127 matches
-
-ul încă din primele luni. O hotărîre dificilă mai ales cînd viitoare mama se dovedeste o creatură ciudată, filmul Mártei Mészáros alunecînd el însuși pe un făgaș discutabil. Ajungînd în categoria filmelor despre cazuri maladive precum Colecționara al finlandezei Auli Mantila, la care gelozia denaturează în lanț, devenind morbida posesivitate. Bărbatul trebuie să aparțină femeii în măsura în care și femeia aparține bărbatului, doar că această ecuație a fericirii rar se-mplineste și mai rar se retrăiește. Cum se-ntîmplă cu exploratoarea care-și întîlnește
Femei despre femei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17990_a_19315]
-
cel mai fericit om din lume. Târfa intră în cameră; gândurile îmi dispărură. Corpul, gesturile ei se revărsau ca un fluid care mă calma. De data aceasta avea o mină mai bună, se îngrășase și prinsese forțe noi. Purta o mantilă purpurie; avea sprâncenele epilate, o aluniță artificială pe obraz, ochii și fața fardate. Într-un cuvânt, intră în cameră trasă la patru ace. Se ghicea că era satisfăcută de genul de viață pe care o ducea. Automat, duse la gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
era, într-un anume sens, colegă -, lucra de mai bine de o oră la simularea rănilor. Actrița, imobilă în scaunul șoferului, aștepta ca ultimele tușe de pensulă să completeze broderia complicată a sângelui care-i curgea de la frunte ca o mantilă roșie. Mâinile ei mici și antebrațele erau străbătute de umbrele albastre ale vânătăilor simulate. Aceasta deja adopta poziția unei victime de accident: degetele atingând ușor dârele de rășină roșu-carmin de pe genunchi, coapsele delicat ridicate de pe husa de plastic a scaunului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și pumnal, adresându-se unul altuia numai cu caballero și gata să sară la bătaie pentru un loc de unde să privească piesa. La ambianța aceasta gălăgioasă și fascinantă contribuiau din plin și femeile, care Într-un vârtej de rochii, mantii, mantile și evantaie intrau În galeria lor, unde erau de Îndată săgetate de ochii nenumăraților amorezi ce Își răsuceau falnic mustața prin balcoanele și curtea incintei. Și ele se băteau pe locuri, și nu o dată a trebuit să intervină ocârmuirea ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
vecinica epilepsie - la-nserare să-ngenunchi. Scrib/aed la curtea lor sângele nevăzător le punea la dezbrăcare reci odăjdii sclipitoare ferecând un ornic blând cu brățări și lănțișoare. Șlefuiam modern cu artă cearcăne cât marea-moartă împilându-l în idilă - a metaforei mantilă - șarpele/ aproapele bazileul-patriarhul via/oful golful ah-ul. Dar nu ei așteaptă fiul galopând prin basm pustiul. La icoana Preasfințitei fețele închipuite schimbă raze în răsfrângeri și transpar în plânsu-amar milostivii mei bătrâni albi ca florile de prun pe un
Duminica norilor by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/16158_a_17483]
-
în tine Cum Heine sună-ntr-însul versul got. PROTOCOL AL UNUI CLUB MATEI CARAGIALE Președintelui de onoare Al. Rosetti "Vis al galeșei Floride și-al ostroavelor Antile", Orchidee! nu ești însăși arta marelui Matei: Cu a selbelor cădere în corole și mantile Sau cu Anzii albi, în funduri, ca o moarte de Protei? Traducere din Heinrich Heine. - Neajunsă, precum lancea unor iaduri vegetale, Sub sărutul muștei Mima somptuos ca un manșon, Locuiește, cetluită, somnurile-i seminale În o rouă de poleiuri: Rașelica
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
asupra espresiunelor ocărâtoare care nu conțin nici o imputare dar care constitui niște simple injurii precum: Înfierbântarea arșiței din Algeria și răciala din Bulgaria; căci nu merită să le comentăm. Afle însă foița că cel ce au văzut soarele ecvatorial și mantile albe ale beduinilor, acel care, părăsind apoi viața sa liniștită de la țară și la primul apel al patriei au abandonat toate interesele sale, au reîncins Sabia cu abnegațiune de sine, au alergat la lupta sacră pentru Independența României; acela este
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
mai văd... Mi-era așa dor de el! O să-l văd... o să trăiesc!... Și... de ce nu i-ai spus să vie la mine. N[IȚĂ] Erați nembrăcată încă. Bine... nu se cădea... Dar... iute moșule-n casă... Adu-mi mantila, că pare a fi cam rece afară... apoi m-oi duce-n grădină și mă vei urma...... Poate să-l văd... aide, du-te! N[IȚĂ] (iese) E[MMA] Și de ce atâta bucurie?... Fostu-mi-a mie ceva acel om
