194 matches
-
pentru a-și legitima puterea, cât și la crearea de partide afiliate la Internaționala comunistă*. în acest context ideologic, proletariatul s-a transformat în obiect revoluționar plecând de la mitul unei clase muncitoare unificate, colportat de leniniști, de staliniști și de maoiști*, dar și de opozițiile comuniste. în schimb, în țările cu regim comunist, distincția teoretică dintre clasa muncitoare și proletariat - asimilat cu partidul comunist - s-a transformat într-o contradicție fundamentală. în spatele fațadei „puterii celor ce muncesc”, promovată în lumea întreagă
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de regrete; acesta este de altfel și unul din motivele care-i fac pe numeroși nemulțumiți să rămână în partid, pentru a nu se rupe de „familie”. Alții își mențin angajamentul fie în cadrul comunismului heterodox al diverselor grupuri troțkiste sau maoiste* - care vor recurge și ele, la rândul lor, la epurări și excluderi -, fie în cel al socialismului tradițional -: în aprilie 1923, Frossard creează o Uniune Social-Comunistă și un ziar, L’Egalitî, înainte de a se alătura SFIO. Sunt și unii care
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ecou în mediile studențești. în anii 1960 se înmulțesc grupurile situate la stânga PCF și care-i critică politica - îndeosebi în timpul războiului din Algeria - dar și pe aceea a comunismului sovietic: în afara anarhiștilor* și a troțkiștilor*, apar Partidul Socialist Unificat și maoiștii*, preveniți în parte din PCF. în mai 1968, „stângismul” cunoaște în Franța ora sa de glorie. Astfel, pe 4 mai 1968, Georges Marchais, secretar al PCF, îi stigmatizează pe „stângiști” și pe „fasciști” și-l denunță pe „anarhistul german Cohn-Bendit
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
marxism-leninismului în care dezvoltările cele mai excesive ale lui Stalin sunt trecute sub tăcere. Utilizarea polemică a ,leninismului” reapare în 1960 când, în cadrul conflictului chino-sovietic, Mao* publică un editorial intitulat ,Trăiască leninismul!”, în care sovieticii sunt denunțați ca ,revizioniștii moderni”; maoiștii*, care recuperează figura lui Stalin, se reclamă de la maxism-leninism, aceasta fiind considerată singura teorie revoluționară înainte ca ,gândirea mao tzedun” să vină să măture totul în vâltoarea Revoluției Culturale*. ELIBERARE REVENIREA LA LIBERTATE SAU SOVIETIZARE? Eliberarea constituie cea mai fastă
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
punctul de a-și elimina revoluționari exinzându-și zona de influență până în Panama, Venezuela și Ecuador. O altă mișcare armată activă își are baza în Peru. PC din Peru pentru Cărarea Luminoasă (Sentero Luminoso) al lui Josî Carlos Mariategui, de inspirație maoistă* a fost fondat în 1970 de universitarul Abimael Guzman Reynoso. Intrat în mișcarea de gherilă în mai 1980, el și-a implantat formațiunile în rândurile populației indio de la țară. Autor a numeroase masacre - circa 30.000 de morți - Sentero Luminoso
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Mazumdar, și moartea lui în localurile poliției slăbesc mișcarea care se stinge la sfârșitul anilor 1970. Spiritul ei subzistă totuși pentru că, în 2007, continuă să existe circa douăzeci de organizații naxaliste, dintre care cea mai importantă pare a fi PCI Maoist, născut în 2004 și care practică o gherilă clasică, dispunând de aproximativ 30.000 de membri. Dacă în anii 1980, mișcarea a fost susținută de China, aceasta pare a se fi dezangajat cu totul astăzi. Gherila naxalistă mai controlează teritorii
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
dezangajat cu totul astăzi. Gherila naxalistă mai controlează teritorii în nordul și în centrul țării. Nepalul a fost cadrul unei importante gherile comuniste. în 1990, o mișcare populară pune capăt autocrației și impune alegeri generale. Ia atunci ființă un partid maoist, PC din Nepal-Centru Unitar, care devine cea de-a treia forță electorală. în 1993, izbucnesc incidente violente între maoiști și concurenții lor politici. Poliția multiplică arestările și actele de tortură și duce o campanie deosebit de violentă contra țăranilor care-i
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
unei importante gherile comuniste. în 1990, o mișcare populară pune capăt autocrației și impune alegeri generale. Ia atunci ființă un partid maoist, PC din Nepal-Centru Unitar, care devine cea de-a treia forță electorală. în 1993, izbucnesc incidente violente între maoiști și concurenții lor politici. Poliția multiplică arestările și actele de tortură și duce o campanie deosebit de violentă contra țăranilor care-i susțin pe maoiști. Aripa dură a partidului trece atunci la lupta armată. PC din Nepal-Maoist (PCN-M), condus de
