58 matches
-
Octavian Augustus-Divinul. Într-una din luptele din Panonia, sub Tiberius, Ponțiu Pilat fusese ales prin tragere la sorți să conducă o învăluire de forțe în jurul unei coline, aceasta pentru a lovi pe unul din flancuri triburile barbare ale qvazilor și marcomanilor, aliați ai panonilor de pe malul drept al Dunării. Bătălia care urmase fusese un triumf, deși viitorul procurator pierduse destui legionari în luptă, respingând atacul inamic, însă la reconstituirea din cortul viitorului împărat, pe o masă unde fuseseră așezate mici statuete
PRIMUL FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353531_a_354860]
-
Tiberius, demonstrase că dacă Ponțiu Pilat ar fi înțeles situația și ar mai fi așteptat puțin cu atacul său, ar fi căzut nu în flancul rândurilor dușmane ci chiar în spatele acestora, blocându-le în acest fel retragerea și replierea alături de marcomani. Ponțiu Pilat însă atacase nerăbdător, prea devreme poate și lovise triburile quazilor din flanc provocându-le pierderi serioase, punându-le pe fugă, însă inamicul reușise totuși să scape din capcană retrăgându-se în cele din urmă. Tiberius dădu dreptate aceluia
PRIMUL FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353531_a_354860]
-
pe bastarnii sălbatici! “ FECIOARA IV “Să alunge pe Tribalii zănatici! “ FECIOARA V “Stăpânire Sarmaților nomazi! “ 11 FECIOARA VI “Jefuitorii, morții să-i dea pe parți! “ FECIOARA VII “Să nu-și găsească adăpost Roxalanii! “ FECIOARA VIII “ De pribegie să aibă parte Marcomanii!“ ZADA “Mândrii, de mândrie să piară Romanii, Bogații fără număr, orgia să-i înghită, Împărăția mare să cadă lovită”. (Fiecare pe rând își așează urniciorul umplut, unul lângă altul.). LICINIUS (Îndreptându-se spre Dochia. De este îngăduit sclavilor cuvânt, Stăpână
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ, ÎN TREI ACTE, TABLOUL I de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358021_a_359350]
-
timpul, alte meserii și ocupații, a căror soartă era în mâinile norocului, se închinau și prin ruga lor, cereau protecția și binecuvântarea lui Fortuna Salutaris. Astfel Soldații lui Clodius Severus, unul din comandanții cohortei equitata, care purtau mari bătălii cu marcomanii și cvazii în Panonia Inferioară, în locul de campare de la Komlod, prin rugile lor adresate lui Fortuna Salutaris cereau protecție și noroc. Sunt amintiți și producătorii de cărămizi, ramură înrudită cu mineritul, care cereau protecție prin ruga lor adresată „Fortuna Salutaris
SFÂRŞITUL LUMII ÎN ANUL 2016 (AGONIA ŞI DECESUL UNEI LUMI) (PARTEA A ŞASEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1809 din 14 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360139_a_361468]
-
Decebal. Prima bătaie 86 intră-n Moesia. Omoară pe Oppius Sabinus. Prefectul guardianilor Cornelius Fuscus întîi învingător - în urmă ucis. În retragere se pierd insigniile Romei. Tertius Iulianus. Învinge - Oprit de vestea că Domitian a avut nenorocirea cu Quazii și Marcomanii. Prin retragerea lui Iulian prin pădurile germanice Decebal căpăt-o pace nouă, ca învingător. 90 Domitian serbează triumf fals în Roma. 98-99 Traian vizitează țările dunărene. .......... Burii aliați cer lui Traian să se-ntoarcă. 102 bătălie la Tapae L. Licinius Sura
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ridicarea de castra sau alte construcții militare, prin staționarea de trupe și întemeierea de așezări. Cea de-a doua zonă îngloba triburi sau regate având statutul de amici et socii populi Romani, precum cele ale cheruscilor, chattilor, semnonilor, marsylor, hermundurilor, marcomanilor și quazilor, așadar ținuturile din proximitatea provinciilor Germania, Raetia, Noricum, Pannonia, respectiv teritoriile de astăzi ale Olandei, Germaniei până la Wesser, Bohemiei, Austriei Inferioare, Moraviei și Slovaciei sud-vestice. În sfârșit, cea de-a treia zonă cuprindea spațiul de la nordul triburilor și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
