43 matches
-
Folosirea unor procedee care au ca efect provocarea tusei, cum ar fi: aplicarea unor ușoare lovituri în spate (cu fața palmară a degetelor sau cu palma în căuș), la nivelul primelor 4 vertebre dorsale; aplicarea unor presiuni vibrate la nivelul manubriului sternal; aplicarea unor ușoare presiuni (cu fața palmară a indexului și mediusului de la fiecare mână) de o parte și de alta a porțiunii cervicale a traheii, coborând până în unghiul sternal superior, unde se insistă. 7.2. Aplicațiile masajului în afecțiuni
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
sternoclaviculară stângă, pentru a avea un traiect oblic spre dreapta, trecând anterior de nervul frenic stâng, nervul vag stâng, arterele subclaviculară și carotidă comună stângă, respectiv trunchiul arterial brahiocefalic, fiind plasat posterior de timus, mușchii subhioidieni ce se inseră pe manubriul sternal. Are o lungime mai mare, de 5-6 cm. Cele două trunchiuri venoase se unesc pentru a forma vena cavă superioară [4]. Perturbarea circulației venoase în unul din cele două trunchiuri, de cauze intrinseci (tromboze) sau extrinseci (compresiune, invazie tumorală
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
-
a trunchiului, mai întâi în porțiunea superioară, apoi în cea inferioară. În timpul acestei fuziuni, sternul încorporează o masă medială superioară mică (corespunde unui „presternum” la animalele inferioare) și două elemente suprasternale variabile. Aceste trei elemente mezenchimale precursoare vor da naștere manubriului. La 9 săptămâni de gestație fuziunea sternală este completă, sternul devine cartilaginos. Osificarea sternală începe la 5 luni după naștere, dar nu se finalizează în copilărie. Anomaliile dezvoltării sternale duc la fisuri sternale complete (lipsa totală a fuziunii mediane), superioare
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin () [Corola-publishinghouse/Science/92096_a_92591]
-
element constitutiv al toracelui, deoarece poate fi un element extrem de util în stabilizarea peretelui toracic după parietec-tomiile posterioare. Sternul Este situat în partea anterioară și mediană a toracelui. Are o lungime de 15-20 cm și este format din trei elemente: manubriul sternal, corpul sternal și procesul xifoid. Sternul are o față anterioară subcutanată pe care se inseră mușchii sternocleidomastoidieni, pectoralii mari și drepții abdominali, o față posterioară pe care se inseră mușchii sternohioidieni, sternotiroidieni, transversul toracic și diafragmul, o bază situată
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin () [Corola-publishinghouse/Science/92096_a_92591]
-
Clavicula Are o formă de S, fiind curbată în porțiunea medială cu convexitatea înainte, iar în porțiunea ei laterală cu concavitatea înainte. Are două fețe (una superioară și cealaltă inferioară) și două margini (anterioară și posterioară). Se articulează medial cu manubriul sternal, iar lateral cu acromionul de pe omoplat, fiind parte a centurii scapulo-humerale. Atât pe suprafața ei superioară, cât și pe cea inferioară prezintă rugozități, puncte de origine sau inserție a unor mase musculare. Superior se inseră sternocleiodomastoidianul, deltoidul și trapezul
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin () [Corola-publishinghouse/Science/92096_a_92591]
-
întărită de ligamentul sternocostal intraarticular și ligamentele sternocostale radiate ce se inseră pe fața anterioară a sternului și cartilajului costal. Articulațiile costo-condrale Sunt sincondroze și deci au ca mijloc de unire continuitatea periostului cu pericondrul cartilajului costal. Articulațiile sternoclaviculare Unesc manubriul sternal și primul cartilaj costal (formând un unghi diedru deschis în afară) cu extremitatea sternală a claviculei. Articulația este întărită cu ligamentele sternoclavicular anterior și posterior, ligamentul interclavicular și ligamentul costoclavicular. Articulațiile costo-vertebrale Coastele se articulează cu vertebrele toracice prin
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin () [Corola-publishinghouse/Science/92096_a_92591]
-
