27 matches
-
făcut ținând seama de acest aspect . a apărut în 1871, odată cu publicarea lucrării "Grundsätze der Volkwirtschaftslehre" (Principiile economiei) de către Carl Menger. Menger, plecând de la premisa că preferințele individuale sunt factorul decisiv în comportamentul economic al oamenilor, dezvoltă teoriile subiectivismului și marginalismului. Lui Menger i se alătură alți economiști austrieci care sprijină liberalismul și susțin o politică de neintervenție a statului în economie: Friedrich von Wieser și Eugen von Böhm-Bawerk. Ei se opun Școlii germane de economie și abordării economiei dintr-un
Școala austriacă de economie () [Corola-website/Science/306067_a_307396]
-
L. Walras (Școala de la Lausanne) acordă un loc central unei noi analize a raporturilor de schimb, fondată pe principiul utilității marginale. Utilizarea acestui instrument de analiză este generalizată pentru toate problemele eco-nomice, astfel încît neoclasicismul a căpătat și denumirea de marginalism. 1.4.4.4. Economia ca știință a alegerilor eficace Această concepție a rămas pînă azi prevalentă. Ea este bine ilustrată prin definiția dată de Lionel Robbins, după care "economia este știința care studiază comportamentul uman ca relație între scopuri
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
simultane și independente, prezentate de către istoria evenimențială drept coincidențe curioase, ele nefiind altceva decît manifestările necesității raționale ce prezidează progresul științei. Economia, ca și fizica sau biologia, furnizează astfel de exemple, cel mai frapant fiind, fără îndoială, apariția concomitentă a marginalismului în trei colțuri ale Europei, odată cu Jevons, Menger și Walras. Pentru filosofie, ca și pentru știință, proprietățile recunoscute ale unui fenomen complex sunt totuși, întotdeauna, fructele unui raționament a cărui validitate depinde de fiecare dată de robustețea bazei de plecare
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
L. Walras (Școala de la Lausanne) acordă un loc central unei noi analize a raporturilor de schimb, întemeiată pe principiul utilității marginale. Utilizarea acestui instrument de analiză este generalizată pentru toate problemele economice, astfel încît neoclasicismul a căpătat și denumirea de marginalism. 2.4. ECONOMIA CA ȘTIINȚĂ A ALEGERILOR EFICACE Această concepție a rămas pînă azi prevalentă. Ea este bine ilustrată prin definiția dată de Lionel Robbins, după care "economia este știința care studiază comportamentul uman ca relație între scopuri și mijloace
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
considera chiar că nu e vorba de vreo ciclicitate a echilibrelor pe termen lung, ci despre o stare staționară care se propagă în timp, fiind deci o evoluție predictibilă și liniară. Conform The Blackwell Dictionary of Modern Social Thought (2002), marginalismul economic înseamnă o modalitate de a analiza sfera de manifestare a acțiunii umane în cazul alocării eficiente a resurselor de către indivizi și firme prin intermediul unor concepte-cheie specifice: utilitate marginală și cost marginal. Acestea două presupun sporul (satisfacția) utilității totale (cost
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
în cazul alocării eficiente a resurselor de către indivizi și firme prin intermediul unor concepte-cheie specifice: utilitate marginală și cost marginal. Acestea două presupun sporul (satisfacția) utilității totale (cost total) care rezultă din consumul (producția) unei unități suplimentare dintr-un anumit bun. Marginalismul abordează chestiunea analizată dintr-un punct de vedere subiectiv și individual. Nu ne interesează să știm de ce marfa are valoare, ci de ce cîteva mere au valoare pentru individ. O cantitate dintr-un bun economic poate fi împărțită în unități, fiecare
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
satisfacției) pe măsură ce se consumă o nouă unitate dintr-un bun (în cazul nostru, mere). Exemplu: Cantitate de mere consumată Utilitate totală Utilitate marginală 1 5 5 2 9 4 3 13 3 4 16 2 5 18 1 Conceptul de marginalism a însemnat, după anii '70 ai secolului al XIX-lea, un subiect aprins și o descoperire specială. Puțini știu faptul că, în background-ul stabilirii metodologice a acestuia au stat cîteva legi sau principii mult mai vechi (a se vedea
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
în egală măsură la formarea valorii producției. 5.2. REVOLUȚIA MARGINALĂ Între 1871 și 1874, promotorii acestui curent de idei și teorii relativ noi au fost Carl Menger în Austria, William Stanley Jevons în Anglia și Marie-Esprit-Leon Walras în Elveția. Marginalismul va domina gîndirea economică mai mult de o jumătate de secol, pînă la izbucnirea keynesismului, în jurul deceniului trei din secolul XX. Rigoarea și generalitatea sînt două caracteristici urmărite obsesiv de curentul de gîndire marginalist. Matematicizarea miezului științei economiei a însemnat
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
