77 matches
-
Soljenițîn, și cu dezvăluirile asupra sistemului concentraționar*, anticomunismul se alătură luptei disidenților*. Moartea, în 1976, a lui Mao Tzedun* și condamnarea „Bandei celor Patru” ridică un colț al vălului care acoperea ororile Revoluției Culturale* și dau semnalul dezagregării progresive a maoismului. Atacarea Afganistanului* de către Armata Roșie, în 1979 și represiunea împotriva Solidarność* din Polonia anilor 1980-1981 accentuează și mai mult condamnarea morală a comunismului de către opinia publică din țările occidentale, inclusiv de către o parte a stângii. Dacă, în Italia, Silvio Berlusconi
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
socialism de piață” în China și în Vietnam. ASASINAT POLITIC Asasinatul politic reprezintă în regimurile comuniste o practică constantă, distinctă de teroare* de masă și de asasinatul legal prin intermediul unor procese trucate, și o practică episodică în mișcările comuniste (stângism*, maoism*). în fazele de preluare și de consolidare a puterii - după 1917 în URSS* sau după 1945 în democrațiile populare* -, asasinatele ordonate vizează eliminarea unor opozanți din interior considerați drept factor de risc pentru procesul de punere sub control a societăților
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
publică Stângismul, un remediu pentru boala senilității comunismului, un răspuns dat a posteriori textului lui Lenin. Denumirea trimite acum la noi practici în raporturile sociale și la o concepție a politicii care, în confuzia ideologică, amalgamează adesea leninism, stalinism, troțkism, maoism, castrism și anarhism. Radicalitatea ieșită din Mai 1968* propovăduiește un mod de viață alternativ care dă naștere unor forme de contra-cultură: viața în comunitate, refuzul societății de consum, respingerea fenomenelor de oprimare specifice care dau naștere mișcărilor feministe și celor
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Oare chiar credea în gestica revoluționară care-i făcea atâta plăcere? Acest punct rămâne de elucidat. Cel puțin, disperarea în care și-a aruncat poporul a făcut ca viitorul în care a basculat ulterior țara să apară mai puțin întunecat. MAOISM/MAOIȘTI „Gândirea mao tzedun” este bazată pe o serie de texte - Probleme strategice ale războiului revoluționar din China (1936), Chestiuni de strategie în războiul dus de partizani împotriva japonezilor (1938), Despre soluționarea corectă a contradicțiilor apărute în sânul poporului (1957
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
poporului (1957) - care trag învățăminte din revoluția chineză; simplificate și apoi reformate de Lin Biao, acestea sunt publicate, mai întâi în Trăiască războiul victorios al poporului!, iar după aceea, în Mica Cărticică Roșie apărută în timpul Revoluției Culturale. Originalitatea teoretică a maoismului se reduce la două analize. Prima afirmă că opoziția dintre burghezie și proletariat este una secundară, în secolul XX, și că principala contradicție, pe plan internațional, opune țările subdezvoltate (numite „lumea rurală”), statelor capitaliste dezvoltate (considerate „orașe”), primele trebuind să
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
care, sub conducea lui Jacques Grippa - luptător din Rezistența comunistă din Bruxelles -, se reorganizează cu sprijin financiar din partea Beijingului, în sânul PC Wallon; timp de câțiva ani, acesta va juca rolul de placă turnantă și de centru de comunicații pentru maoismul din Europa. în Franța, maoiștii („maos”) sunt prezenți la revista Rîvolution (1963-1965), în Federația Cercurilor Marxist-Leniniste din Franța (1964-1966), în Centrul Marxist-Leninist din Franța (1965-1976), în Mișcarea Comunistă Franceză (Marxist-Leninistă) (1966-1967), în Partidul Comunist Marxist-Leninist din Franța (1967-1977) și, în
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
