43 matches
-
luarea de către el în calcul a efectelor macroeconomice ale alegerilor individuale constituie de ase-menea o referință cheie, ca și curentul instituționalist. Acesta din urmă s-a dezvoltat, în principal în S.U.A. ca o reacție împotriva abordării prea restrictive a demersului marginalist. El comportă un aspect pozitiv datorită faptului că se străduie să lărgească analiza economică, s-o deschidă spre forme de raționalitate ce depășesc simplul calcul al lui homo oeconomicus și abordarea sa strict individuală. Grupurile sociale și organizațiile sunt și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
care dispune; timpul limitat disponibil în procesul de luare a deciziilor; caracterul conflictual al preferințelor celor care iau decizia. Se știe că și Keynes a dat o mare atenție preferințelor în analizele pe care le-a elaborat, tot așa cum teoriile marginaliste au evidențiat aspectele individual subiective ale comportamentului. Modelul raționalității, aplicat direct comportamentului economic, capătă o formă particulară. „Omul economic” - concept și model de analiză introduse de Pantaleone<footnote Buzărnescu, Ștefan, Istoria doctrinelor sociologice, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1995, p.
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
cu viziunea asupra dezvoltării unei națiuni. În ultimă instanță, scopul științei economice nu este altul decât acela de a descoperi căile creșterii unei națiuni, cum ar spune Simon Kuznets, de a impulsiona creșterea economică modernă. În pofida consacrării teoriei microeconomice (școala marginalistă) și a altor curente dizidente în gândirea economică, nici unul din marii economiști, timp de un secol și jumătate după Adam Smith nu și-a pus problema formulării unei teorii distincte a dezvoltării economice. Aceasta deoarece știința economică (economia politică), în
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
2012 * Omeconomia, Ed. Junimea, Iași, 2012 * Teomeconomia, Ed. Junimea, Iași, 2013 * Politici economice (coord.), Iași, Ed. Institutul European, 2014 * Fericitor, Ed. Junimea, Iași, 2014 Cine privește în afară visează; Cine privește înlăuntru se trezește. Carl Jung Introducere Economia utilitaristă, sau marginalistă, este un bun exemplu de economie hylotropică (de la hyle -"materie" și protein "a merge înspre"). Deci este o școală de gîndire ce conduce activitatea economică în jos, spre materie, caracterizată deci de materialism, egoism, mercantilism și cantitativism, "virtuți" ce au
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
factori pentru un preț dat al unui produs, presupunînd că prețul curent plătit pentru fiecare unitate de factor productiv tinde să se ajusteze la contribuția sa marginală adusă la producție, prezumată fiind o situație de echilibru al pieței. Aplicarea principiului marginalist la analiza procesului productiv pune accentul pe contribuția marginală, deci a ultimei unități de muncă și capital utilizate productiv. Această teorie își are rădăcinile în filosofia utilitaristă, reprezentată de Jeremy Bentham și alții, în calculul matematic al probabilităților și din
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
-și maximiza satisfacția, respectiv de un antreprenor "rațional" care urmărește să-și maximizeze producția și profitul prin utilizarea de factori de producție cu o productivitate marginală superioară. Principiul divizibilității infinite a nevoilor și bunurilor și aplicabilitatea lui este criticat de marginaliștii din școala austriacă, care susțin pe drept cuvînt că nu toate acestea sunt măsurabile, deci nu pot fi comparate, ci doar cel mult clasificate. Aceștia consideră că la baza formării evaluărilor și a valorii bunurilor stau factori de natură psihologică
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
și a valorii bunurilor stau factori de natură psihologică, bazați pe experiență și pe "introspecție". În acest timp, adepții utilizării matematicilor în analiza utilitaristă consideră că numai așa se poate ajunge la rezultate palpabile și credibile. Diferențele dintre diferitele școli marginaliste sunt deci în principal de natură metodologică. 1.2. Fondul marginalismului utilitarist Dintre cele trei versiuni originale ale analizei utilității marginale probabil că cea mai apropiată de tradiția clasică este cea a lui Jevons. Lucrarea sa principală este The Theory
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