declară că, întrucît cu aceleași mijloace de producție se pot crea mai multe feluri de produse, valoarea mijloacelor de producție ar fi determinată de utilitatea finală a celor mai puțin importante produse, necesare nevoilor de consum. Böhm-Bawerk, un exponent al marginalismului austriac, va continua munca lui Menger. Teoria mengeriană a prețului va fi, astfel, îmbunătățită prin apariția în 1886 a "legii costurilor" sau legea productivității marginale, teorie care reușește să clarifice cum se stabilește prețul pe piața factorilor de producție. În
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
o serie de forțe motrice, numite chiar disturbatoare, care nu îl încadrează pe individ în tiparele deja schițate anterior. Aceste forțe disturbatoare, precum cele venite pe filiera conștiinței individuale, compasiunii și moralei religioase, depășesc sfera îngustă de manifestare a ipotezelor marginalismului neoclasic. De aceea mintea umană este supusă erorii în cadrul proceselor de judecată. Principala sa lucrare se intitulează Teoria economiei politice (1871) și este bazată pe utilitatea marginală și metoda matematică de analiză. Teoria valorii bazate pe utilitate o înlocuiește pe
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
un asemenea scenariu să oprească infuziile de capital, deoarece productivitatea marginală a capitalului, adică prețul acestuia, este depășit de costul asociat acestuia (dobînda). Y t O q X Figura nr. 5. 3 5.2.3. Leon Walras (1834 1910) Triada marginalismului trebuie să se împlinească cu Léon Walras, jurnalist, consultant de asigurări și profesor franco-elvețian de economie politică la Universitatea din Lausanne, Elveția. Lucrările cele mai importante ale creatorului teoriei echilibrului general sînt: Tratat de economie pură (1871), Elemente de economie
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
consumatorului, încercînd să depășească impasul printr-o sinteză pragmatică. Analizează relațiile dintre ofertă, cerere și preț și consideră că mediul economic al omului se bazează pe un echilibru delicat între căutarea satisfacției și evitarea sacrificiului. Meditează între teoria ricardiană și marginalism. Tratează utilitatea și costurile ca determinanți comuni ai valorii, mai precis ai prețurilor. Introducînd factorul timp, el afirma că, pe termen scurt, rolul primordial îi aparține cererii, iar pe termen lung, costul exercită o influență decisivă asupra prețului, întrucît nici un
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
blajin îndoctrinat), N. Morcovescu relatează detaliat despre o conferință a lui Mircea Eliade, Cultura română și orientalismul, și analizează observațiile lui Berdeaev despre comunismul rusesc, H. Borza scrie articolul Creștinismul, soluția crizei mondiale, iar Leonid Mămăligă (L.M. Arcade) glosează despre marginalism și consecințele sale doctrinare. În septembrie 1951 intră în sumar un articol al lui Th. Cazaban, Falsele probleme din exil, și un altul al lui Anton Zigmund Cerbu, Întâlnirea tineretului european (Loreley). Din cel de-al doilea an de apariție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289339_a_290668]
-
experiență și pe "introspecție". În acest timp, adepții utilizării matematicilor în analiza utilitaristă consideră că numai așa se poate ajunge la rezultate palpabile și credibile. Diferențele dintre diferitele școli marginaliste sunt deci în principal de natură metodologică. 1.2. Fondul marginalismului utilitarist Dintre cele trei versiuni originale ale analizei utilității marginale probabil că cea mai apropiată de tradiția clasică este cea a lui Jevons. Lucrarea sa principală este The Theory of Political Economy, apărută la Londra în 1871. Avîndu-i ca înaintemergători
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
la Primul Război Mondial, puțini economiști o adoptaseră, chiar și în Marea Britanie. Reținem pe William Smart, Francis Edgeworth și Philip Henry Wicksteed, care sunt de acord și cu aplicarea mate maticilor în economie. Smart este mai aproape de versiunea psihologică a marginalismului, iar Wicksteed e de acord și cu varianta psihologică și cu cea matematică. 1.2.1. Marginalismul matematic Pentru Leon Walras, analiza utilității marginale constituie un foarte valoros instrument științific pentru transformarea economiei în matematică aplicată. El utilizează o metodă
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Edgeworth și Philip Henry Wicksteed, care sunt de acord și cu aplicarea mate maticilor în economie. Smart este mai aproape de versiunea psihologică a marginalismului, iar Wicksteed e de acord și cu varianta psihologică și cu cea matematică. 1.2.1. Marginalismul matematic Pentru Leon Walras, analiza utilității marginale constituie un foarte valoros instrument științific pentru transformarea economiei în matematică aplicată. El utilizează o metodă centrată pe elaborarea unui model ipotetic de economie ce constă într-un sistem matematic de ecuații simultane
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