din Franța (1964-1966), în Centrul Marxist-Leninist din Franța (1965-1976), în Mișcarea Comunistă Franceză (Marxist-Leninistă) (1966-1967), în Partidul Comunist Marxist-Leninist din Franța (1967-1977) și, în sfârșit, în Uniunea Tineretului Comunist Marxist-Leninist (1966-1968). Evenimentele din Mai 1968* accelerează pătrunderea în Europa a maoismului, care fascinează anumite cercuri culturale occidentale prin radicalitatea sa revoluționară și prin mitul violenței pe care o exaltă. în RFG, formațiunile maoiste cele mai importante sunt Kommunistische Partei Deutschlands/Marxisten-Leninisten, Kommunistische Bund Westdeutschlond, Kommunistische Arbeiterbund Deutschlonds și Arbeiterbund für den
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1974-1983), La Cause du Peuple (Cauza Poporului, 1974-1976). în Portugalia, în Spania, în Italia, grupurile maoiste practică terorismul* și-și pun problema trecerii la lupta armată. Moartea lui Mao, în 1976, provoacă în Europa o prăbușire uimitor de rapidă a maoismului care este criticat și apoi abandonat, numeroși militanți căutând noi moduri de organizare politică - Grünen, în Germania, Verzii în Franța. Maoiștii sunt în prezent foarte puțin numeroși: GRAPO în Spania, Lotta Continua în Italis, TKP/ML în Turcia. în Asia
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
este criticat și apoi abandonat, numeroși militanți căutând noi moduri de organizare politică - Grünen, în Germania, Verzii în Franța. Maoiștii sunt în prezent foarte puțin numeroși: GRAPO în Spania, Lotta Continua în Italis, TKP/ML în Turcia. în Asia*, impactul maoismului este mai important. Khmerii roșii* se inspiră, cu începere din 1975, din unele dintre principiile sale. în Malaysia, Tailanda și Birmania, comuniștii se arată favorabili liniei chineze, la începutul anilor 1960, înainte de a se îndepărta de ea, începând din 1967-1968
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
începere din 1975, din unele dintre principiile sale. în Malaysia, Tailanda și Birmania, comuniștii se arată favorabili liniei chineze, la începutul anilor 1960, înainte de a se îndepărta de ea, începând din 1967-1968. PC Japonez și PC Indian sunt majoritar favorabile maoismului, înainte de a rupe cu el în urma exceselor Revoluției Culturale. După 1976, China reduce numărul contractelor internaționale cu partidele maoiste, cu excepția câtorva aliați „strategici” în India - țară considerată ca o amenințare. Astfel, naxaliștii practică o luptă armată extrem de sângeroasă. Iar mișcarea
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
modernă și asupra rolului partidului comunist ca „intelectual organic”. în anii 1960, gramscismul este în mare vogă printre marxiștii francezi și italieni, dar și în cadrul dreptei, dacă nu chiar al extremei drepte. După război, principala opoziție la comunismul ortodox este maoismul*, apărut în timpul conflictului chino-sovietic*. Cât despre guevarism, susținut de Che Guevara începând din 1963 și bazându-se pe o strategia de guerilla* antiimperialistă, acesta nu are vreme să se cristalizeze într-un curent politic din cauza morții lui Che, în 1967
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
secretarul general în funcție împotriva predecesorului său instilează, la comuniști, îndoiala în privința caracterului sacru al partidului. Când Hrușciov opune ortodoxia „leninistă” devierii „staliniste”, Mao revendică ortodoxia „marxist-leninistă” împotriva „revizionismului” sovietic, alimentând astfel schisma dintre URSS și China, dintre pro-sovietism și maoism. P PACIFISM → Luptă pentru pace PACTE GERMANO-SOVIETICE Deși, din 1934, URSS* și Internaționala Comunistă* au promovat un antifascism virulent ale cărui ținte privilegiate sunt Hitler și nazismul, spre surpriza generală, Stalin* încheie în august-septembrie 1939 o alianță cu Germania care