unor „misionari” care îi însoțesc pe cei care fac comerț în țările din Nord. Paulinus, biograful lui Ambrozie, povestește (Viața lui Ambrozie, 36) că, la puțină vreme după moartea episcopului de Milano, un creștin care călătorea în regiunea ocupată de Marcomani, pe cursul superior al Dunării, i-a vorbit despre Ambrozie reginei Fritigilda. Vorbele lui au fost atât de convingătoare încât regina a început să creadă în Cristos și a trimis pe cineva la acel mare om ca să ceară instrucțiuni scrise
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
misionari” care îi însoțesc pe cei ce fac comerț în țările din Nord. Paulinus din Milano, biograful lui Ambrozie, povestește (Vita Ambrosii, 36) cum, cu puțină vreme înainte de moartea episcopului de Milano, un creștin care călătorea în regiunea ocupată de marcomani, pe cursul superior al Dunării, i-a vorbit despre Ambrozie reginei Fritigilda. Vorbele lui au fost atît de convingătoare, încît regina a început să creadă în Cristos și a trimis pe cineva la acel mare om ca să ceară instrucțiuni scrise
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fiicele lor cu tenul alb și veșminte imaculate - oameni care, până acum, în ciuda exproprierilor suferite de pe urma burgunzilor, cunoscuseră o viață aproape confortabilă; și apoi oameni ce proveneau din locuri îndepărtate: mattiaci din bazinul renan, breoni din Reția de Răsărit și marcomani din Suabia de Sus. Printre aceștia, însoțit însă de escorta pe care i-o dăduse Gundovek, ajunse și Audbert, cu întreaga lui familie, cu un car împovărat până la refuz și cu toate animalele sale, inclusiv scroafa, care călătorise cu godacii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îl culesese și îi potolise foamea după ce clanul lui fusese exterminat într-o incursiune a avarilor. Urmându-l pe Utrigúr, luptase încă de la început pentru a-și răzbuna familia, apoi împotriva goților împotriva bizantinilor, împotriva burgunzilor și, de curând, împotriva marcomanilor și a alamanilor, ucigând, jefuind, incendiind, violând și îmbătându-se ca toți ceilalți. Mai mult decât toți ceilalți. Focul ambiției mocnea în sufletul său, dar, până în acel moment, el se gândise mai mult să dea lustru taurului negru ce-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dușmanul. între rândurile romanilor, Sebastianus recunoscu stindardul unității sale: A Cincisprezecea Aripă Ilirică, și apoi, după însemne și după emblemele pictate pe scuturi, distinse unitățile regulate și pe cele de elită, binecunoscute lui, precum și milițiile auxiliare ale herulilor, alanilor saxonilor, marcomanilor. Ceva mai departe, în câmp, se grupa masa puternică și indistinctă a armatei vizigote, care, era limpede, renunțase - cel puțin pentru moment - să urmărească dușmanul, înghițit acum de întunericul pădurii. Concentrându-și privirea spre stânga, în lungul malului râului, Duryodhan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
însuși împăratul Romei în. trad.ă. Sapaudia grupează teritoriul istoric al Genevei îSavoya de Sus, o parte din Ain și orașul Genevaă și pe cele care i s-au adăguat îNyon și posesiunile din Avenches până la Rină în. trad.ă. Marcomani — Numele mai multor triburi germanice vechi, stabilite pe teritoriul actualei Bavarii în. trad.ă. Suabi — Populație germanică așezată, în cea mai mare parte, pe malul drept al Rinului, până la începutul secolului al V-lea în. trad.ă. Hidromel — băutură alcoolică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
