163 matches
-
rămas debutant în perpetuitate". N-am reușit să debutez, cum mi-aș fi dorit, nici în pioniereștile reviste de pe-atunci �Luminița", nici în �Cutezătorii", deși am trimis producțiuni la redacțiile lor bucureștene, am debutat târziu, întâi într-o revistă manuscrisă (am �scos" doar două numere, dacă bine îmi amintesc) pe care noi elevii dintr-a XI-a am editat-o botezând-o �Răcnetul elevilor", apoi în revista �Zorile" a Liceului George Barițiu, apoi am debutat cu două poezii în suplimentul
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
dramatice și decepționante sunt aceste �mărturii" mai ales când aparțin unor intelectuali, unor nume întâlnite în presa literară. întâmplările din jurul încercării de elucidare a paternității Donului liniștit fac parte de-a-dreptul din universul kafkian: O persoană care aduce o primă variantă manuscrisă a romanului (la a cărui apariție, printre redactori s-a numărat însuși Stalin) semnată de alt autor, fost ofițer alb ucis în războiul civil, dispare atât ea, cât și manuscrisul. Există între aceste pagini chiar și o mărturie sinceră a
Femeia perfectă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15055_a_16380]
-
editorul nelăsând deoparte ni mic din ceea ce ar putea contribui la cunoașterea autorului, a conținutului și importanței operei, a valorii limbii și stilului compendiului. În acest sens, se remarcă, mai întâi, introducerea consistentă (p. 7-87), care înfățișează pe larg tradiția manuscrisă și edițiile moderne (p. 8-19), titlul operei (p. 19-25; „è tuttavia probabile che breviarium figurasse realmente nel titolo originario” - p. 23), data scrierii (p. 25-30; „sarà pertanto più saggio attenersi alle indica zioni che emergono dal Breviarium e accogliere come
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
a curs pe marginea acestui „chip de lut”... Ei bine, textul eminescian (din „Almanahul Societății literare «România jună»”, dar și din multe manuscrise) este: „Ce-ți pasă ție, chip de lut / Dac-oi fi eu sau altul...”. Sau, o formă manuscrisă apropiată de versiunea finală: „Ce-ți pasă ție, din pămînt / Dac-oi fi eu sau altul.” Cât de departe sîntem astfel de acea trâmbițată culpabilizare a femeii... Vocativul este instituit, așadar, de Maiorescu - și păstrat în serie de toți editorii
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
Schițe memorialistice (E.P.L., 1969), în fapt o selecție extrem de restrînsă din manuscrisul încredințat editurii. Am fost și eu implicat în destinul acelei cărți, întocmindu-i ca referent extern o călduroasă recomandare. Autorul și-a manifestat gratitudinea dăruindu-mi o copie manuscrisă a bucăților neincluse în volum (85 de proze). Nutream amîndoi speranța unei viitoare ediții adăugite. Din păcate, peste vreo doi ani, Vasilică Urechia a încetat din viață. Voluminosul dosar cafeniu (Amintiri. Caragiale, Doctorul Urechia, eu) a rămas să se odihnească
Caragiale și vițelul turbat by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11097_a_12422]
-
ironizase, cam frivol, rigoarea tedescă (luată în răspăr de italieni, ca proba de presupus pedantism) va fi obligat să se apropie de patrimoniul filosofiei germane, ca să ia cu adevarat urma bătăilor de aripă metafizica din Luceafărul și tot restul. Arhiva manuscrisa, încredințată postum Bibliotecii Academiei, conține dovezi revelatoare; zeci de pagini de conspecte din Schopenhauer, din Kant, din Hegel, aproape cu un zel de ucenic - și, concomitent, fișe ale unor meditate lecturi moderne, Dilthey, Cassirer, Wölfflin, Simmel, prin care descoperă, cel
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
