27 matches
-
Alexandria și Roma. Această răspândire în aria geografică mediteraneană a favorizat posibilitatea transmiterii mesajului creștin atât în limba greacă, cât și în limba latină. În primele trei secole ale erei creștine (e.c.), în pofida apariției crizelor interne (pe teme doctrinare: gnosticismul, marcionismul, maniheismul, docetismul, nestorianismul, montanismul, pelagianismul ș.a.), crize care au dus la apariția unor Biserici cu caracter autonom, creștinismul a continuat răspândirea sa atât în imperiu, cât și în afara lui. Această răspândire n-a fost oprită nici măcar de persecuțiile dezlănțuite de
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
și Roma în Europa. Această răspândire în aria geografică mediteraneană a favorizat posibilitatea transmiterii mesajului creștin atât în limba greacă, cât și în cea latină. În primele trei secole ale erei creștine, în pofida apariției crizelor interne (pe teme doctrinare: gnosticismul, marcionismul, maniheismul, docetismul, nestorianismul, montanismul, pelagianismul ș.a.), crize care au dus la apariția unor Biserici cu caracter autonom, creștinismul a continuat răspândirea sa atât în Imperiul Roman, cât și în afara lui. Această răspândire n-a fost oprită nici măcar de persecuțiile dezlănțuite
Creștinismul în Europa () [Corola-website/Science/329689_a_331018]
-
regulile exegezei gnostice fără a fi el Însuși un gnostic. Maniheismul (capitolul 6) reprezintă o transformare ulterioară a unui anumit tip de gnosticism. În cadrul mișcărilor medievale, situațiile se diferențiază pe o gamă amplă. Paulicianismul (capitolul 7) Înseamnă o transformare a marcionismului, În vreme ce bogomilismul (capitolul 8) este chiar o formă ortodoxă - fie ea și rudimentar arhaică - de creștinism. Catharismul (capitolul 9) consistă În două doctrine: una nu este altceva decît bogomilismul clasic, cealaltă - o transformare a origenismului din secolul al IV-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
similare, Însă pornind de data aceasta de la premise mult diferite. 6. Orient și Occident: o istorie comună? Dacă sînt corecte datele pe care ni le furnizează scriitorul bizantin Petru din Sicilia, călugăr și egumen, secta paulicienilor, un derivat popular al marcionismului (vezi, În continuare, capitolul 7) a luat ființă În secolul al VII-lea. Petru din Sicilia fusese trimis În 869 de Împăratul bizantin Vasile I la Tibrike sau Tefrik (Tephrike), pe cursul superior al fluviului Eufrat, Într-o misiune de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fremden Gott1. PÎnă și Învățații care, asemenea Barbarei Aland, au Încercat să exploreze noi căi de interpretare a lui Marcion s-au văzut siliți să-i recunoască lui Harnack meritul de a fi strîns la un loc dosarul exhaustiv asupra marcionismului 2. N-au fost descoperite pînă acum probe noi de importanță decisivă. Marcion era deja Înaintat În vîrstă și influent În jurul anului 150, atunci cînd Iustin Martirul Îl menționează În Apologia sa3. Marii ereziologi din a doua jumătate a secolului
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
II-lea și din prima jumătate a celui de-al III-lea (Irineu, Clement Alexandrinul, Ipolit al Romei, sau autorul Respingerii tuturor ereziilor, Origen din Alexandria) ne furnizează despre el și alte informații. Cu Începere din secolul al IV-lea, marcionismul a dispărut din Occident și a devenit țintă a atacurilor apologeților creștini din Orient, În majoritatea lor sirieni, ca Adamantius, Afraat, Efrem, Maruta, Isidor din Pelusion, Theodor din Mopsuestia și Theodoret din Cyr; se numără Însă printre aceștia și Epifaniu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
terestru (aflat sub ocupația romană); libertatea Credinței este libertatea Ierusalimului ceresc 49. Mesajul lui Pavel este lipsit de echivoc. Dacă cineva ar fundamenta creștinismul pe Epistola lui Pavel către Galateni, susține Harnack, atunci creștinismul ar semăna În mod inevitabil cu marcionismul. Sau, afirmă tot Harnack, ar semăna cu luteranismul. Antiteza paulină Între Credință și Lege devine fundamentul exegezei biblice a lui Marcion. Însă mai este ceva. În conflictul de autoritate care Îl opune pe Pavel Bisericii-mame din Ierusalim, Marcion vede opoziția
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Marcion ar fi susceptibil să dea naștere, conform unei logici care nu le-a scăpat ereziologilor, unui absolut libertinism. Confruntat cu această ipoteză, Marcion dă un răspuns nu foarte filozofic, Însă foarte limpede: Absit, absit! („Nici vorbă, departe de asta!”). Marcionismul nu este libertin ci, dimpotrivă, encratit. Căci mesajul de mîntuire adus de Cristos nu se referă la prezent, ci la viitor: de futuro, non de praesenti 58. Prezentul comunității marcionite este sortit persecuțiilor și denigrării. Marcioniții Își află propria autenticitate