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ochii plânși... că mă iubește... dar eu... nu-l înțeleg... nu știu ce vrea el să zică cu iubirea lui... Nu 41r i-am spus că-l iubesc și eu ca pe-un văr... al patrulea?... O! Dar // uite moșul Niță cu mantila. Mai rău ar fi de mine daca ar voi să mă mărite, cum zicea tata mai deunăzi... Auzi, eu... și măritată! Cum se mai potrivește și asta... ... (îmbrăcînd mantila) Poate că-l văd pe amicul meu cel vechi... poate că
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pe-un văr... al patrulea?... O! Dar // uite moșul Niță cu mantila. Mai rău ar fi de mine daca ar voi să mă mărite, cum zicea tata mai deunăzi... Auzi, eu... și măritată! Cum se mai potrivește și asta... ... (îmbrăcînd mantila) Poate că-l văd pe amicul meu cel vechi... poate că-l văd. (iese, urmată de Niță) SC[ENA VIII] A[LECU] (tîrît de Ștefan) Dar când îți spun, Ștefan, cumcă toate petrecerile ce mi le propui nu pot să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
protegiații lor?... Nu mișcă ei aripele lor de argint asupra capetelor muritoare?...... Și tu... Nu ești tu înger?... poate îngerul meu de pază... (a-ngenuncheat și-i sărută mîna) Micul meu înger. [EMMA] (trece după el și-ncepe să-și fâlfâie mantila asupra capului lui) Va să zică... așa? Da?... (rîde nebunește) Da' șezi, unchiule! Șezi ici, lângă îngerul tău de pază... Las' să-ți povestesc și ce-mi place mie... [ȘTEFAN] Ce? Spune! EMMA] Să-ți spun. Mie... nu-mi place Italia ca
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ei și, mai scump decât totul, ușoara asimetrie a gurii, când zâmbește, care multiplică farmecele zâmbetului ei. Dar mi-e scump nu numai tot ce este ea și tot ce face ea, ci și rochiile ei (mai ales rochiile ei!), mantila ei, galoșii ei mici, adorabili, și săculețul ei, din care am scos într-un moment, când era în altă odaie, batista mototolită de mâinile ei și am respirat-o! De câtăva vreme, pe lângă vocea ei obișnuită, înceată și uneori parcă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
în inimă când apare. Paralizia inteligenței când mă atinge din nebăgare de seamă. Senzația căldurii ei fizice de la distanță. Nevoia inexorabilă, care îmi oprimă respirația, de pulsația vieții ei. Fetișizarea tuturor obiectelor ei și a tot ce ține de ea: mantila ei din cuier, când intru în antret, mă înfioară; caligrafia ei are o feminitate tulburătoare în fiecare literă, și mai ales în cele care se înalță ori se coboară din linie; numele moșiei unde locuiește are ceva adânc emoționant. Sentimentul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
problema în termenii ăștia până acum. —Sunt văduvă. M-a pufnit râsul. Oricât de bizar ar părea, era prima dată când mă descriam astfel. Imaginea mea despre „văduve“ era aceea a unor băbătii cocârjate, antice și de demult, înveșmântate în mantile negre. Singurul lucru pe care îl aveam în comun cu ele era mantila, numai că a mea era roz. Am râs în hohote până când mi-au dat lacrimile. Dar nu era un râs firesc, și cei doi erau vădit șocați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de bizar ar părea, era prima dată când mă descriam astfel. Imaginea mea despre „văduve“ era aceea a unor băbătii cocârjate, antice și de demult, înveșmântate în mantile negre. Singurul lucru pe care îl aveam în comun cu ele era mantila, numai că a mea era roz. Am râs în hohote până când mi-au dat lacrimile. Dar nu era un râs firesc, și cei doi erau vădit șocați. Eugene m-a luat în brațe, apoi Ornesto ne-a strâns în brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Se regizează ca pe vremea noastră, dar cu idei de demult. Dar nu chiar. Tot felul de zgomote și de alergături și zdupăituri bruiază aproape permanent textul, și în loc să uit de decor, cum ar vrea regizorul, mă uit nedumerit la mantilele de nylon ale regelui Lear și ale fiicelor sale, care de altfel în scena respectivă joacă admirabil. Dar asta și pentru că în acele momente regizorul are buna inspirație să înceteze cu mișcarea acolo în fund, pe schelele acelea metalice care
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
o viziune viscerală, zolistă, asupra pasiunilor. Există și un astfel de teatru, nu trebuie amestecat cu cel shakespearean. Nici vorbă, spontaneitatea, mișcarea mai largă, libertatea gestului, care nu se mai împiedică de o scară de palat, de un fald de mantilă, de un paloș imens agățat la șold, sânt lucruri menite să fascineze publicul, și mulți se simt pe drept cuvânt foarte atrași de aceste tendințe de primenire a artei regizorale. Am fost pe punctul să fiu eu însumi fascinat de