replică la Cronică de familie. Similitudinile de substanță se vroiau puse an evidență, de către scriitor, chiar prin aspectul imediat, formal: tot 3 volume, tot 24 de capitole. Semnalam această simetrie intenționată, cănd divulgam, la ănceputul anilor '90, dintr-o arhiva manuscrisa ăncredintată de prozator, excelentă narațiune Proprietatea și posesiunea, desprinsa de asemeni din Biografii. Semnalam doar, fără a insista, fiindcă nu era locul unei discuții mai aplicate și, apoi, contam pe oarecare credit din partea oricărui lector. Ceea ce afirmăm se baza pe
Cu documentele pe masă by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17469_a_18794]
-
editează poeziile poetului (după ce în 1904, într-o epocă naționalistă dominată de sămănătorism, a editat segmente din publicistică eminesciană, pentru a avea un strămoș de frunte în ale naționalismului). Sumarul înscria 100 de poezii, toate, anunțate, ca respectînd forma lor manuscrisă. Evident, în prefață, se lua distanță față de toate edițiile precedente, pretinzînd, pentru sine, calitatea de ediție critică (și nu era!), adoptîndu-se, drept criteriu de ordonare a materiei, unul mixt (cronologic și psihologic), de o efectivă extravaganță clasificare. De-abia în
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
datoria financiară a României față de Suedia, achitată abia după șase decenii de uitare. E o ocupație de tot vetustă să mai zăbovim acum asupra începuturilor poetice ale lui Coșbuc din vremea când era elev la Năsăud și publica în revista manuscrisă a liceului "Muza someșană" (1882-1884). Dar dacă nu a făcut-o nimeni până acum, încearcă profesorul bistrițean Constantin Catalano în volumul George Coșbuc, elevul-poet, într-o antologie din 2001, care nu e nici ea o explorare completă și definitivă, decisă
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]
-
suficient de lămuritor. În volumul III al ediției de Opere alese (Ed. Minerva, 1977), Gavril Scridon plasează impropriu toate poeziile pe care le selectează din revista "Muza someșană" în categoria postumelor, numai din considerentul că versurile au circulat în forma manuscrisă a revistei și nu au fost consacrate, în timpul vieții autorului, de o formă tipărită. E însă o situație foarte specială care ar fi solicitat o altă apreciere. Editorul are dreptate să considere că "textele neincluse în această ediție sunt doar
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]
-
un autor definitiv clasat, ca și alți tradiționaliști. În interpretarea critică, oricât de inovatoare, locul său nu mai poate fi schimbat. Și totuși arhiva Coșbuc nu e epuizată: numeroase poezii din perioada începutului de elev năsăudean au rămas în revista manuscrisă a liceului, "Muza someșană". Descoperiri ale unor scrieri minore animă posteritatea recentă a lui Coșbuc, într-o competiție a ineditelor care ne-am fi așteptat să înceteze de multă vreme. Un profesor bistrițean, Constantin Catalano, a alcătuit în 2001 o
Dacă nici Coșbuc, atunci cine? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11861_a_13186]
-
haz. Ocazionalele (p. 191-203) nu depășesc valoarea de album sentimental. În Addenda (p. 205-228) Mircea Popa plasează poemele elevului Coșbuc, restituite anterior de Constantin Catalano. Mai ales acestea ar fi fost cu adevărat inedite, căci sunt preluate dintr-o revistă manuscrisă, "Muza someșană". Altfel, volumul îngrijit de Mircea Popa reunește "poezii regăsite", risipite în diverse surse și aflate pe punctul de a fi uitate. Aparatul critic e deficitar, informațiile sunt uneori insuficiente sau chiar absente. Nu știm care sunt argumentele pentru
Dacă nici Coșbuc, atunci cine? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11861_a_13186]
-
în versiunea întâi Bughi Mambo Rag, iar în aceasta Boogey Mambo Rag) și invers. George Ardeleanu ne livrează un inventar selectiv - dar suficient de minuțios pentru a fi convingător - al transformărilor pe care le suportă textul cunoscut, în această versiune manuscrisă, inventar care ne convinge că este vorba de o redactare, nu de hazardul memoriei. Există în text câteva pasaje ce ne permit să acceptăm și ipoteza că nu doar prima versiune a stat pe masa lui Steinhardt atunci când a redactat