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Bisericii catolice, nu se deosebea exterior de aceasta din urmă. Un secol mai tîrziu, mișcarea marcionită se afla pe teritoriul Occidentului În plin declin. Ulterior, rămășițele comunităților marcionite occidentale aveau să fie absorbite de maniheism. În Orient, situația este diferită. Marcionismul continuă să ființeze pînă la jumătatea secolului al IV-lea și chiar atunci cînd persecuțiile vor izbuti să dezrădăcineze comunitățile din orașe, cele din spațiul rural vor supraviețui. În secolul al V-lea Theodoret din Cyr convertește la ortodoxie opt
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
IV-lea și chiar atunci cînd persecuțiile vor izbuti să dezrădăcineze comunitățile din orașe, cele din spațiul rural vor supraviețui. În secolul al V-lea Theodoret din Cyr convertește la ortodoxie opt sate marcionite din dioceza lui. După asta, urmele marcionismului se pierd vreme de două secole. 4. Interpretări Pasionata interpretare dată de Harnack, a unui Marcion reformator raționalist, și-a găsit pînă În prezent numeroși suporteri 59. Recent, R. Joseph Hoffmann a radicalizat și mai mult poziția lui Harnack 60
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și alții, preferă să vadă În Marcion un gnostic. Argumentele pe care le aduc acești Învățați sînt de mai multe tipuri. Singurul dintre ele Însă care pare să aibă o anumită greutate nu se referă la Marcion Însuși, ci la marcionismul de secol al V-lea din Armenia, așa cum a fost el descris de ereziologul Eznik din Kolb; s-ar putea ca această mișcare să fi incorporat unele elemente gnostice 67. O a treia direcție de studii acordă credit alegației lui
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pure elemente stelare. Apelles și-a trimis la Roma, În misiune, profetesa pe nume Filomena, ale cărei revelații le aprecia atît de mult, Încît le-a notat Într-o scriere a sa intitulată Phaneroseis 77. Apelles a continuat să predice marcionismul Într-un spirit În același timp mai radical antiiudaic și mai puțin anticosmic, căci lumea nu mai era socotită o creație a Răului. De la Pavel la Marcion și apoi la Apelles vedem judecată Legea În termeni de o severitate crescîndă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pînă la noi. O dată cu maniheismul se Încheie istoria curentelor dualiste ale Antichității. Vom trece, În continuare, la cele din Evul Mediu, mai Întîi În Imperiul Bizantin, apoi În Europa. Am putut constata pînă aici existența mai multor deosebiri Între gnosticism, marcionism și maniheism. Aceste diferențe pot fi rezumate cu ușurință Într-un tabel care ne arată cum apreciază fiecare dintre aceste doctrine inteligența ecosistemică, principiul antropic si superioritatea omului față de lume și de cei care au creat-o. Inteligență ecosistemică Principiu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pot fi rezumate cu ușurință Într-un tabel care ne arată cum apreciază fiecare dintre aceste doctrine inteligența ecosistemică, principiul antropic si superioritatea omului față de lume și de cei care au creat-o. Inteligență ecosistemică Principiu antropic Superioritatea omului Gnosticism - - + Marcionism - + - Maniheism + - + NOTE 1. Augustin, Contra Epistulam Fundamenti XIII.182-183, pp. 423-425; XV.184, pp. 429-430; Contra Fel. XIX.533, p. 95 (traducerea Îmi aparține), după Oeuvres de Saint Augustin, vol. 17: Six traités anti-manichéens, ed. și trad. R. Jolivet și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
III, pp. 80-81. 137. C. Faust. I.1. 138. Alfaric, L’Évolution intellectuelle, p. 83. 139. M 91, după Ort, Mani, p. 141 (adaptarea Îmi aparține). 140. Aug., De haer. 38; cf. Fihrist, p. 796 Dodge. Capitolul VII Paulicianismul sau marcionismul popular Adevărata bucurie a lui Dumnezeu este să fie Învins de om. Elie Wiesel 1. Izvoare Există numai o singură sursă de informații asupra doctrinei pauliciene: Istoria folositoare, contrazicerea și răsturnarea găunoasei și deșartei erezii a maniheenilor numiți și paulicieni
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
epocii care va să vină, pe de alta. Între cele două epoci, cea prezentă și cea viitoare, se situează sfîrșitul lumii. Demiurgul este Dumnezeul din Vechiul Testament, un text pe care paulicienii Îl resping În Întregime. Toate acestea aduc cu un marcionism popular, cultivat În Împrejurări dificile și cu mijloace precare, Întemeiat pe un canon neotestamentar, din care s-au scos epistolele lui Petru, cel pe care Marcion Îl considera un fals apostol 19. Dualismul paulician reprezintă o regresie a dualismului marcionit
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
că nu sînt nicăieri menționate la paulicieni encratismul și vegetarianismul 32. Cu toate acestea, una dintre Formulele de abjurare le atribuie (În mod improbabil) respingerea căsătoriei 33. Nici pronunțata respingere pauliciană a sfintelor taine nu Își are vreo paralelă În marcionism. Marcioniții practicau botezul, Împărtășania (cu apă În loc de vin) și ungerea cu mir, iar liturghia lor se aseamănă cu cea a Bisericii primitive 34. Totuși, faptul că toate aceste elemente ale paulicianismului nu există În marcionism, despre care se presupune că
