17 matches
-
fish farms, wave farms, Titus Filipas, credite pentru CO2 blogideologic.wordpress.com Titus Filipas (blogideologic.wordpress.com) Știință dezvoltării durabile poate fi realmente implementată numai dacă piratează codurile culturii populare. Întrucât faconda stereotipurilor din cultura populară degenerează frecvent în dihotomia maniheista cu inventar existențial clasificat în Bun și Rău, etichetele ecologice și gestionarea ecologică a organizațiilor încearcă să producă o congruenta de semnificații între adjectivele Ecologic și Bun. Dar etichetele ecologice sunt justificate prin reprezentări ontologice riguros construite. Iată cum reprezentările
Resurse pentru viitor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82912_a_84237]
-
un grad mare, apropiat de sensul zoroastrian/persan "yazdan" a cărui semnificație este “Dumnezeu”, iar "yazata" își găsește echivalentul în cuvântul “divin” sau “ființă divină”. Religia lor este, de fapt un complex sincretic de credințe kurde care conțin elemente zoroastriane, maniheiste și doctrine sufite islamice care au fost însumate într-o singură credință, în secolul XII, de șeicul `Adi Ibn Musăfir. În acest context, elementele sufite sunt vizibile în vocabularul religios, în special în literatura esoterică, iar elemente de sorginte zoroastrian
Yazidiți () [Corola-website/Science/329063_a_330392]
-
la raliu, iar medicul (M. Constantinescu-Govora) care tratează victima, e tocmai cel pe care l-a abandonat amanta eroului. Distribuția e incapabilă să salveze neantul scenaristic și regizoral al acestei demonstrații didacticiste, cu atât mai mult cu cât personajele sunt maniheiste până și în vestimentație: Beligan, în negru, apare mereu ca un înger al morții care vine să constate cât de pregătit pentru confruntarea cu justiția imanentă e Mircea. Și totuși, filmul relevă rara ambiție a unui dialog viu, spontan, firesc
Tată de duminică () [Corola-website/Science/328999_a_330328]
-
ca două entități fundamentale. Hans Jonas scrie: “Trăsătura principală a gândirii gnostice este dualismul radical ce guvernează relația lui Dumnezeu cu lumea, și corespunzător aceea a omului cu lumea” În această definiție, parcurg gama de la sisteme „extreme” sau „dualist radicale” maniheiste, la mișcări gnostice clasice „slabe” sau „dualist atenuate”; Dezvoltările Valentiniene abordează o formă de monism, exprimată în termeni folosiți anterior într-o manieră dualistă. În adiție, gândirea gnostică generală (în special identificabil în sectele Iraniene; spre exemplu, vezi „Imnul Perlei
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
indirectă, fără autor la vedere, în general cu un autor colectiv înfricoșător, la distanță în timp și spațiu, care ucide pe principiul picăturii chinezești: toxicizarea sufletească, în campanii militărește proiectate, prin insultă, denigrare, violențe verbale, comportamente abuzive, atitudini agresive, nenuanțate, maniheiste, sarcasm, umor dizolvant, bătaie de joc. Să mai înșir? Toate acestea nu ne omoară zilnic, puțin câte puțin? Iat-o pe a doua! Dacă modelul clasic distribuie personajul feminin (Vitoria Lipan) în rolul agentului care, ca să obțină restabilirea ordinii fie
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
România au avut astfel de cazuri În familie, de hibridare Între călău și victimă? Marius Lazăr: Probabil că nu există familie În care să nu fie așa. Andrada Fătu-Tutoveanu: Pe acest fond, fiecare are dreptul la o atitudine nuanțată, nu maniheistă. Anca Hațiegan: Mie mi-a rămas În minte Întrebarea domnului Borbély - știu că e o obsesie mai veche a dumnealui: „Putem sau avem dreptul să le inducem copiilor această traumă a noastră?”. În textul pe care ni l-ați dat
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ideologizat, ce a indus timp de aproape 50 de ani o imagine negativă, de condamnare În virtutea luptei de clasă și a pericolelor reprezentate de „dușmanii orânduirii socialiste”, și discursul memorialistic și memorizator. Discursul de tip oficial - dincolo de structurarea sa internă, maniheistă - Încearcă să recompună un alt tip de memorie colectivă apelând la o serie de tactici discursive ce vizau amnezia, ocultarea prin rescrierea permanentă a istoriei, iar pe de altă parte, prin anihilarea diversității memoriei (diversitate culturală, politică, etnică) și elaborarea
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
și cei răsăriteni, așa că mă mărginesc la a menționa doar teza de bază: aceea că modul de gândire blakean funcționează conform unui tipar gnostic. La rândul său, Paley observa că "Blake nu ar fi acceptat niciodată complet doctrinele gnostica și maniheista, deoarece acestea negau faptul că Isus a devenit cu adevarat om, a suferit, a murit și a înviat" (2003, p. 6). Totuși, Paley concede că Blake "a avut o afinitate temperamentala pentru gnosticism" (2003, p. 7), propensitate care devine mai
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
amploarea celui cu poneiul roz printre oamenii politici și ziariștii noștri. Cred că abia acest subiect ar fi condus poate la o dezbatere mai consistentă despre starea de frică și suspiciune generalizată din România regimului comunist și despre consecințele sale maniheiste în postcomunism; despre omniprezenții informatori și colaboratori ai poliției politice, Securitatea și despre duplicitate, minciună generalizată și dublu-gândit; sau despre omnipotenta acestei instituții cu sarcini de reprimare politică în viața oamenilor din vremea regimului comunist și, în consecință, despre absența