O versiune inedită a Jurnalului fericirii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4323_a_5648]
-
p. CL-CLI), dar va fi și ea una, totuși, selectivă. Problemele principale pentru realizarea completitudinii în restituirea operei coșbuciene sunt legate de două aspecte, care ar trebui lămurite de o ediție critică o dată pentru totdeauna: începuturile elevului Coșbuc în revista manuscrisă "Musa someșană" și creațiile sale didactice din manualele al căror autor a fost. Gh. Chivu nu pomenește în nota asupra ediției două contribuții importante în aceste sectoare: George Coșbuc elevul-poet, antologie și postfață de Constantin Catalano, Editura "George Coșbuc", Bistrița
Ediții recapitulative by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9655_a_10980]
-
al unei organizații internaționale. Uneori sunt denumite documente publice. Acestea pot fi: Ø Ghiduri Ø Cataloage și bibliografii Ø Indexuri Ø Surse factice 188. Documente primare: definiție și tipuri R: Documentul primar reprezintă o lucrare originală, publicată sau numai dactilografiată, manuscrisă etc. care fixează conținutul și rezultatele științifice și tehnice. Această lucrare poate fi publicată sau nu. Documentele primare neperiodice pot fi: cărți, broșuri, monografii, manuale, tratate, cursuri, publicații ale conferințelor și simpozioanelor, publicații oficiale (dări de seamă, decrete, instrucțiuni), standarde
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
și pentru a-și defini propriul cifru. Elevii identifică legătura dintre geometrie și realizarea unor semne pentru comunicarea unor informații: activități de documentare/observare a unor tipuri de alfabet; de observare a modalităților de a înfrumuseța literele (literele inițiale din textele manuscrise, paginile de titlu); activități de identificare a corespondenței dintre semne vechi (de exemplu, hieroglife) și litere (semnificații actuale); de realizare a unor coduri secrete utilizând alfabete vechi (hieroglife). Elevii realizează activități de documentare pe diverse site-uri pentru a analiza
ANEXE din 18 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/261282]
-
refăcut șatrancă) provine din tc. satranç „joc de șah”; a fost atestat la sfârșitul secolului al XVIII-lea și era termen curent în secolul al XIX-lea, fiind folosit, de exemplu, în prima lucrare de șah din română: o traducere manuscrisă din 1838, Giocul șatranci (descrisă de Virgil Nistorescu în Cercetări etimologice, 1999). Trecerea de la variantele șatrangi, șatrang, șatran (înregistrate în DLR) la forma șotron e ușor de acceptat din punct de vedere fonetic, iar extinderea unei denumiri de la un joc
Șotron by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5726_a_7051]
-
Agopian redeschide discuția despre autorul muzicii pentru „Deșteaptă-te, române!”, pornind de la o carte care a trecut neobservată în 2001, „Imnul Național Deșteaptă-te, române!. Scurt istoric”, de Vasile Oltean, apărută la Editura Phoenix din Brașov. Agopian citează o declarație manuscrisă, reprodusă de Vasile Oltean, a muzicologului George Ucenescu. Acesta relatează o întâlnire din grădinile unui paroh bucureștean, rudă cu Andrei Mureșanu, la care Ucenescu ar fi pus pe muzică un text scris de acesta din urmă și intitulat „4 Domni
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5222_a_6547]
-
Ionesco, printre care și celebra Course vers où? (1982), aflată azi într-o colecție particulară. Tot într-o colecție particulară (să sperăm că nu în cea a menajerei lui Emil Cioran!) se află azi și litografia Arbre (1981), având dedicația manuscrisa: „Pour Simone et Cioran, en souvenir de leur vieil ami qui leș aimait, qui leș aime. Marie-France Ionesco, 8 juillet ’94”. Aceste „eseuri plastice” ale scriitorului au fost puse în dialog cu cele ale lui Alberto Giacometti - care semnează în