săi, care au elaborat noi metode și au influențat gîndirea economică a mai multor generații de economiști. Ei s-au numit "Școala austriacă", mai precis prima sa variantă, cea legată de teoria utilității marginale. 1.3. A doua generație de marginaliști 1.3.1. Versiunea matematică Începînd cu Walras, economia a devenit o ramură a matematicilor aplicate. Principalul său discipol pe această cale a fost Vilfredo Pareto, succesor la Universitatea din Lausanne. Inginer de formație, Pareto proclamă sus și tare ideea
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
nu este considerat de către autorul nostru drept factor de producție, aceștia fiind munca și timpul. În regim concurențial, repartiția e decisă de egalizarea ofertei și cererii pe piața muncii și pe piața capitalurilor. 1.4. Alfred Marshall sau sfîrșitul utilitarismului marginalist Alfred Marshall este cel care introduce un termen ce va face carieră, în special în spațiul anglo-saxon: cel de economics, în lucrarea The Pinciples of Economics (1890). Este considerat și creatorul Școlii de economie de la Cambridge, U.K. Din punctul
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
al problemelor economiei concurențiale, al politicilor economice și al relațiilor economice internaționale. Lor le lipsește analiza principiilor unei psihologii utilitariste, neglijează conceptul de dezutilitate ș.a. Bohm-Bawerk îl critică pe Marshall deoarece explica valoarea muncii cu ajutorul principiului producti vității marginale. Metoda marginalistă rămîne pentru austrieci principiul unic, prin care explică inclusiv costurile de producție, excepție făcînd, cum am arătat, Alfred Marshall. Toate valorile de schimb devin prețuri, o proble mă pe care Jevons nu a putut-o rezolva pentru că n-a știut
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
de plecare pentru o nouă concepție asupra evoluției economiei, relațiile sesizate de el între rata dobînzii, prețuri, venit și investiții permițînd o analiză dinamică a economiei, cum avea să producă, între alții, John Maynard Keynes. 1.6. Vulnerabilități ale analizei marginaliste 1.6.1. Probleme metodologice Adepții analizei utilității marginale pun accentul pe flexibilitatea valorii de schimb și transferă izvorul valorii de la factorii de producție la produsele acestor factori, în deplin contrast cu tezele clasice. Schimbările importante intervenite între cele două
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
producție la produsele acestor factori, în deplin contrast cu tezele clasice. Schimbările importante intervenite între cele două războaie mondiale au dus însă la abandonarea dezbaterilor centrate pe teoria valorii și alimentarea celor privind politicile economice și la chestiuni de metodă. Marginaliști austrieci au încercat să clarifice fondul logic al propriei doctrine, coerența internă a teoriei lor, apărînd-o de atacuri.. Teoria valorii e înlocuită cu teorii ale prețurilor. În 1932, Hans Mayer publică la Viena o importantă lucrare intitulată Wirtschaftstheorie der Gegenwart
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
fondul logic al propriei doctrine, coerența internă a teoriei lor, apărînd-o de atacuri.. Teoria valorii e înlocuită cu teorii ale prețurilor. În 1932, Hans Mayer publică la Viena o importantă lucrare intitulată Wirtschaftstheorie der Gegenwart. El critică "ipotezele irealiste ale marginaliștilor, în primul rînd ideea după care valoarea poate fi calculată direct și supusă calculului infinitezimal. El neagă așa-zisa "lege walrasiană a egalizării utilităților marginale", ca și modelul walrasian al echilibrului economic general și susține că variațiile venitului nu antrenează
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
importanță fluctuațiilor ciclice. Apoi, introducerea elementului timp în analiza economică implica o modificare fundamentală a ipotezelor walrasiee. De asemenea, căutarea relațiilor cauzale dintre elementele economiei era incompatibilă cu interdepen dența rigidă a modelelor economiștilor matematicieni. Hayek avea să califice metoda marginaliștilor drept "scientism" și-i conferă un caracter fictiv. Numeroși economiști (von Mises, F. Knight, O. Lange, L. Robbins ș.a.) mai apoi vor critica ipoteza "raționalității intrinseci" a neoclasicilor. Sterilitatea abordării matematice rigide a analizei economice se datorează, în parte, principiului
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
