă eu îi conced lui Tamás că îl respect ca om de stînga fără a-l socoti comunist, să-mi conceadă și el mie că pot fi de dreapta fără să fiu fascist. Maniheismul cu pricina nu pune într-o postură proastă doar dreapta, ci, cum se vede, și stînga. Ideologic, confuzia cu pricina este o capcană în care au căzut mulți. 2. Nu e adevărat că intelectualitatea română interbelică n-a opus nimic
G.M. Tamás față cu reacțiunea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16366_a_17691]
-
copilării mistificate." Tratatele de metodică pline de clișee, basmele și baladele convenabil modificate, mizînd pe o logică nu tocmai impecabilă sînt citate ca mostre de "paraliteratură politică". Alte exemple "la minut" le servesc filmele polițiste made in Romania, tributare aceluiași maniheism "cu tentă". Și, în sfîrșit, ultimul capitol e consacrat "slavei" devenite afacere de stat. Slujbașii ei, de ieri și de azi, expuși la gazeta de perete, sînt lăsați la dreapta judecată a cititorului. Nu trec neobservate "făcăturile", care afectează istoria
Citiți-le noaptea! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11929_a_13254]
-
Angelo Mitchievici Al doilea Batman al lui Christopher Nolan, după Batman Begins (Batman-Începuturi, 2005), aruncă în haos măcar pentru o clipă nu doar Gotham-ul, dar și moralitățile din care se întreține un film care respecta maniheismul didascalic al benzii desenate, moralități salvate pe turnantă în ultimul moment. În primul rînd, Batman (Christian Bale), acest personaj satisfăcător pentru legendele urbane, este cel mai întunecat supererou pe care BD-ul cinematizat ni l-a oferit. Supraviețuind unei traume
Ordinul cavalerului negru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8220_a_9545]
-
lansează dezinvolt pe zeci de pagini, pleacă de la celebra colecție de articole ale lui Roland Barthes, Gradul zero al scriiturii. Se confirmă, într-o strălucită mostră de stil, obiceiul autorului de a inventa, neîntrerupt, formulări duale. Cine vede, în aceasta, maniheism sau reducționism, se înșeală grav. Sunt, în două vorbe luate din teoriile asupra complexității algoritmilor, arbori binari. Doi câte doi, ei pot acoperi un câmp conceptual oricât de vast, cum e, de data aceasta, literatura franceză a zilelor noastre. Iar
Literatura în două zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7989_a_9314]
-
de a doua etapă). Dar această pătrundere într-o lume care nu e a lor se dovedește ireversibilă. Jocul se transformă în spaimă și dezolare. "Jucăriile" se grupează după legi proprii, care se dovedesc a nu fi cele ale unui maniheism primar (bun-rău), ci ale unui bacovianism asumat (alb-negru). V. Alb și negru. S-a vorbit, și cu mult folos, despre influența pe care Bacovia ar fi exercitat-o asupra liricii lui Emil Botta 7. Dar accentul s-a pus, considerăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]