localizare, cu extirparea arcurilor costale anterioare de partea lezată la minim 2-4 cm de tumoră. Frecvent, se impune rezecția arcurilor costale anterioare de partea opusă, sau măcar a 2-3 cm din cartilajele costale respective [18]. Când este prins în întregime manubriul sternal, se impune extirparea unor fragmente variabile din cele două clavicule și chiar rezecții de vase mari cervicale sau plex brahial. Dacă sternul nu este invadat în totalitate, se recomandă, dacă acest lucru este posibil oncologic, păstrarea unui fragment din
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin () [Corola-publishinghouse/Science/92100_a_92595]
-
sternal, se impune extirparea unor fragmente variabile din cele două clavicule și chiar rezecții de vase mari cervicale sau plex brahial. Dacă sternul nu este invadat în totalitate, se recomandă, dacă acest lucru este posibil oncologic, păstrarea unui fragment din manubriul sternal, sau a unui fragment din corpul sternal, în vederea asigurării stabilității parietale [28]. În situațiile mai rare, când s-au practicat rezecții parțiale repetate pentru recurențe după excizii limitate, mediastinul anterior poate fi deja fibrozat, astfel încât nu mai este necesară
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin () [Corola-publishinghouse/Science/92100_a_92595]
-
Extremitatea externă sau acromială este mult efilată în sens cranio-caudal fiind transformată într-o fațetă articulară pentru articularea cu una similară de la nivelul acromionului. Extremitatea internă sau sternală prezintă o fațetă articulară pentru articularea cu o suprafață corespondentă de la nivelul manubriului sternal. La acest nivelul se realizează și inserția fasciculul clavicular al mușchiului sternocleidomastoidian. OMOPLATUL (SCAPULA) Omoplatul este un os lat, pereche situat în partea posterioară și superioară a cutiei toracice. Corespunde, ca proiecție, de la primul spațiu intercostal la cea de-
ANATOMIE CAIET DE LUCR?RI PRACTICE by PAULA DROSESCU,?TEFAN TOADER () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84377_a_85702]
-
cvasinormale. ANATOMIE CHIRURGICALĂ Apertura toracică superioară reprezintă regiunea anatomică de comunicare cervico-toracică. Spre deosebire de apertura toracică inferioară, ale cărei dimensiuni variază permanent cu respirația, apertura toracică superioară are dimensiuni fixe. Limitele anatomice sunt reprezentate de: coasta I, cartilajul coastei I și manubriul sternal (anterior), capul coastei I și vertebra T1 (posterior), domul pleural. La nivelul aperturii toracice superioare vasele subclavii și plexul brahial se îndreaptă dinspre zona cervicală spre braț prin canalul cervico-axilar; acesta este împărțit de marginea externă a coastei I
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Teodor Horvat, Natalia Motaș, Cezar Motaș () [Corola-publishinghouse/Science/92098_a_92593]
-
remodelari sau reconstrucții complexe de perete toracic, reprezentând o provocare pentru chirurgul toracic. PECTUS EXCAVATUM (PE) Constă într-o deformare complexă a peretelui toracic anterior. Se constată un aspect de pâlnie, datorat depresiunii sternului și cartilajelor costale inferioare. De regulă, manubriul și primele două arcuri costale nu sunt afectate. Incidență. Etiologie După Ravitch [17], această malformație apare la 1/300 sau 1/400 din nou născuții vii, frecvent de la naștere sau în primul an de viață, accentuându-se la adolescență. Poate
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin () [Corola-publishinghouse/Science/92097_a_92592]
-
cvasinormale. ANATOMIE CHIRURGICALĂ Apertura toracică superioară reprezintă regiunea anatomică de comunicare cervico-toracică. Spre deosebire de apertura toracică inferioară, ale cărei dimensiuni variază permanent cu respirația, apertura toracică superioară are dimensiuni fixe. Limitele anatomice sunt reprezentate de: coasta I, cartilajul coastei I și manubriul sternal (anterior), capul coastei I și vertebra T1 (posterior), domul pleural. La nivelul aperturii toracice superioare vasele subclavii și plexul brahial se îndreaptă dinspre zona cervicală spre braț prin canalul cervico-axilar; acesta este împărțit de marginea externă a coastei I
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin () [Corola-publishinghouse/Science/92099_a_92594]
-
