16,589 matches
-
o adaptare stângace a unui roman străin rămas neidentificat până acum. O a doua tentativă, romanul istoric Radu al VII-lea de la Afumați, tot din 1845, este ,tradus de S. Andronic", cum se precizează în subtitlul lui, după un presupus manuscris original al profesorului francez Buvelot, stabilit în București. Prin 1847-1848, Ion Ghica își încearcă și el puterile în construcția dificilă a acestui gen de scrieri, dar eșuează, lăsând numai un fragment, Istoria lui Alecu, rămas necunoscut, în manuscris, mai bine
150 de ani de la apariția lui Manoil by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/11237_a_12562]
-
un presupus manuscris original al profesorului francez Buvelot, stabilit în București. Prin 1847-1848, Ion Ghica își încearcă și el puterile în construcția dificilă a acestui gen de scrieri, dar eșuează, lăsând numai un fragment, Istoria lui Alecu, rămas necunoscut, în manuscris, mai bine de un secol. Ion Ghica avea ca model romanul Jérôme Paturot ŕ la recherche d^une position sociale al lui Louis Reybaud. La stadiul de fragment a rămas și romanul Tainele inimii al lui Mihail Kogălniceanu, din care
150 de ani de la apariția lui Manoil by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/11237_a_12562]
-
putut renunța la el după ce a adus țării atâta glorie? Ezitând să constate trista evidență, și-a trimis copiii, Klaus și Erika, să inspecteze situația la München, să salveze ce se putea lua din fostul domiciliu, să sorteze maldărul de manuscrise, documentele depozitate. A căpătat de la curierii ad-hoc un raport alarmant, că nu mai persistă o cale de întoarcere, că trebuie să îndure ipostaza de proscris, să hoinărească de aici înainte cu cortul, să fie hărțuit ca o pradă de vânat
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
și atitudinea lor în fața iubirii, povestea de dragoste circumscrisa în cadrele retorice ale acestei corespondențe se apropie de schemă unui român de curte. Cele 116 de ,piese" ale corespondentei traduse și prezentate de Sylvain Piron s-au păstrat într-un manuscris provenind de la abația din Clairvaux, autorul acestuia fiind Jean de Woëvre, bibliotecar al abației la sfârșitul secolului XV. Erwald Könsgen a publicat în 1974 o ediție critică a acestei corespondențe, formulând ipoteza situării sale în prima jumătate a secolului XII
Moderna Héloise by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/11243_a_12568]
-
reprezentativi și influenți intelectuali ai Evului Mediu - si Héloďse - femeia care a ieșit, prin inteligență și erudiție, din tiparul medieval feminin, devenind apoi, prin destinul său nefericit, sursa de inspirație pentru imaginația artistică a secolelor XVII și XVIII - , scrisorile din manuscrisul de la Clairvaux completează și luminează istoria acestei iubiri din anii 1115-1117, care nu a putut fi cunoscută până acum decât prin documente posterioare cu 15 ani evenimentelor relatate: povestirea scrisă de însuși Abélard către 1132 (Historia calamitatum) și corespondență purtată
Moderna Héloise by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/11243_a_12568]
-
audiția celor de acum îmi sugerează fervoarea unei ,familii de cercetători români și străini" care avansează pe șantiere personale. Pe deoparte motive dominante privite din unghiuri diferite, pe de alta analize stricte ale materialului sonor din lucrări știute și din manuscrise. Acribia științifică domină pe unii, generalizările erudite sau mai comode pe alții. Informația fie epatantă, fie numai necesară își găsește locul. Ilustrări cu extrase de partitură în proiecție pe ecran, ilustrări instrumentale care aduc muzica vie în audiție. Deschiderea la
Permanențe by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/11260_a_12585]
-