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Își are vreo paralelă În marcionism. Marcioniții practicau botezul, Împărtășania (cu apă În loc de vin) și ungerea cu mir, iar liturghia lor se aseamănă cu cea a Bisericii primitive 34. Totuși, faptul că toate aceste elemente ale paulicianismului nu există În marcionism, despre care se presupune că ar fi „originea” paulicianismului, nu Înseamnă că paulicienii au trebuit să le „Împrumute” de undeva. Teoria actuală a transmiterii istorice greșește oferind ipoteza că totul trebuie să aibă un precedent istoric din care să derive
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
se comunică niște principii, fie și În modalități evazive sau aluzive 35, și că aceste principii continuă să acționeze În conformitate cu tiparele specifice ale minții umane. Este plauzibil, din punct de vedere istoric, să credem că acel contact al paulicienilor cu marcionismul s-a redus la cîteva lecții orale de exegeză a Bibliei marcionite (sau a unui canon ortodox, Însă abreviat), pe care Constantin din Mananali le-a primit de la vreun călugăr sirian, pe deplin convins de lipsa de valabilitate a Vechiului
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fel, Încît să nu devină victimele acesteia. Docetismul lor, care presupune trecerea lui Cristos prin trupul Mariei sicut per fistulam și realitatea pătimirii pe cruce a corpului-fantasmă al MÎntuitorului, nu Însă și realitatea morții sale pe cruce, derivă direct din marcionism. Respingerea Împărtășaniei este, În mod evident, o consecință a aceleiași negări a corpului material al lui Cristos. Un fantaziast care nu recunoaște trupului lui Cristos nici un fel de realitate fizică va nega, firește, prezența acestui trup Într-o bucată de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
refuzul venit din partea bogomilismului nu este identic cu cel al gnosticilor sau cu negația venită din partea maniheenilor: omenirea nu este superioară Demiurgului, Diavolul, pentru că Diavolul este și el un Înger. Contrar gnosticismului și maniheismului, Însă din alte motive decît În marcionism, bogomilismul este pesimist. Îngerul inocent a fost păcălit de cel viclean și nu poate evada din condiția blestemată a rasei sale decît renunțînd la concupiscență și la celelalte lucrări ale Arhontelui, adică la credințele și la practicile răilor creștini - „romanii
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Capitolul II: Mituri despre gnosticism: o introducere Capitolul III: Mitul gnostic 1: Înțelepciunea căzută Capitolul IV: Mitul gnostic 2: Demiurgul ignorant Capitolul V: Abolirea Legii și a Tatălui real: Marcion din Sinope Capitolul VI: Mitul maniheist Capitolul VII: Paulicianismul sau marcionismul popular Capitolul VIII: Bogomilismul: un pseudodualism Capitolul IX: Cele două religii ale catharilor Capitolul X: Arborele Gnozei Capitolul XI. Nihilismul modern - Epilog: Jocurile oamenilor - Bibliografie * În original: Grace (n.tr.). * Ediția românească a cărții: Ioan Petru Culianu, Călătorii În lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cade în schismă - prin ruperea de comunitatea de iubire, Ecclesia -, iar prin nesocotirea postulatului solidarității absolute a Noului Testament cu Vechiul Testament, se cade într-o gravă erezie - ca unii ce neagă "noutatea și continuitatea Bisericii de la începutul până la sfârșitul vremii (marcionismul)". În "Cuvântul" din 8 februarie 1929, apare Pastorala Sfântului Sinod care încearcă să explice în șapte puncte motivațiile care au stat la baza alegerii datei de 31 martie ca dată de sărbătorire pascală. Nae Ionescu, răspunzându-i fostului ministru Vasile
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
foarte divers (din punct de vedere istoric sau literar) al Bibliei 3. Totuși, nu o anumită strategie de lectură (i.e. alegoria) avea să ofere dezlegarea cu privire la problema unității lui Dumnezeu din perspectiva proclamării dumnezeirii lui Hristos. Este adevărat: reacția împotriva marcionismului poate să fi creat un anume consens cu privire la interpretarea corectă a epifaniilor Vechiului Testament. În tumultuosul secol al IV-lea, arienii și ortodocșii împărtășeau aceeași convingere cu privire la subiectul teofaniilor, în care teologii citeau nestingherit revelația lui Hristos. Atât pentru Arie
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
cade în schismă prin ruperea de comunitatea de iubire, Ecclesia -, iar prin nesocotirea postulatului solidarității absolute a Noului Testament cu Vechiul Testament, se cade într-o gravă erezie ca unii ce neagă "noutatea și continuitatea Bisericii de la începutul până la sfârșitul vremii (marcionismul)". În "Cuvântul" din 8 februarie 1929, apare Pastorala Sfântului Sinod care încearcă să explice în șapte puncte motivațiile care au stat la baza alegerii datei de 31 martie ca dată de sărbătorire pascală. Nae Ionescu, răspunzându-i fostului ministru Vasile
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]