pentru naționalizarea pămînturilor. Mai mult, Walras visa chiar la "o teorie veritabil științifică a socialismului", care să ducă la egali zarea cererii și ofertei pentru fiecare produs. Suntem în plină utopie. Cine spunea că neoclasicii sunt liberali? 1.2.2. Marginalismul psihologic Al treilea creator al analizei utilității marginale este austriacul Karl Menger, însă metoda sa diferă foarte mult de cele ale lui Jevons și Walras. Menger urmărește identificarea relațiilor cauzale dintre variabilele și feno menele economice. El se opune utilizării
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Aspectele psihologice aveau să fie dezvoltate ulterior în special de către Friedrich von Wieser. Menger va continua cu o analiză a costurilor de producție, încercînd să atribuie fiecărui factor cîte o parte din valoarea realizată de întreaga combinație productivă. Aplicînd principiul marginalismului, el afirmă că partea cuvenită fiecărui factor de producție este determinată de variația valorii produsului. Elementele de cost sunt și elemente de venit, iar formarea valorii în toate procesele de producție și de repartiție poate fi explicată în termenii unui
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
printr-o sinteză pragmatică, deși analizează și el pe larg relațiile dintre cerere, ofertă și preț. Marshall consideră că domeniul economic se bazează pe un echilibru delicat între căutarea satisfacției și evitarea suferinței. El încearcă să împace teoria ricardiană cu marginalismul, considerînd că munca și utilitatea sunt determinanți comuni ai valorii, mai precis ai prețurilor. Pe termen scurt, rolul principal ar reveni cererii, iar pe termen lung, costurilor. Prețul actual reprezintă un punct pe o curbă pe termen lung a prețurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
profitul) trebuie concepute ca fracțiuni din prețul de producție. Problema ricardiană a repartiției tripartite a venitului național a fost transformată într-o problemă de atribuire funcțională, în pofida criticilor adepților teoriei marshalliene a costurilor de producție (Edgeworth). De asemenea, unii adepți marginalismului, mai ales Jevons și Marshall adoptă legea ricardiană a randamentelor descrescătoare, alții o resping. Wisksteed, von Wieser și, mai, tîrziu, Schumpeter. La Bohm-Bawerk și Wicksell, ea devine doar o ipoteză. Oricum, această lege își pierde rangul anterior deținut în teoria
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
de autori americani se revoltă împotriva marilor doctrine ale epocii, producînd un val contestatar. Părintele lor inspirator pare să fie Thorstein Veblen, autor al unei filosofii sociale aparte, critice la adresa capitalismului. Veblen are o adevărată aversiune față de fundamentele psihologice ale marginalismului și critică analiza echilibrului economic. Acești autori resping abstracțiunile și recurg la pragma tism, la observații și experiență drept criterii principale de analiză. Mișcarea lor s-a numit Instituționalism și încearcă să lege relațiile economice de cele instituționale. Unii îl
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
nov.dec., 2013 și ian.-febr., 2014; * Foreign Affairs, nr.1, 2014; * CNN; * Le Monde diplomatique, aprilie, 2014 * Russia Today CUPRINS Introducere 7 Capitolul 1 ECONOMIA UTILITARISTĂ SAU HYLOTROPICĂ 11 1.1. Originile analizei utilității marginale 11 1.2. Fondul marginalismului utilitarist 16 1.2.1. Marginalismul matematic 18 1.2.2. Marginalismul psihologic 22 1.3. A doua generație de marginaliști 25 1.3.1. Versiunea matematică 25 1.3.2. Versiunea psihologică 31 1.3.2.1. Friedrich von
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
2014; * Foreign Affairs, nr.1, 2014; * CNN; * Le Monde diplomatique, aprilie, 2014 * Russia Today CUPRINS Introducere 7 Capitolul 1 ECONOMIA UTILITARISTĂ SAU HYLOTROPICĂ 11 1.1. Originile analizei utilității marginale 11 1.2. Fondul marginalismului utilitarist 16 1.2.1. Marginalismul matematic 18 1.2.2. Marginalismul psihologic 22 1.3. A doua generație de marginaliști 25 1.3.1. Versiunea matematică 25 1.3.2. Versiunea psihologică 31 1.3.2.1. Friedrich von Wieser 31 1.3.2.2
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
CNN; * Le Monde diplomatique, aprilie, 2014 * Russia Today CUPRINS Introducere 7 Capitolul 1 ECONOMIA UTILITARISTĂ SAU HYLOTROPICĂ 11 1.1. Originile analizei utilității marginale 11 1.2. Fondul marginalismului utilitarist 16 1.2.1. Marginalismul matematic 18 1.2.2. Marginalismul psihologic 22 1.3. A doua generație de marginaliști 25 1.3.1. Versiunea matematică 25 1.3.2. Versiunea psihologică 31 1.3.2.1. Friedrich von Wieser 31 1.3.2.2. Eugen von Bohm-Bawerk 32 1.4
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
nevoie; iar complacibilitas este preferința pe care un subiect o are față de un bun în vederea satisfacerii unei nevoi specifice, stabilind gradualitatea nevoilor. Prin complacibilitas De Olivi introduce în concepția despre valoare un element care va rezulta mai apoi nevralgic pentru marginalism și pentru teoria economică ulterioară și contemporană. În sinteză, notează Bazzichi, «valoarea economică este determinată în funcție de utilitate - fie în forma sa obiectivă (virtuositas), fie în forma sa subiectivă (complacibilitas) - și în funcție de raritas». Și precizează: Într-adevăr, aceasta este cea mai
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]