2,098 matches
-
cu un parfum care te reprezintă. doar când e vb de orice altceva decât respect față de sine, vorbim de fițele de prost gust. așa cum ai zis, tot ce e făcut cu un scop de supracompensare iese în evidență că o mantie de aur ce acoperă de fapt un rahat. Frumos zis și făcut! uite și o revoluție de e-fite, One Day Without Google ce zici, te coafează? Hahahaha Și eu am fost o “fitzoasa” traumatizata de caimacul din lapte. Anyway
Meditaţie despre fiţe by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82760_a_84085]
-
refuzat, i-l hărăzea Pontifului. O fotografie, chiar și color, nu înseamnă nimic, față de această pânză uriașă, mai fidelă, decât orice ochi mecanic... Stau la Louvre și privesc scena. Știu că femeia prosternată la picioarele împăratului este Josefina atingându-i mantia lung desfășurată cum stă aproape lungită pe podea. În centru, Arta, singură înfruntând anii, a pus-o în lojă pe Letizia, mama lui Napoleon, al cărei chip șters aproape prin efectul distanței are aspectul unei hârci... Ea privește prin lorgnon
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14825_a_16150]
-
muze, povestește cearta dintre Ulise și Aiax pentru armele lui Ahile căzut în luptă. Și pe când fruntașii feaci ascultă cu încântare, Ulise, răscolit de amintiri, nu-și poate stăpâni lacrimile; spre a nu fi văzut, el își acoperă chipul cu mantia. Regresiunea în timp și spațiu îi provoacă nostalgii. Nimeni, cu excepția regelui, nu observă plânsul oaspetelui. Aedul continuă să cânte fapte petrecute la Troia: și din nou, retrăind trecutul, Ulise plânge. Regele văzând suferințele eroului, oprește banchetul și îi invită pe
Lacrimile lui Ulise by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15532_a_16857]
-
fost sinceri. Cel puțin la final, nu i-au spus ce trebuie. Fără laudele inițiatice ale acestora, sinistra și megalomanul nu aveau cum să ajungă pe soclul Înalt al tiraniei. O parte dintre trepăduși s-au Învelit cu repeziciune În mantia oportunismului abject. Dulceața trădării a funcționat perfect, la fel ca și În cazul lui Ion Antonescu. În urma acelor procese mascaradă, au fost asasinate două mituri. Cu comportări bune și rele. Ordinea și disciplina acelor ani au dispărut brusc, odată cu rafalele
Hai acasă!. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_344]
-
adopta aspecte carnavalești, se poate teatraliza așa cum zăbovește asupră-și în cuprinsul unei poetici inteligent unitare: "toate s-au risipit în rîsul sardonic al clovnului/ luna se scutură de viermi pe somnul păstorilor// veacul e din ce în ce mai hain/ memoria e fără de mantie adunîndu-se-n cheaguri de frig// iar eu/ încă o dată și încă o dată// am murit în murmurul marmurei/ de o mie de ori" (Lied). După cum se extinde asupra unor factori ai civilizației, din dorința s-ar zice de a-și satisface un
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
Și n-am auz să mai ascult alt grai/ decât al meu, al bietei mele hume.// Călătorii, vecinătăți de lume." Charles d'Orléans și-ar fi privit cu mândrie succesorul la tronul rondelului. Pentru scenă, i-ar fi trecut sceptrul, mantia și tristețea exilului... Dinu Ianculescu, Un gând, un chip știut, un vis, un timp..., Editura Vinea, București, 2002, 75 pag.
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
și intelectuală ce deschide vieții un orizont larg, liber, contrar oricăror conveniențe stânjenitoare, un orizont putem să-i spunem estetic. Este momentul existențial notat de Niccolo Machiavelli, moment pătruns în mod evident de stilul scriitorului, al autorului Mătrăgunii, mascat de mantia somptuoasă a omului politic, a consilierului principilor de tot felul. Prozatorul Machiavelli anticipează pe la 1500 viziunea stendhaliană asupra scrisului, părăsind misticismul dantesc sau imagismul medieval, sărind peste revoluția franceză ca peste toate celelalte evenimente istorice. Cinismul, superior, se reflectă și
Confortul cinismului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15176_a_16501]
-
la zgomote, mirosuri și lumină. Dar creierul pare, dimpotrivă, bombardat din interior de o furtună de vise care năvălesc în valuri. Miliarde și miliarde de imagini țâșnesc așadar în fiecare noapte și aproape imediat se risipesc, acoperind Pământul cu o mantie de vise pierdute. Totul, dar absolut totul este imaginat într-o noapte sau alta de către un creier sau altul și apoi este din nou dat uitării. În ceea ce mă privește, am reușit să cataloghez vreo cincisprezece vise care s-au
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