rîndurile dintr-un unghi cu totul aparte. Mircea Berindei a fost întruchiparea vie a ideii de exigență dusă pînă la limita sinuciderii scriitoricești. Pe scurt, a scris mult și a publicat puțin, șovăind mereu și răzgîndindu-se în ultima clipă, rupînd manuscrise întregi și rescriind același text pînă la acel grad de retușare perfecționistă dincolo de care pînă și autorul ajunge să se sature de propria creație. A fost atît de necruțător cu înclinația lui scriitoricească încît, refuzînd mereu să accepte o variantă
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
și aproape l-a condamnat la anonimat. Iar atunci cînd totuși a publicat - debutînd la 56 de ani, în 1970 -, ecoul publicului și al criticii a fost minim. Pesemne că numai pereții garsonierei lui din Strada Sfinții Apostoli știu cîte manuscrise a distrus dintre cele pe care le-a dus totuși pînă la capăt. E cazul tipic de intelectual a cărui exigență, ridicată prea sus, ajunge să se întoarcă împotriva lui, retezîndu-i cutezanța ieșirii în lume. În același timp, Mircea Berindei
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
intervine să-i fie desființat ziarul "Chemarea", fondat de el și difuzat la Paris. Greutățile financiare îl stânjenesc. Disputele dezbinatoare ale românilor din diaspora îl îngrijorează, pe cât le și amplifică pasional. Disputa dintre familie și prieteni, angajată pe tema soartei manuscriselor accentuează starea de tensiune de după moartea autorului lor. Dispărute, ele devin o mare problemă prin necontrolabila condiție a elucidării situației lor de fapt. Martorii depun cu subliniată responsabilitate informații legate dosarele de manuscrise, bine ordonate, cu o greutate evaluată la
Fără eufemisme by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14678_a_16003]
-
familie și prieteni, angajată pe tema soartei manuscriselor accentuează starea de tensiune de după moartea autorului lor. Dispărute, ele devin o mare problemă prin necontrolabila condiție a elucidării situației lor de fapt. Martorii depun cu subliniată responsabilitate informații legate dosarele de manuscrise, bine ordonate, cu o greutate evaluată la peste 200 de kilograme. Situația ajunge să fie urmărită în seria de contribuții furnizate din străinătate, ca o provocare și atragere a atenției asupra gravității moștenirii literare, ca patrimoniu al culturii românești, cărora
Fără eufemisme by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14678_a_16003]
-
de istoriografia literară. Cu o brumă de limbi clasice și de cultură umanistă. A doua cauză ține de ofertele de după absolvire. Deloc tentante sînt tocmai acelea care ar presupune, de exemplu, stabilirea textului în vederea unei ediții critice ori descifrarea unor manuscrise (sau texte) vechi, ambele întemeiate pe erudiție și minuție. Acestea nu se plătesc (decît precar), nu aduc glorie, nu atrag în vreun fel. Nici profesoratul nu mai este la modă. în schimb jurnalismul literar captează anual pe cei mai buni
Specializări pe cale de dispariție by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14687_a_16012]
-
președintelui și pusticului, de la alegerile din 1996. Trei sînt autorii pe ale căror urme pășește Anca Manolescu în Locul călătorului - Réné Guénon, Henry Corbin și André Scrima, ultimul prezent în studiu cu mărturii orale și citate din scrieri aflate încă în manuscris. Dar cartea Ancăi Manolescu e una extrem de personală. Nu tonul neutru distant al specialistului îl găsește cititorul în lucrarea aceasta, pe care autoarea o mărturisește născută din "admirație față de strategia de studiu pe care Andrei Pleșu o aplică faptelor spirituale
Calea nesfîrșită by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14690_a_16015]
-