morfologia elementelor. Locul de elecție: în ordinea frecvenței îl constituie: sternul, oasele iliace, apofizele spinoase, iar la copii platoul tibial și calcaneul. • Puncția sternală Tehnica: puncția sternală se execută, fie în corpul sternal (spațiul II sau III intercostal) fie în manubriu puțin lateral de linia mediană, la egală distanță, între furculița sternală și unghiul lui Ianis. Bolnavul stă culcat pe spate. Se aseptizează pielea cu alcool și apoi cu tinctură de iod. Se face anestezia tegumentelor până la periost cu 1-2ml novocaină
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
extremitas acromialis) este mult efilată în sens craniocaudal fiind transformată într-o fațetă articulară pentru articularea cu una similară de la nivelul acromionului. Extremitatea internă sau sternală (extremitas sternalis) prezintă o fațetă articulară pentru articularea cu o suprafață corespondentă de la nivelul manubriului sternal. La nivelul extremității interne se realizează și inserția fasciculul clavicular al mușchiului sterno-cleido-mastoidian. OMOPLATUL (SCAPULA) Omoplatul este un os lat, pereche situat în partea posterioară și superioară a cutiei toracice și corespunde ca proiecție de la primul spațiu intercostal la
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
intraarticulare) și sterno- costal radiat (lig. sternocostale radiatum). 5. Articulațiile intercondrale (articulations chondrosternales) Articulațiile intercondrale sunt diatroze planiforme realizate între extremitățile anterioare ale cartilajelor costale VI, VII, VII, IX, X. 6. Sincondrozele sternale (synchondrosis manubriosternale) Sincondrozele sternale se realizează între manubriul și corpul sternului și între corpul și procesul xifoidian, care în general se osifică la o vârstă înaintată. ARTICULAȚIILE MEMBRULUI SUPERIOR (juncturae membri superioris) Articulațiile membrului superior pot fi împărțite din punct de vedere didactic în articulații ale centurii scapulare
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
sindesmoza coracoclaviculară. 1. Articulația sternoclaviculară (articulatio sternoclavicularis) Este o articulație în sa ce unește extremitatea sternală a claviculei cu sternul și primul cartilaj costal - Figura 53. Suprafețele osoase care participă la realizarea articulației sunt: -din partea sternului: marginea laterală a manubriului sternal, concavă în sens frontal și convexă sagital; -din partea claviculei: extremitatea proximală a osului prin două fețe articulare, una verticală și alta orizontală care formează între ele un unghi diedru ce pătrunde în deschiderea realizată între fața articulară sternală
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
Clavicula 3. Prima coastă 4. Liaamentul sterno-clavicular anterior 5. Liaamentul costo-clavicular 6. Liaamentul interclavicular La exteriorul capsulei, ca mijloc de întărire articulară, sunt dispuse ligamentele: - sternoclavicular anterior (lia. sternoclaviculare anterius) care unește extremitatea medială a claviculei cu fața anterioară a manubriului sternal trecând peste fața anterioară a capsulei articulare; -sterno-clavicular posterior (liasternoclaviculare posterius) este o structură foarte rezistentă situată pe fa]a posterioară și externă a capsulei articulare; - inter-clavicular (lia. sternoclaviculare interclaviculare) situat în porțiunea superioară a articulației; este format din
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
situat în porțiunea superioară a articulației; este format din fibre superficiale, ce unesc extremitățile proximale ale celor două clavicule între ele (este considerat ca liaament propriu-zis), și din fibre scurte profunde ce unesc extremitatea sternală a claviculei cu cea a manubriului sternal; - costo-clavicular sau romboid (lia. costoclaviculare) se inseră pe primul cartilaj costal și se îndreaptă în sus spre impresiunea liaamentului costo-clavicular de la nivelul claviculei. 1. Marainea axilară a omoplatului 2. Acromionul 3. Procesul coracoidian 4. Clavicula 5. Liaamentul trapezoid din
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
sentimentelor de tristețe, frică sau dispreț); - când mușchiul ia punct fix pe inserția de la nivelul mandibulei: ridică pielea gâtului și o împinge înainte. Inervația este realizată de nervul facial. MU ȘCHIUL STERNOCLEIDOMASTOIDIAN (m. sternocleidomastoideus) Originea: - capul medial, sternal este pe manubriul sternal; - capul lateral, clavicular este la nivelul porțiunii mediale a feței superioare a claviculei. Inserția terminală este pe: - fața laterală a procesului mastoidian; - linia nuchală superioară. Raporturile sunt: - superficial cu: pielea, pielosul gâtului și lama superficială a fasciei gâtului; - profund