bigote// sărută mîna doamnei proaspăt coafate/ salută fanfara crescătorilor de porumbei călători/ fii ceremonios în fața autorităților/ autocrate sau blînde sau amețite de somn// fii atent ce cravată îți pui/ în ce partid te înscrii/ dă dovadă de patriotism înfășurat/ în mantie de pîslă grosime menită/ să te apere de agresiunea/ pornită din citadela viespiilor" (Sfaturi metafizice). Acestei demonii lîncede, roase de plictis i se opune (vorba vine!) o imagistică flamboaiantă, o țîșnire a unui imaginar violent, suspect de violent, făurit din
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
cel postbelic -, își introduce și aici subiectele și temele preferate, abordându-le cu aceeași siguranță și cu noi nuanțe. Un text (o comunicare la Academie) se intitulează Heliade și personalitatea lui, conturând un portret frumos și exact al scriitorului în mantie albă împărțit între antiteze și aspirând la armonioasa lor echilibrare. O secțiune întreagă, apoi, din volum e dedicată exilului literar românesc, cu analize amănunțite ale unor apariții editoriale recente devenite instrumente de lucru (Enciclopedia lui Florin Manolescu, cartea publicată de
Farmecul istoriei literare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10513_a_11838]
-
în jurul său lumină și adevăr. Un far care veghează o părticică din civilizația oamenilor Dunării. Pentru a-l salva, pentru a-l ocroti, de invadatorii ce sosesc dintoate părțile la această Meccă, apele s-au grăbit să-l împresoare, trăgând mantia lichidă peste el, ținându-l cât se poate de ferit de indiferența omului care, de la o vreme, s-a transformat în agresivitate. N-au fost puțini cei care s-au gândit la salvarea sa, la transformarea acestui Păcui într-o
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94288_a_95580]
-
nu mai mișcau. Deveneam statui de duh tânăr și sare. Virginitatea și cerul ardeau. N-AM ȘTIUT pe talgere ruginite în sunet luna picură prin cornul de melc se-aud în fântână îngeri căzând și eu învelit în mătăsile nopții mantii de jar mă-nvelesc privirile singurătății laurii durerii se-ntind în inimă și eu călcând covoare de flori adormind otrava morții din cupe amare pe buzele mele haine prea strâmte vătămătoare vise stârnite din corn tot trupul topind focuri mistuitoare
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/3898_a_5223]
-
în stâncă, să-nhațe boabele gândului, pițigând insolent inimi de orgi. Dintotdeauna-ncearcă să facă grohotiș din culme, dar iarăși urcă, după o clipă de tristețe, vulturul și, iată, muntele-i mântuit! Ferice de cei ce nu-i ntrevăd prin mantia de brazi trupul în chin alchimic, nu știu cum se înfruntă culori sub fața neclintită. Ei deslușesc numai tăpșanul smălțuit de flori, pe care mulțimi vor prăznui curând, cu totul oarbe la bătălia decisivă, dintre urne otrăvite și clare, dusă acolo chiar
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/3917_a_5242]
-
pe limba noastră pe care credem a o ști ori poate noi rostim cuvintele zeilor necunoscuți care au nevoie de noi să-i oglindim oricât aș desface silabă cu silabă oricât încerc să ating acest sentiment sub multele învelișuri sub mantia de unde cuvintele nu sunt ale mele inaudibil pare că tu le-ai rostit Geografia beznei Cu inima ușoară? da între cele două țărmuri înălțându-ne din adăpostul subtil al flăcării lumina/întunericul m-au despicat deși nu mă gândesc la
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
Vincea-Vînja Până la Sita Arăpușilor, Cernerea Repausării, Până la Insula Corfu și toate Cicladele Semănând rodul pământului și gustându-ne roadele, Pe cărarea oilor, pe drumul sării, pe unde cerul rătăcește cocorii Pe sub vâltoarea lucorii... Fătul Atoate repausele și odihnele trecătoare în Mantia cu Luna-n spate și-n față mereu Soarele. Numele Tale pe piscuri, de la Muntele Moma Le duc Blândele Columbe semănându-Te din pliscuri - Sămânța Gineceului ca o puierniță năpădi Troia, Atena și Roma, cele cărunte. Cutumele Marilor încercări: „Adu
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
Emil Brumaru Cu mosorele, ațe, țiteri, funte Înmănunchind la ceafă și pe frunte Un păr cîrlionțînd dulce uimirea-mi? Mi-am lepădat mantia de mîndrie Pe jos, s-o calci cu tălpile mărunte, Sufletul meu vrea chinuri moi să-nfrunte Și-ascunse în ungherul de chilie Unde te joci cu mine-n pielea goală, Nesăbuită, chiar sub crucifix, Îngăduiți de-un Crist firav
Cum să te fac să-mi înțelegi iubirea? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8419_a_9744]
-
mai marchează vizibil convenția, semn că și priceperea noastră într-ale poeziei postmoderne a crescut. Și acest lucru i-l datorăm inclusiv lui Mircea Cărtărescu. În câteva cuvinte, un calup semnificativ de poeme cu același Cărtărescu pururi tânăr, înfășurat în mantia poeziei. Mircea Cărtărescu - Tudor Jebeleanu, Cincizeci de sonete cu cincizeci de desene originale, Editura Brumar, Timișoara, 2003. 106 p.