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
mai amuzant. Reveni, deci, cu o tresărire de surpriză. ― Oh, vous êtes encore ici? ― Oui, madame! Je m’appele... Julien. ― Très bien... Julien!... Tu as... une certaine manière... de parler, bien sûr... mais... - aici, femeia scoase o mână albă de sub mantila de nurci și începu să tragă încet voalul. Nu de tot, căci se opri și punctă de-a dreptul pe românește - desigur, stăpânul tău știe că am sosit. Un fulger amuzat sclipi printre genele valetului și femeia primi cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cuvânt, consulul descifră o undă de ironie. Valetul îi citise deja nepriceperea. ― Ce luminație, pentru numele lui Dumnezeu! țipă el exasperat, țâșnind ca din pușcă pe ușă. De câte ori vrei să-ți mai spun că mă grăbesc? După ce aruncă voalul și mantila din nurci siberiene, femeia privi mulțumită în jur. Hotărât lucru, aici se afla pe teritoriul Franței! În toate lucrurile regăsea acel aimer la bonne chère din saloanele pariziene. Căldura focului, canapelele confortabile, draperiile din catifele moi, în culoarea jadului, cofeturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nopții, când am ieșit, în sfârșit, afară, am dat peste o poienitza la marginea unei ape, Bucureshtioara. Da, uite că mi-am amintit și numele orașului: Bucureshti. Pe limba lor, un fel de enjoy. Eram înconjurată numai de sălcii cu mantile voluptuoase de zăpadă... Și, printre ele, doar o licărire fantomală, o cărare a nebuniei, o lunecare desfătătoare... Am pornit pe acea cărare... Și lautarul Licu încet, pe urmele mele... Scotea doar un fior nesfârșit din toate corzile acelui instrument păgân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
se hotărî. - Mă reped pentru o jumătate de ceas, te rog să stai aicisau să rogi pe Aurica să vină. Stănică puse mâinile la piept, turcește, în semn că merită credință nestrămutată. - Du-te fără nici o grijă. Otilia își lua mantila pe ea și plecă, urmărită din ochi de Stănică. Acesta privi, crăpând puțin ușa, în curte, se încredință că nu mișcă nimeni, și apoi intră în odaia lui moș Costache. Bătrânul îl supraveghea dușmănește cu privirea. Stănică merse la ușa
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
obosit, femeia mea, dulcea mea femeie, nimica alta... - Acuma mă duc, ca s-ajung acasă... Vei veni să mă ceri, nu-i așa... Vino azi, voi aștepta cu nerăbdare venirea ta... Oh! cât te mai pot iubi... Ea-și aruncă mantila pe umere, îl sărută și dispăru pe ușă... {EminescuOpVII 272} El rămase trist... "Va să zică asta-i viața mea viitoare... Adio visuri orbitoare... am devenit umil bărbat al unei mici femei... Vom avea copii... mi-o aduce halatul și papucii dimineața
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în spiritul dialogului . Metoda blândă invocă nu doar valorile de libertate și de toleranță, dar și experiența istorică. Evoluția moravurilor își va desăvîrși opera. Obiceiul creștin care cerea femeilor să își acopere capul cu o pălărie, un văl sau o mantilă în biserică a dispărut fără ca vreo regulă să acționeze. Revoluționarii francezi au interzis veșmântul ecleziastic, iar preoții au reînceput să îl poarte când libertatea religioasă a fost reinstaurată. Au sfârșit prin a abandona sutana fără ca cineva să îi fi obligat
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
rămase Printre lăstari se vede o căruță și-un Jeep - peisaj arhaic îmbinat cu un modernism desuet - ea și el, de data asta invers la volan e ea și de căruță el. Se iubesc perechi ciudate ea rea, înaltă, cu mantilă încrețită sclipitoare elegantă, mănuși lungi acoperind destine. El blând, neputincios bătrân, hăituit ar refuza-o dar nu se cade să-i faci asta eternității. Cu ultimele tresăriri îl cucerește... nu mai răsuflă l-a deconectat de la legăturile supreme. Pleacă mai
Celor care ?tiu, celei care afl? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83891_a_85216]
-
așteptă mută ca bătrâna doamnă să închidă ușa (nu numai că n-o luă în seamă, dar avea aerul că o astfel de persoană indiscretă nici nu există)... Până atunci nu se uită nici la mine. Era îmbrăcată cu o mantilă neagră cu capușon, de sub care abia i se vedea chipul. Nu se deslipi de lângă ușă decât după ce gazda mea dispăru, "ça vous derange, zise cu timiditate, de recevoir une petite franciscaine?" Mă ridicai în pat în capul oaselor și mă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]