apoi cornurile celor zece cohorte anunțară celor șase mii de oameni trezirea oficială. 10 Antonius Primus își trecu degetul peste harta întinsă pe pământ, în mijlocul cortului. — Castrul nostru e aici, vezi? Acesta e Danubius-ul. În jur sunt sarmați, rozolani, daci, marcomani și quazi. Mulți soldați de-ai noștri sunt terorizați de ei. E frig, și nu puțini oameni au murit înghețați în castru. Dar quazii sunt cei mai răi. Iar cele mai rele și mai rele sunt triburile lor răzvrătite. Soldații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
doua, el se pune în legături cu Sarmații Bastarnii, Roxolanii, până și cu îndepărtații Parți, cu regele cărora Pacorus el intră în tratări de alianță.Popoarele acele ce nu se puteau hotărî a se îndușmăni cu Romanii, precum Quazii și Marcomanii, îi înduplecă cel puțin a păzi neutralitatea. Pe cînd la Daci se arăta un om de o asemenea virtute, pe tronul imperiului roman lâncezea un despot slab și desfrânat, nerăbdător la muncă, cu inima fricoasă, iubind a se preumbla mai
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
tăiat o pădure la înălțimea unui stat de om si ar fi îmbrăcat trunchiurile cu haine și arme, astfel că închipuiau ca o mare armată, care ar fi înșelat pe Romani. Domițian însă vroind să pedepsască pe Quazi și pe Marcomani, pentru că nu ar fi vrut să-i dea ajutor contra Dacilor, către care ei însă se obligase a păzi neutralitatea, este bătut cumplit de aceste popoare și nu se poate folosi de izbânda repurtată asupra Dacilor. El trimite deci soli
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
vin aici de pe toată Întinderea imperiului și datorită credinței dacilor În nemurirea sufletului. Cuvintele: botez, cruce, Dumnezeu, Înger, altar, păgân, biserică sunt latine. Până la venirea slavilor (secolul al VI-lea) pământul Daciei, părăsit de romani În , este pustiit de: sarmați, marcomani, roxolani goți, gepizi, huni și avari. Populația dacă romanizată se ascunde dinaintea focului și sabiei În munți prin desișul pădurilor. Viața orășenească și din sate Încetează. Se distruge ideea de stat În Dacia. Apucăturile acestor barbari nu era de natură
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
creează din partea de nord a Daciei Superioare o altă provincie, Dacia Porolissensis (cu capitala la Napoca), guvernată tot de un procurator. Organizarea dată de Hadrian dăinuiește până la Împăratul Marcus Aurelius ( 161-180). Acesta dă Daciei, În anii 168-169, În timpul războaielor Împotriva marcomanilor o nouă organizare: din cea mai mare parte Daciei Superioare și din Dacia Inferioară el creează o singură provincie , Dacia Apulensis În Banat -Dacia Malvensis Acum toate provinciile dacice-Dacia Apulensis, Dacia Porolisensis și Dacia Malvensis , sunt puse sub cârmuirea supremă
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
iuțeala se transformă în proces de durată. El nominalizează în acest scop „zece neamuri străine imigrante peste populația din teritoriul de limbă latină” în perioada cât a durat procesul de romanizare (I, 285 urm.). Enumerarea începe cu trei neamuri germanice: marcomanii, germanii și germanii astigi (= vandalii), continuă cu cinci neamuri trace: besi, costoboci (= daci), carpi, bastarni, sarmați, după care urmează neamul germanic al goților, lista fiind încheiată de slavi pe care are tendința să-i eșaloneze atât de-a lungul perioadei
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
sunt și ele rezultatul specific al evoluției locale a materialului lingvistic prin formulele silabică, aglutinantă și flexionară de limbă. „Începând cu a doua jumătate a secolului al II-lea d. Hr., spune S. Pușcariu, apar în Dacia seminții germane. După marcomani, cu o sută de ani mai târziu, vin goții, cărora Aurelian le cedează provincia. De asemenea prin ținuturile locuite de strămoșii noștri, sau prin apropierea lor, trec vandalii și longobarzii, se așează herulii și mai ales gepizii, care stăpânesc mai