Oldies but goldies! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13232_a_14557]
-
istoriei și al emoțiilor. Cea mai recentă scriere a lui Alexander Kluge s-ar intitula în traducere, Golul pe care diavolul îl lasă în urmă-i și ea atestă genealogia literară a autorului laureat: Kluge este un scriitor ieșit din “mantia lui Kafka”. Și fiindcă nu numai la scriitori, ci și la gînditori am făcut o trimitere directă - demnă de menționat este atribuirea Premiului literar Gleim filozofului Christoph Schulte, specialist în istoria iudaismului. Premiul, dotat cu 5000 euro, poartă numele poetului
Premiile toamnei by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13330_a_14655]
-
lor agonisita-o viața, Ideile pe care numai ei le știu. Apoi tot bat din aripi, zbuciumând văzduh, Înfrunta ploi și ger cutezători, Dar legi nescrise ne arata Încă: Mai sunt și fluturi care mor În zori. SETE Taie luna mantia noptii-n două, Cu lumina ei patrunde-n casă, Si pe ochii tăi migdale coapte Un sărut de-ndragostita lasă. Trec prin poartă ta, căci numai dorul Mi-a făcut prin poartă ta cărare. E deschisă ușa și fereastră, Ninge-ngândul
Poezii. In: Editura Destine Literare by Constantin Clisu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_290]
-
după amiază, pe ușa larg deschisă a Catedralei, lumina soarelui bate înăuntru pieziș.... Genunchiul enorm al Legiuitorului,... degetele bine reliefate în sandaua de piatră... primesc lacome razele soarelui. Cât stau și privesc, lumina se mută încet-încet spre mijlocul ascuns în mantia drapată, - șoldul ce a tăiat în două apa Mării Roșii. Cu mâna dreaptă, Moise își ține degetele înfipte în barba bogată curgându-i peste piept ca un râu. Cu mâna stân gă, apucă firele de jos ale bărbii răsucindu-le
Deuteronomul (4) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12645_a_13970]
-
întîi de toate, cu povestitori. Șapte povestitori, șapte actori, șapte voci care dau, pe rînd, tonul unei întîmplări, care nasc oul fanteziei - din embrionul căruia se ivesc poveștile - care joacă cam opt personaje fiecare, complet diferite, pe parcursul montării. Îmbrăcați în mantii lungi, cu glugi generoase, cei șapte sînt protagoniștii călătoriilor prin diversitate, prin ceea ce ne aseamănă sau ne deosebește, prin aventură, pericol, versatilitate, onoare, minciună, iubire, înșelăciune, credință, păcat, dreptate, morală. Pentru mine a fost o reală bucurie reîntîlnirea cu acești
Pelerinaj spre lumea poveștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12311_a_13636]
-
expresivitatea privirii și forța stărilor pe care le transmite, regizorul îi propune ceva extrem de dificil. Să joace totul fără să se miște din centrul cercului, pînă la capătul reprezentației. Pînă cînd cei doi copii născuți de ea se topesc în mantia neagră a pardesiului ei lung, în ea, în negrul ființei ei, în moarte. Și țambalul lui Tony Iordache plînge în corzile lovite, naiul lui Gheorghe Zamfir inconfundabil jelește, suspină. Pe Medeea, pe copii, pe noi, martori pasivi, neputincioși la crimă
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
numără în dreptul unor generații intermediare pagini de un alb semnificativ. Căci "șaizeciștii" și apoi "șaptezeciștii" așază din nou tablourile la locurile lor, șterg de praf busturile de bronz și le ridică, într-un elan demonstrativ, pe vechiul soclu, recondiționând o mantie a Poeziei (cu majusculă) de care se agață cu patos de învățăcei. Astfel procedează Nichita Stănescu, protestând, prin evlavia în fața unor icoane lirice (Eminescu, Ion Barbu), împotriva rudimentarului realism socialist. Apărut după un deceniu de neomodernism cu fața îndreptată spre
Poemele luminii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11767_a_13092]
-
de G.C. Samsoni, o ediție de buzunar a Tălmăcirii viselor de Artemidor din Efes, Marele atlas ilustrat al lui Linden, cuțitul meu elvețian, walkman-ul Sony, două casete audio cu înregistrarea Clavecinului bine temperat al lui Johann Sebastian Bach, o mantie de călugăriță a Ordinului carmelitelor desculțe, primită cadou de la cea mai mică dintre surorile mele mai mari care, după un an de noviciat, a părăsit contemplativul Ordin fără să fi depus jurământul. Dar nu mi-am închipuit că plecarea o să
Lilian Faschinger - Păcătoasa Magdalena by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12990_a_14315]
-
ghearele de lume-nfipt se ține; Iar celălalt, de pulbere desprins, Urcă spre plaiuri strămoșești, divine, De-ar fi în aer duhuri, stînd Între pămînt și cer dominatoare, Spre-o nouă viață să mă ducă blînd, Din aburi aurii coboare! O mantie vrăjită de-aș avea, Prin țări străine să mă poarte! Nici cele mai alese haine,-aparte, Nici o hlamidă-n schimbul ei n-aș vrea! Faust În orice strai aș fi, eu știu, Simt chinul vieții pămîntene. Sînt prea bătrîn, să
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]