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Nepal-Centru Unitar, care devine cea de-a treia forță electorală. în 1993, izbucnesc incidente violente între maoiști și concurenții lor politici. Poliția multiplică arestările și actele de tortură și duce o campanie deosebit de violentă contra țăranilor care-i susțin pe maoiști. Aripa dură a partidului trece atunci la lupta armată. PC din Nepal-Maoist (PCN-M), condus de Pushpa Kamal Dahal, alias Prachanda, duce în anii 1990 un foarte dur război de gherilă, practicând asasinate cu țintă precisă și masacre în rândul
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și a câtorva orașe. în 2001, regele și întreaga lui familie sunt asasinați de o rudă care încearcă să restabilească o monarhie autoritară, suscitând opoziție până și în rândurile partidelor democratice și ale armatei, fapt care, în 2004, le permite maoiștilor să ajungă până la porțile capitalei Katmandu. șapte dintre marile partide nepaleze fondează atunci o „alianță democratică”, ceea ce incită PCN-M să declare o încetare unilaterală a focului, pe 3 septembrie 2005. în noiembrie o conferință îi regrupează pe toți actorii
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
până la porțile capitalei Katmandu. șapte dintre marile partide nepaleze fondează atunci o „alianță democratică”, ceea ce incită PCN-M să declare o încetare unilaterală a focului, pe 3 septembrie 2005. în noiembrie o conferință îi regrupează pe toți actorii politici, și maoiștii acceptă să depună armele în schimbul unei amnistii și a alegerilor libere. în noiembrie 2006 este semnat un acord între primul ministru și liderul maoist Prachanda, a cărui mișcare este de-acum afiliată la conducerea politică a țării. și insulele Filipine
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
focului, pe 3 septembrie 2005. în noiembrie o conferință îi regrupează pe toți actorii politici, și maoiștii acceptă să depună armele în schimbul unei amnistii și a alegerilor libere. în noiembrie 2006 este semnat un acord între primul ministru și liderul maoist Prachanda, a cărui mișcare este de-acum afiliată la conducerea politică a țării. și insulele Filipine cunosc o luptă armată comunistă, cu Noua Armată a Poporului (NAP), mișcare maoistă creată în 1969 și legată de PC din Filipine. Practicând o
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
noiembrie 2006 este semnat un acord între primul ministru și liderul maoist Prachanda, a cărui mișcare este de-acum afiliată la conducerea politică a țării. și insulele Filipine cunosc o luptă armată comunistă, cu Noua Armată a Poporului (NAP), mișcare maoistă creată în 1969 și legată de PC din Filipine. Practicând o gherilă ucigașă, NAP numără în anii 1980 până la 20.000 de combatanți, activând îndeosebi în satele insulei Lușon; actualmente, mișcarea pare să basculeze de partea terorismului islamist. Lupta armată
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de PCF. De la coexistența pașnică la prăbușirea URSS După moartea lui Stalin, cea mai mare parte a PC se poziționează sub stindardul coexistenței pașnice*, iar spectrul morții nucleare e abordat într-un mod mai liber - nu însă și în cazul maoiștilor*. Mișcarea pentru Pace e menținută în viață, fără a-și mai regăsi, totuși, amploarea de odinioară și nu fără a cunoaște unele crize - cea de la Budapesta din 1956, cea din Afganistan* în 1979 - care pătează imaginea pacifistă a URSS. Neutralismele
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
chiar credea în gestica revoluționară care-i făcea atâta plăcere? Acest punct rămâne de elucidat. Cel puțin, disperarea în care și-a aruncat poporul a făcut ca viitorul în care a basculat ulterior țara să apară mai puțin întunecat. MAOISM/MAOIȘTI „Gândirea mao tzedun” este bazată pe o serie de texte - Probleme strategice ale războiului revoluționar din China (1936), Chestiuni de strategie în războiul dus de partizani împotriva japonezilor (1938), Despre soluționarea corectă a contradicțiilor apărute în sânul poporului (1957) - care
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Grippa - luptător din Rezistența comunistă din Bruxelles -, se reorganizează cu sprijin financiar din partea Beijingului, în sânul PC Wallon; timp de câțiva ani, acesta va juca rolul de placă turnantă și de centru de comunicații pentru maoismul din Europa. în Franța, maoiștii („maos”) sunt prezenți la revista Rîvolution (1963-1965), în Federația Cercurilor Marxist-Leniniste din Franța (1964-1966), în Centrul Marxist-Leninist din Franța (1965-1976), în Mișcarea Comunistă Franceză (Marxist-Leninistă) (1966-1967), în Partidul Comunist Marxist-Leninist din Franța (1967-1977) și, în sfârșit, în Uniunea Tineretului Comunist
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și, în sfârșit, în Uniunea Tineretului Comunist Marxist-Leninist (1966-1968). Evenimentele din Mai 1968* accelerează pătrunderea în Europa a maoismului, care fascinează anumite cercuri culturale occidentale prin radicalitatea sa revoluționară și prin mitul violenței pe care o exaltă. în RFG, formațiunile maoiste cele mai importante sunt Kommunistische Partei Deutschlands/Marxisten-Leninisten, Kommunistische Bund Westdeutschlond, Kommunistische Arbeiterbund Deutschlonds și Arbeiterbund für den Wiederaufbau der KPD care, în 1974, regrupau mai bine de 15.000 de membri. în Franța, apar numeroase grupuri, printre care La