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
laterală al gâtului. Mușchiul are acțiune în inspirul forțat. Inervația se produce de către ramura superioară a ansei cervicale a plexului cervical. MUȘCHIUL STERNOTIROIDIAN (m. sternothyroideus) Originea este pe linia oblică a cartilajului tiroid. Inserția terminală este pe: fața posterioară a manubriului sternal a cartilajului primei coaste. Raporturile mușchiului sunt: - la exterior: cu mușchiul sternohioidian; - acoperă: traheea și glanda tiroidă. Acțiunea este de a trage laringele în jos. Inervația provine din ansa cervicală a plexului cervical. MUȘCHIUL TIROHIOIDIAN (m. thyrohyoideus) Originea este
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
superficialis) Lama superficială a gâtului are forma unui manșon care înconjură tot gâtul. Inserția lamei superficiale a gâtului se realizează: - superior: de la protuberanța occipitală externă la protuberanța mentonieră; - inferior: de-a lungul inserției inferioare a celor doi mușchi sternocleidomastoidieni, pe manubriul sternal, claviculă, acromion și la nivelul spinei omoplatului. Lama superficială a gâtului dă prelungirile: - sternocleidomastoidianului, care este foița profundă a tecii acestui mușchi; - submandibulară, care împreună cu fascia propriuzisă formează loja pentru glanda submandibulară; - parotidiană, care împreună cu lama superficială delimitează loja
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
în cantitate apreciabilă sau chiar timoame, în cazul reintervențiilor ce folosesc alte modalități de abord, nu este excepțională [1, 23]. Cooper și colab. [4] prezintă varianta „extinsă” a timectomiei transcervicale, varianta în care se utilizează un depărtător special ce ridică manubriul sternal, fapt ce avantajează expunerea și disecția în mediastinul anterior. Asocierea unei sternotomii parțiale, fără a mări incizia, sau utilizarea mediastinoscopului sunt artificii folosite tocmai pentru a face exereza țesutului timic cât mai completă [25]. Este cu certitudine greu ca
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by VICTOR TOMULESCU, IRINEL POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/92114_a_92609]
-
zona apexului și care iradiază la stânga spre axilă, asociat cu dispnee, congestie pulmonară sau edeme și alte semne de insuficiență cardiacă stângă retrogradă - În endocardita de valvă aortică, suflu diastolic tipic regurgitației aortice, care se aude cel mai bine în stânga manubriului sternal, asociat cu dispnee, congestie pulmonară sau edeme și alte semne de insuficiență cardiacă stângă retrogradă - În endocardita de valvă tricuspidă, suflul sistolic parasternal tipic, diminuat, a regurgitației tricuspide care crește o dată cu inspirația, împreună cu distensia venei jugulare, un puls venos
Tratat de chirurgie vol. VII by BRÎNDUŞA ŢILEA, HORAŢIU SUCIU, IOAN ŢILEA () [Corola-publishinghouse/Science/92079_a_92574]
-
partea musculară a diafragmului. Prin intermediul diafragmului pericardul prezintă raporturi cu ficatul la dreapta și cu fundul stomacului la stânga [8]. Anterior se atașează de fața posterioară a sternului prin ligamentele sternopericardice descrise de Louschka. Ligamentul sterno-peri-cardic superior unește bulbul aortei cu manubriul sternal, iar cel inferior unește pericardul de procesul xifoid. Către posterior au fost descrise ligamentele vertebropericardice, ce pornesc din lama prevertebrală a fasciei cervicale, către anterior, trecând pe lângă esofag, trahee, ajungând la pericard [12]. Au fost descrise tracturi fibroase care
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
faringe, esofag, stomac, intestin, cloacă, care se deschide la exterior prin orificiul anal. În faringe se află un aparat masticator, numit mastax, care constă din 7 piese numite trofi sau maxile: una impară, fulcru, 2 rami, 2 unci și 2 manubrii. Fulcrul și ramii formează incusul (nicovala), iar uncii și manubriile maleusul (ciocanul). Aparatul respirator și circulator nu există. Aparatul excretor este reprezentat prin protonefridii și este format din 4-50 celule cu flamură vibratilă, două tuburi colectoare ce se unesc într-
Rotifera () [Corola-website/Science/317912_a_319241]