mai bune alegeri de imagini. Problema, însă, nu stă în aceea că ele nu sunt relevante, ci dimpotrivă, în faptul că depășesc cu mult conotațiile textului, minimalizându-l. Misterul morții lui Osiris, Craniul anamorfotic al lui Lucas Brunn, Androginul din manuscrisul Aurora Consurgens, bacanala de pe un vas grecesc, toate acestea cu greu își găsesc corespondențe pe măsură în text. Urmarea este că juxtapunerea de text și imagine lasă cititorului dorința nu atât de a revizui partea de ilustrație cât de a
Cervantes resuscitat by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14716_a_16041]
-
ideea că Schubert a scris de fapt doar 8 simfonii (și nu 9 ca Beethoven, Bruckner, Dvorjak sau Mahler...), dintre care penultima (a 7-a) a rămas "neterminată". Programul de sală oferea lămuririle necesare. Din multiplele revizuiri și cronologii ale manuscriselor schubertiene, s-a renunțat a se "număra" în șirul simfoniilor un fragment de simfonie în mi major și se preferă ordinea (crono)logică a 8 simfonii. Să revin însă la Sir Simon: competența sa în orice fel de muzică este
Jurnal berlinez (1): Operă în piscină by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14732_a_16057]
-
titlu de inventar, dacă nu cumva chiar studiat în profunzime și în detaliu. Aproape toți poeții de avangardă, de la Tzara și pînă la Nisipeanu, erau și foarte buni desenatori, unii chiar cu performanțe. Cînd se vor cunoaște bine desenele din manuscrise ale lui Tristan Tzara sau ale lui Dan Faur se va vedea cît de relevante sînt acestea nu doar în ceea ce privește dexteritatea nemijlocită a autorilor, îndemînarea lor în construcția mecanică a formei, ci și într-un plan mult mai important, acela
Ut pictura poesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14755_a_16080]
-
Maiorescu. Am scris de cel puțin trei ori despre articolele din . Voi relua, pe scurt, mai jos, observațiile principale. La senectute, Ș. Cioculescu adoptase o anumită manieră de comentariu și frecventa anumite subiecte. Știa ca puțini alții să umble cu manuscrise ori cărți rare. Își făcuse obiceiul de a petrece zilnic cîteva ore la BAR, nu ca director, dar ca om care citește (și asta și după ce s-a pensionat în 1974). Prezida săptămînal la Muzeul Literaturii serate literare devenite celebre
Breviar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14839_a_16164]
-
eveniment merită a fi menționate. In ajun, la Liveni, satul naștererii lui George Enescu, oamenii locului au orgnizat ca în toți anii, o comemorare restrânsă susținută în chiar casa memorială; ...preotul conf.dr.Florin Bucescu din Iași a făcut public un manuscris psaltic găsit în arhiva familiei tatălui marelui muzician. In aceleași zile ale sfârșitului de săptămână și culminând cu data de 19 august, la Sinaia, la Vila �Luminiș" - casa de creație, casa de odihnă a maestrului, o suită de concerte a
George Enescu - 121 by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14882_a_16207]
-
întîmplase cu alte cărți ale autorului și nici "minim prelucrat" așa încît să se transforme în jurnal revizuit ca Ocheanul întors sau Părul Berenicei); era vorba pur și simplu de caietele și notele lui Radu Petrescu așa cum arătau ele în manuscrisele rămase după moartea prematură a autorului în 1982. Jurnalul publicat la Humanitas urma să aibă trei volume: volumul I 1946-1951/1954-1956; volumul II 1957-1970 și volumul III 1970-1982. Din păcate, publicarea, sub titlul parafrazat după o însemnare a autorului, Catalogul
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
e vorba, așa cum bănuiesc, de un text apocrif. Istoria dactilogramei pe care Darie Novăceanu a încredințat-o celor de la Ziua literară e aburită rău. O persoană care a murit între timp a fost pusă să copieze la Ministerul Justiției toate manuscrisele lui Marin Preda, ridicate din biroul său de la Cartea Românească imediat după moartea scriitorului. Copistului, despre care Darie Novăceanu ne asigură că avea un ochi exersat, îi atrage atenția Jurnalul foarte intim și-l ia acasă pentru o noapte, a