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de decolonizare inserate în Războiul Rece, războaiele din Vietnam au fost și războaie totale - cel puțin pentru vietnamezi -, și războaie civile*, câmpuri de experimentare a violenței totalitare și a războiului asimetric, matrici ale unui comunism local care a conjugat stalinism*, maoism* și naționalism*. Vietnamul a fost, de asemenea, miză și factor de diviziune în cadrul mișcării comuniste internaționale*, din cauza conflictului chino-sovietic*. Războaiele din Vietnam au fost o etapă a transformării scenei internaționale, marcată de o revenire a Asiei* și de mobilizările transnaționale
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Liga celor Drepți Liga Internațională Anticomunistă Liga Internațională contra Antisemitisimului Liga Spartakistă Lipp literatura critică lituanieni Marșul cel Lung Lotta Continua Lubianka luptă armată Lupta Muncitorească lupta pentru pace M Magadan Magyar Kommunista Munkáspárt Mai-68 Mâna de lucru imigrată (MOI) maoism marxism Marxist Official Irish Republican Army Memorial MIR (vezi Mișcarea stângii revoluționare) MGB Mișcarea Creștină pentru Eliberare mișcarea comunistă internațională Mișcarea contra Rasismului, Antisemitismului și pentru Pace Mișcarea contra Rasismului și pentru Prietenia între Popoare (vezi MRAP) Mișcarea Stângii Revoluționare
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
intelectualii, artiștii, literații. Traseul spre locul mitingului (faimoasa tribună la care fusese invitat) este un prilej pentru narator de a face o disecție a organismului social albanez mutilat psihologic de doctrina marxist-leninistă a Conducătorului (cu episoade trecătoare de titoism, de maoism, dar mai ales de stalinism) și totodată terorizat și împilat de mecanismele suspiciunii și ale denunțului. Obișnuit să-și disimuleze adevăratele sentimente și reacții, naratorul colectează nuanțele psihozei învederate de relațiile interumane definitiv otrăvit. Supunându-se el însuși acelui ralenti
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
conform căreia matricea comparativa ar trebui să fie aceea generată de nazism vs stalinism și în concordanță cu istoricul francez Pierre Milza (1991) pentru care Europa a cunoscut fascisme, consider că regimurile comuniste au fost și ele la plural: stalinism, maoism, național-comunism etc. Acesta din urmă, de exemplu, a fost specific României în timpul lui Ceaușescu. Prin urmare, pentru istoria noastră recentă, tema de reflecție ar putea fi reformulata în termenii legionarism vs național-comunism. Subiectul poate fi privit din perspectiva ideologiilor, a
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
a fost deosebit de agitată și, deseori, atipică în raport cu ceea ce știm noi despre istoria Europei și a teritoriilor vecine ei. Secolul XX a fost pentru chinezi unul foarte dramatic. Trecerea de la Imperiu la Republică (1912, 1922), lunga ocupație japoneză (1937-1945), precum și maoismul au adus Chinei suferințe și pierderi, materiale și umane, greu de imaginat pentru noi, cei care trăim în țări incomparabil mai mici. Cum spuneam, istoria acestei țări are multe momente atipice și chiar paradoxale în raport cu modelele istorice cunoscute de noi
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
mișcările neonaziste. De asemenea, mitul criminalilor naziști supraviețuitori, ascunși de către mișcarea Odessa în America Latină, pentru a se sustrage tribunalelor, dar și al "vânătorilor" unor astfel de fugari, este încă viu și productiv.309 Alt mare mit de această factură este maoismul, cu figura ambivalentă a lui Mao, machiavelic, distrugător al intelectualității elitiste, cel care a interzis îmbogățirea, comparat chiar cu Cristos, îndemnând la asceză, smerenie și uitare de sine sau cu Prometeu, cel care redă demnitatea umană, dar numai în interes
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