Franța-Ionesco-România by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/6566_a_7891]
-
lui Alberto Giacometti - care semnează în 1962 un portret în creion al lui Ionesco, Max Ernst - Rhinocéros (pictură în ulei, 1958/59) și Joan Miró - două portrete în acuarela și creion (Rodica și Eugène Ionesco) din 1947, ambele cu dedicația manuscrisa a artistului. Ca o ironie (asumată, poate, de organizatori) la strădania de a insista pe latura „maternelle” a naționalității lui Ionesco, pe Permisul eliberat de Bibliotecă națională a Franței în 1960, prezent de asemenea în expoziție, apare scris: „M. Eugen
Franța-Ionesco-România by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/6566_a_7891]
-
care era a lui Eminescu și Slavici, ci în aceea a lui Sadoveanu și Brătescu-Voinești. Mai ales tinerețea prozatorului e narată cu un viu nerv epic, amintindu-l încă o dată pe G. Călinescu. Istoricul literar comentează variantele operei, inclusiv cea manuscrisă, înregistrează ecoul ei în conștiința unor mari contemporani ca I.L. Caragiale, care-l admira pe călătorul prin Munții Neamțului, deplânge destinul nefericit al diverselor ediții, fie corectate catastrofal, fie căzute pradă incendiilor. Spre deosebire de E. Lovinescu, Vladimir Streinu crede că Hogaș
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]
-
în acest domeniu, s-ar putea organiza în acest scop în colaborare cu Facultatea de Litere și cu Facultatea de Limbi și Literaturi străine un masterat. Tematica va trebui bine gândită, deoarece una este editarea unui autor transmis prin tradiție manuscrisă, alta a unui autor de secol XIX și alta a unui autor inter- sau postbelic; cursurile va trebui să reflecte complexitatea problemelor. De asemenea, trebuie ținut cont că mulți autori au scris texte și în alte limbi, nu numai în
Imperative culturale by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11177_a_12502]
-
apoi, despre Paul Goma, "primul în Italia", în 1972, în "Fiera Letteraria", ne spune Roberto Scagno. A fost interesat de unele publicații literare din România, la "Gazeta literară" și la "Viața românească" era abonat, cum citesc emoționat într-o însemnare manuscrisă. își procură chiar intervențiile la Congesul scriitorilor din 1956. Opera sa capitală este "Poesia romena moderna", o prezentare pentru mentalitatea occidentalilor a liricii secolului al XX-lea. "Revistei Scriitorilor Români, de la înființarea ei, 1962, la moartea lui, 1975, i-a
Mircea Popescu, exilatul din Via Chiabrera by Adrian Popescu () [Corola-journal/Memoirs/9819_a_11144]
-
clară dovadă de impostură în meseria asta este recursul la practica dictării în clasă, masiv, fără explicații, mecanic. Dictarea pe spații extinse este o fraudă educativă, un tertip pentru a nu fi profesor. Practic, sub dictare transmiți elevului o formă manuscrisă de manual și-l soliciți să o învețe singur acasă. În felul acesta, școala deleagă de fapt sarcina învățării pentru acasă, făcând din copil un simplu scrib (căci în timpul scrierii mecanice nu poate asimila nimic). Totuși, dacă școala românească ne-
Dragă societate civilă, pot accepta criticile legate de metodele noastre de predare, dar nu pot accepta să îi subestimez pe elevi () [Corola-blog/BlogPost/338553_a_339882]
-
petrec copiii în fața unui ecran? Expunerea prelungită constituie un motiv de îngrijorare? Anul trecut, am citit în jurnalul școlar al unei eleve de clasa a IX-a o consemnare ce m-a impresionat. O redau aici, vizibilă și mai jos, manuscrisă (pe prima pagină dintr-o antologie din jurnalele mai multor elevi): Afară era furtună. Eu mă uitam la televizor, când lumina și televizorul s-au stins și am rămas în beznă. M-am gândit că trebuie să fie o pană
Am citit jurnalele acestor elevi și mi-am dat seama că, uneori, copiii noștri nu vor decât să ni se ia curentul () [Corola-blog/BlogPost/338658_a_339987]