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
care La Gauche prolîtarienne (Stânga Proletară, 1968-1973), Vive la rîvolution! (Trăiască revoluția!, 1969-1971), l'Union des communistes de France (1969), le Parti communiste rîvolutionnaire (marxiste-leniniste) (1974-1983), La Cause du Peuple (Cauza Poporului, 1974-1976). în Portugalia, în Spania, în Italia, grupurile maoiste practică terorismul* și-și pun problema trecerii la lupta armată. Moartea lui Mao, în 1976, provoacă în Europa o prăbușire uimitor de rapidă a maoismului care este criticat și apoi abandonat, numeroși militanți căutând noi moduri de organizare politică - Grünen
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
problema trecerii la lupta armată. Moartea lui Mao, în 1976, provoacă în Europa o prăbușire uimitor de rapidă a maoismului care este criticat și apoi abandonat, numeroși militanți căutând noi moduri de organizare politică - Grünen, în Germania, Verzii în Franța. Maoiștii sunt în prezent foarte puțin numeroși: GRAPO în Spania, Lotta Continua în Italis, TKP/ML în Turcia. în Asia*, impactul maoismului este mai important. Khmerii roșii* se inspiră, cu începere din 1975, din unele dintre principiile sale. în Malaysia, Tailanda
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
la începutul anilor 1960, înainte de a se îndepărta de ea, începând din 1967-1968. PC Japonez și PC Indian sunt majoritar favorabile maoismului, înainte de a rupe cu el în urma exceselor Revoluției Culturale. După 1976, China reduce numărul contractelor internaționale cu partidele maoiste, cu excepția câtorva aliați „strategici” în India - țară considerată ca o amenințare. Astfel, naxaliștii practică o luptă armată extrem de sângeroasă. Iar mișcarea maoistă din Nepal este singura care s-a atins obiectivul: după un deceniu de război ucigaș de gherilă, ea
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
înainte de a rupe cu el în urma exceselor Revoluției Culturale. După 1976, China reduce numărul contractelor internaționale cu partidele maoiste, cu excepția câtorva aliați „strategici” în India - țară considerată ca o amenințare. Astfel, naxaliștii practică o luptă armată extrem de sângeroasă. Iar mișcarea maoistă din Nepal este singura care s-a atins obiectivul: după un deceniu de război ucigaș de gherilă, ea este astăzi asociată la putere. Alte câteva mișcări maoiste de gherilă sunt în continuare active: Sentero Luminoso, în Peru, și PC din
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ca o amenințare. Astfel, naxaliștii practică o luptă armată extrem de sângeroasă. Iar mișcarea maoistă din Nepal este singura care s-a atins obiectivul: după un deceniu de război ucigaș de gherilă, ea este astăzi asociată la putere. Alte câteva mișcări maoiste de gherilă sunt în continuare active: Sentero Luminoso, în Peru, și PC din Filipine. KARL MARX șI FRIEDRICH ENGELS Karl Marx s-a născut în 1818 la Trier, în Renania, în familia unui funcționar evreu convertit la protestantism și profesând
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Mao Tzedun* - iar divergențele degenerează rapid într-un conflict deschis, provocând finalmente marea schismă în sânul comunismului mondial. Fiecare partid comunist este acum obligat să se poziționeze în raport cu una din cele două tabere, iar în sânul anumitor partide apar fracțiuni maoiste*. în vreme ce conflictul chino-sovietic* capătă proporțiile unui conflict militar interstatal, cu incidentele de pe Ussuri din 1969, unele partide europene critică „stalinismul” sau „aventurismul” chinezilor și încearcă să imprime o evoluție unitară dispozitivului MCI. în noiembrie 1969, PCI reclamă însă „deplină autonomie
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
uneori cu și mai mare intensitate decât în URSS în anii staliniști. Astfel, în timpul Revoluției Culturale*, Cărticica roșie a lui Mao* devine referința obligatorie a oricărei exprimări publice. Aceste proceduri de ortodoxizare sunt aplicate, în diverse grade, de troțkiști și maoiști*. Destalinizare și fractură în ortodoxie Ortodoxizarea se bazează pe principiul infailibilității partidului și a secretarului său general. Aceasta este redusă de „raportul secret” al lui Hrușciov* de la cel de-al XX-lea Congres al PCUS și de destalinizare* și reabilitarea
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
putere de URSS - în România, Polonia și RDG - sau au obținut o oarecare susținere populară - în Cehoslovacia sau Bulgaria -, partidele comuniste est-europene urmează modelul bolșevic în care poliția politică joacă un rol major. Din 1942 la Yan’an, poliția politică maoistă, condusă, până la moartea sa în 1975, de Kang Sheng, a făcut la fel - adesea cu și mai multă cruzime -, înainte de a extinde procesul la întregul teritoriu chinez după 1949. Acest ciclu este inaugurat de preluarea puterii și simbolizat de adagiul
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]