îmbogățirea, comparat chiar cu Cristos, îndemnând la asceză, smerenie și uitare de sine sau cu Prometeu, cel care redă demnitatea umană, dar numai în interes comun (nu individual precum în cazul american, distanțat și de sovietici, cei expansivi). Distrugând confucianismul, maoismul s-a constituit el însuși într-o religie, un cult imperial cu locuri sfinte, cu sanctuare și chiar o carte sfântă, cu o iconografie extinsă, caricaturală, Mao devenind persoana vie cu cele mai multe reprezentări, omniprezent, solar precum un zeu, simbolul Chinei
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ideea unui al cincilea clivaj, care ar pune în opoziție partidele totalitare și partidele specializate ca rezultat al unui clivaj între stat și societatea civilă 11. Totuși, oricît de importante ar fi fost, revoluția internațională și transformările sale ulterioare troțkismul, maoismul, titoismul n-au afectat decît latura "muncitori" a clivajului capitaliști / muncitori. Pe lîngă acesta, ținînd cont și de regulile taxonomiei, observăm că este vorba de un sub-clivaj care cuprinde o sub-familie de partide. Dacă prezența unui clivaj stat / societate civilă
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
l-a avut. Expulzat și din Franța și Belgia, se stabilește la periferia Londrei, unde duce o viață strâmtorată, acuzând societatea și economia contemporane în Capitalul. A fost considerat eminența cenușie a comunismului, precursor al altor filosofii totalitare (troțkism, leninism, maoism). O parte din gândirea sa economică a fost ilustrată de conceptul de exploatare a muncitorilor de către capitaliști. Mai mult decât Karl Marx, Leon Troțki (Lev Davidovici Bronstein) ajunsese să simbolizeze revoluția și comunismul. Ca și Marx, ura evreii. A fost
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
1968) la formele lui de manifestare în istoria trecută și actuală. Toate celelalte ideologiixe "„ideologie" nu sunt altceva decât cazuri particulare de patriarhatxe "„patriarhat", căci acesta din urmă este „o vastă panoplie” care le subordonează pe toate: marxismxe "„marxism"ul, maoismul, nazismul și celelalte ideologii,xe "„ideologie" în diferite proporții, nu sunt altceva decât variile lui metamorfoze (Gyn/Ecology). Aceasta explică de ce, pentru radicale, concilierea cu ideologiile existente înseamnă o conciliere cu gândirea și politica patriarhale. În eșafodajul patriarhalxe "„patriarhal", femeile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
că nu posedă deloc o viziune autocritică: de fapt, nu doar religiile, dar mai ales ideologiile ateiste totalitare au produs mituri pseudoreligioase și, cu ajutorul științei și al tehnologiei, au comis crime oribile împotriva umanității. În cazul nazismului, comunismului, stalinismului și maoismului, făcând milioane și milioane de victime. Cea mai clară dezbatere despre The God Delusion a lui Dawkins vine din partea unui teolog, Richard Schröder, care a cunoscut experiența foarte neplăcută timp de șase decenii a societății comuniste atee, în fosta DDR
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
chineză este marcată de raționalitatea sobră și de linia istorică a concepției sale. În China, spre deosebire de India, istoriografia s-a dezvoltat mult mai devreme. Nu aș fi putut desigur să mă identific cu marxismul chinez (de origine occidentală) și cu maoismul. Dar aș fi simpatizat cu umanismul chinez, care a început să se dezvolte din vremea filozofilor greci presocratici, în secolul VI î.C., și avea să marcheze trecerea de la religiozitatea magică a culturii chineze antice la raționalitate: omul și rațiunea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de „evazionism” nu numai estetic, dar și politic, dacă nu chiar ca o formă a unui acuzat recționarism cultural. Suprarealismul ce domină și azi cercurile „selecte” ale Parisului editorial, universitar și mai ales ale mass-mediei, aliat cu resturi „consistente” ale maoismului politic (cel care produsese și corifeii mișcării studențești pariziene din mai ’68Ă, continuă, după părerea mea, să altereze criteriile de judecată estetice asupra operei de artă, de oriunde ar veni ea. 6 Două cupluri au fost cele care m-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]