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
o întreagă suită de astfel de referiri care au ca obiect conflicte militare sarmato-romane. Mai puțin sigure sunt informațiile aceluiași autor despre invazia sarmaților în Imperiu în anii 6 și 7 d.Hr., când romanii se aflau în război cu marcomanii lui Marabodus și erau confruntați, în același timp, și cu o răscoală în spatele frontului a pannonilor și dalmaților, reprimată cu dificultate de trupele comandate de Tiberius. Finalmente, romanii ar fi restabilit situația, un detașament comandat de un oarecare Lucius Carus
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
Rinului superior, frizii în regiunea Olandei, saxonii pe coasta germană a Mării Nordului, anglii, warnii și iuții în peninsula Iutlanda, longobarzii între Weser și cursul inferior al Elbei, hermundurii pe Weser și cursul mijlociu al Elbei, suabii între Elba și Oder, marcomanii și quazii în regiunea Boemiei, juthungii pe cursul superior al Dunării); ramura răsăriteană (herulii, rugii și schirii pe cursul inferior al Oderului, burgunzii și vandalii pe cursul mijlociu și superior al Oderului, gepizii între Oder și Vistula, goții în nordul
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
pentru secolele I - II d.Hr., vom observa că între granița provinciei Dacia și Dunărea mijlocie, panonică, teritoriul care include și Câmpia Tisei nu a fost înglobat Imperiului Roman. În partea nordică a acestui ținut liber au locuit quazii și marcomanii germanici, dar și iazici sarmați iranieni. Priscus Panites înregistrează drumul parcurs, peripețiile traseului, oamenii întâlniți, locuitori ai satelor, supuși șefilor huni, descrie “capitala”, reședința lui Attila, o așezare de corturi și construcții de lemn, dar și de locuințe în stil
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
cu celții a căror nume sunt evidente în „dun-umurile” rămase (Singidunum, Noviodunum, Gali-Galați și Galiția), combinată cu întrepă trunderea timpurie a sarmaților iranieni (iazigii - iasii de mai târziu, de la care avem numele Iașilor și roxolanii din vestul Daciei, aliați ai marcomanilor germanici în războaiele din 165- 175 și 177-180, din timpul împăratului filosof Marc Aurelius), putem afirma că sinteza devenirii inițiale a românilor, a avut, ca și în Galia, o componentă germanică, de la care trebuie să fi luat mai mult decât
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
un trib neînsemnat, care trăia în zona de nord a Moldovei, care apare o singură dată în istorie, pe la anul 170 când face o incursiune în peninsula balcanică, profitând de faptul că legiunile romane erau angajate în lupte grele cu marcomanii. În anul următor în luptele lor cu vandalii dispar și nu mai sunt pomeniți de istorie). La pagina 542 din Garda de Fier Pandrea continua subiectul autoanalizei lui Nicolae Petrașcu cu alte câteva considerațiuni: Capitulare în fața patriei Referatul politic de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
comerciale care legau zonele sudice și nordice ale Europei și care urmau cursurile principalelor râuri din regiune. De prin anul 500 î.Hr., triburile celtice numite Boii au locuit în regiunea care avea să primească numele lor - Boemia. Triburile germanice ale marcomanilor au migrat în Boemia în anul 9, sub conducerea regelui Maroboduus. O parte a celților a migrat către sud, în vreme ce restul lor a fost asimilat de marcomani. În anul 568, cea mai mare parte a marcomanilor, însoțiți de membrii altui
Praga () [Corola-website/Science/296790_a_298119]