Note la un jurnal foarte intim by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14915_a_16240]
-
Darie Novăceanu îl ține sub tăcere. Din mica istorisire, împănată cu diverse paranteze, prin care actualul deținător al dactilogramei explică în ce chip a ajuns în posesia ei n-am înțeles cîteva lucruri. De pildă ce căutau la Ministerul Justiției manuscrisele lui Preda. Ele puteau fi luate fie de Procuratură, fie, mai degrabă, de Securitate, pentru a fi copiate și puricate. La Ministerul Justiției ajungeau dosare instrumentate, nu manuscrise. Dar indiferent unde au ajuns aceste manuscrise, ele nu puteau fi date
Note la un jurnal foarte intim by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14915_a_16240]
-
n-am înțeles cîteva lucruri. De pildă ce căutau la Ministerul Justiției manuscrisele lui Preda. Ele puteau fi luate fie de Procuratură, fie, mai degrabă, de Securitate, pentru a fi copiate și puricate. La Ministerul Justiției ajungeau dosare instrumentate, nu manuscrise. Dar indiferent unde au ajuns aceste manuscrise, ele nu puteau fi date oricui spre copiere. Marin Preda era un scriitor foarte important, iar în ipoteza că ar fi lăsat ceva neconvenabil regimului printre manuscrisele sale, nu oricine putea fi lăsat
Note la un jurnal foarte intim by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14915_a_16240]
-
ce căutau la Ministerul Justiției manuscrisele lui Preda. Ele puteau fi luate fie de Procuratură, fie, mai degrabă, de Securitate, pentru a fi copiate și puricate. La Ministerul Justiției ajungeau dosare instrumentate, nu manuscrise. Dar indiferent unde au ajuns aceste manuscrise, ele nu puteau fi date oricui spre copiere. Marin Preda era un scriitor foarte important, iar în ipoteza că ar fi lăsat ceva neconvenabil regimului printre manuscrisele sale, nu oricine putea fi lăsat să-și bage nasul în ele. Moartea
Note la un jurnal foarte intim by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14915_a_16240]
-
Ministerul Justiției ajungeau dosare instrumentate, nu manuscrise. Dar indiferent unde au ajuns aceste manuscrise, ele nu puteau fi date oricui spre copiere. Marin Preda era un scriitor foarte important, iar în ipoteza că ar fi lăsat ceva neconvenabil regimului printre manuscrisele sale, nu oricine putea fi lăsat să-și bage nasul în ele. Moartea scriitorului, subită, agitase o țară întreagă. Se vorbea aproape pe față, în cele mai diferite cercuri că Preda a fost ucis din cauza ultimului său roman, Cel mai
Note la un jurnal foarte intim by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14915_a_16240]
-
că Preda a fost ucis din cauza ultimului său roman, Cel mai iubit dintre pămînteni, care apăruse cu doar cîteva luni înainte, avusese un succes de librărie extraordinar și conținea o caracterizare netă a perioadei care urmase "obsedantului deceniu": "era ticăloșilor". Manuscrisele lui Preda, chiar și dacă era vorba de simpla lor copiere, nu puteau fi încredințate decît unei persoane de încredere, din sistem. În explicația sa dl Novăceanu dă un indiciu interesant despre copist. Acesta avea ochiul format. Format în ce
Note la un jurnal foarte intim by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14915_a_16240]
-
indiciu interesant despre copist. Acesta avea ochiul format. Format în ce împrejurări, mă întreb? Persoana în cauză trebuia să aibă totodată o anumită competență în privința lui Marin Preda, precum și a lumii literare, măcar pentru a nu transcrie greșit numele din manuscrisele lui Preda. După părerea mea, dacă s-a făcut o asemenea transcriere, asta s-a întîmplat la vreunul dintre sediile Securității, nu la Ministerul Justiției. Și am toate motivele să mă îndoiesc că o persoană căreia i s-au încredințat
Note la un jurnal foarte intim by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14915_a_16240]