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
cât și prin (deloc de neglijat) ilustrații, sunt expuse mituri oficiale, ca cel al învățătoarei materne, al părintelui ca educator politic, al eroului popular educat în tipar comunist, constituind o "paraliteratură politică", ruptă de legile pieței, în care "basme ideologice" maniheiste (respectând momentele fixe ale narațiunii: încercarea, iscodirea, confruntarea, soluția, demascarea sau transfigurarea) le prezintă copiilor în mod repetitiv imaginea Edenului "multilateral dezvoltat" (Patria), administrat în mod ideal de Îngerul Salvator (Partidul) sub omnipotenta și părinteasca supraveghere a Divinității (Ceaușescu însuși
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
publicată se prefigurează un peisaj care va deveni definitoriu în următoarele decenii. Colaborează cu poezie Ștefan Tita, Basil Dahl, Ion Pribeagu, Mircea Florentin, N. Nasta, cu proza - Horia Iancu, Teodor Mazilu, Eusebiu Cămilar, Elisabeta Luca. Articolele revendică, dintr-o perspectivă maniheista, figuri culturale importante. Semnează studii și articole Ștefan Voicu (Dobrogeanu-Gherea, critic literar, o actualizare a figurii criticului, pe temeiurile doctrinei gheriste sociologizante), Mircea Florentin (Misiunea socială a scriitorului, o teoretizare a literaturii de factură realist-socialistă, si Walt Whitman, un poet
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289234_a_290563]
-
un stil agreabil. Și acele „conversări cu cetitoarele”, caracteristice profilului publicației, sunt ale unui om plăcut, blajin, de lume. În nuvele el se fixează asupra cadrului local, alegându-și personajele din mediile satului și orașului ardelean. Conflictele sunt însă schematice, maniheiste, apăsat moralizatoare (Animă pentru animă, Amor și ambițiune, Colibă și palat). În unele narațiuni se insistă asupra obiceiurilor, datinilor, elementelor de literatură populară (Pricoliciul, Marți seara). Prozatorul are gustul observației bonome, oarecare vervă ironică și autoironică, găsește când și când
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290664_a_291993]
-
ar putea fi șterse cu buretele peste noapte”, scrie Schöpflin. Desigur, acestea sunt societăți disfuncționale și situația va rămâne la fel pentru mult timp. Eu nu sunt la fel de pesimist pe cât pare să fie Schöpflin. 5) Schöpflin crede că „utopismul”, politica „maniheistă” (binele contra răului) și moralizarea politicii sunt obstacole importante, ca și „importarea chestiunilor morale direct în politică”. Firește (vezi secțiunea 2 de mai sus), cred că ar trebui să respingem acest punct de vedere pragmatic, realist. într-adevăr, o asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ocean în anul 480 î. H., a pus soldații să biciuiască valurile și să arunce în apă lanțuri, pentru a încătușa demonii care sălășluiau în adîncuri. De aici pînă la Hristos potolind furtuna nu e decît un pas. În cadrul opticii maniheiste, care presupune o viziune mitică, magia are rolul de mijlocitor între symplegade (ciocnirea binelui cu răul). Răul nu poate fi neutralizat prin soluții raționale, ci prin vicleșuguri magice. Haosul nu se supune logicii, dar poate fi combătut cu mijloace a
A călări pe nori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3009_a_4334]
-
exclusiv din bazinul social al aristocrației, ei sunt destinați să frâneze drumul României către occiden talizare și luminile civilizației. Partid al egoismului de clasă, ei dispar, după 1918, striviți de carul triumfal al progresului istoric. Oricât de grotescă și de maniheistă în contururile ei, această lectură a evoluției ideologice și politice a României moderne rămâne astăzi la fel de respectabilă ca și în trecut. Reflecția conservatoare, iar cea junimistă nu poate face excepție, este suspectă intelectual și asociabilă celor mai întunecate excese sociale
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
Zaehner, 1955, pp. 113 sqq.), care va deveni vestit În maniheism, și J¶hxe "Je>h" (În avestică, jahșxe "jahș"), Prostituata (cf. Widengren, 1967). 3. Cosmogonia și cosmologiatc "3. Cosmogonia și cosmologia" Cosmogonia și cosmologia zoroastriană se bazează, asemenea celor maniheiste (Puech, 1949, p. 74, nota 284; Widengren, 1961a, p. 58; cf. Nyberg, 1931, pp. 29 sqq.; Boyce, 1975a; pp. 229 sqq.), pe doctrina celor două principii și a celor trei timpuri. Creația lumii, revelarea Bunei Religii și transfigurarea finală prin
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un animal pozitiv (Holvelacque, 1876; Modi, 1922, p. 59) și deține un loc important și În liturgia funerară (cf. infra). Curățirea de păcate se face prin mărturisire (petșt) și prin ispășirea aferentă. Confesiunea zoroastriană are câteva trăsături comune cu cea maniheistă (khw³stw³nșft: cf. Asmussen, 1965, pp. 26 sqq.), iar În ceea ce privește penitența este foarte puțin probabil ca aceasta să se fi răspândit la zoroastrieni sub influența creștinismului, așa cum consideră, În schimb, R. Pettazzoni (1930). Penitența face obiectul unor lungi și acurate dezbateri
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]