eșecuri. De aceea eu nu cred în existența unei științe economice pure. Mai relativizez, mai împrumut de la alte știința pentru a putea totuși merge înainte și răspunde cît de cît provocărilor realității. Care realitate?.... 1.6.2. Teoria repartiției Majoritatea marginaliștilor, mai ales adepții școlii psihologice consideră că principalele tipuri de venituri într-o economie (salariul, renta, dobînda la capital, profitul) trebuie concepute ca fracțiuni din prețul de producție. Problema ricardiană a repartiției tripartite a venitului național a fost transformată într-
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
bancare asupra prețurilor, atît pe termen scurt cît și pe termen lung. În Statele Unite, crearea Sistemului Federal de Rezerve în 1913 s-a făcut pentru a fi concentrate rezervele de aur ale țării, în urma penuriei din timpul depresiunii din 1907. Marginaliștii au avut mari dificultăți în încercarea de a-și adapta teoria monetară la principiile generale ale doctrinei lor, căci mijloacele de plată nu par a avea o utilitate proprie, independentă de cea a bunurilor. Pentru Karl Menger, valoarea monedei decurge
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
făcute responsabile de expansiunea excesivă a investițiilor, urmată de căderi pe măsură. Alți utilitariști explică fluctuațiile prin factori ca: creșterea demografică, progresul tehnic, exploatarea de noi resurse naturale, deschiderea de noi piețe etc. Analiza ciclului economic este însă considerată de marginaliști ca o problemă secundară. În schimb, în aceeași perioadă, economiștii post-ricardieni își centrau analizele pe probleme de repartiție, de alocare a resurselor ș.a. Treptat însă, analiza fluctuațiilor ciclice se va impune ca un subiect principal al analizei economice. 1.6
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
critică monopolurile, cu precizarea că nu include marile corporații industriale între monopoluri, întrucît ar permite concurența liberă și dezvoltarea economică, în schimb include aici sindicatele muncitorești, ce se opun acestei libertăți. Ne aflăm încă la vîrsta adolescenței economiei politice... Analiza marginalistă este una statică. Are mari dificultăți în explicarea profitului, considerîndu-l ba sursă de venit, ba de economisire, ba dobîndă la capital sau sursă de investiții. Cea mai bună explicație cred că este cea a lui Marshall, de sorginte ricardiană, potrivit
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
extinși este prezentată și renta. Salariul este legat de nivelul productivității marginale a mîinii de lucru. 1.6.6. Critica analizei utilității marginale Cea mai mare răspîndire a cunoscut-o, la sfîrșitul secolului al XIX-lea, varianta psihologică a școlii marginaliste, atît în Europa cît și în SUA. Totuși au rămas neclarificate principii de bază și cîteva ambiguități. Acestea provin în special din tendința de a concepe utilitatea nu ca pe o relație între indivizi și bunuri ci ca pe o
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
satisfacție cu cele mai mici eforturi; utilitatea totală scade pe măsură ce cantitatea de bunuri crește; aplicarea legii randamentelor descrescătoare, în special în agricultură. Acesta este credo-ul metodologic marshallian, pe scurt, și nu e neapărat unul utilitarist. Referindu-se la principiul marginalist, Schumpeter avea să afirme că acesta nu e nimic mai mult decît o cale posibilă spre analiza echilibrului, o metodă excelentă de a demonstra relațiile ce unifică un sistem plecînd de la un număr de fenomene economice disparate. Ca și Marshall
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
o metodă excelentă de a demonstra relațiile ce unifică un sistem plecînd de la un număr de fenomene economice disparate. Ca și Marshall sau Cassel însă, nu-i acordă acestui principiu un rol important în explicarea costurilor și a prețurilor. Analiza marginalistă este considerată mai mult o "tehnică de gîndire" fără mari posibilități de a inspira politici economice. De altfel, această analiză nu a fost niciodată aplicată în Europa Centrală. Inspirîndu-se din școala filosofică neokantiană, cu principiile sale epistemologice ce se bazau
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Introducere 7 Capitolul 1 ECONOMIA UTILITARISTĂ SAU HYLOTROPICĂ 11 1.1. Originile analizei utilității marginale 11 1.2. Fondul marginalismului utilitarist 16 1.2.1. Marginalismul matematic 18 1.2.2. Marginalismul psihologic 22 1.3. A doua generație de marginaliști 25 1.3.1. Versiunea matematică 25 1.3.2. Versiunea psihologică 31 1.3.2.1. Friedrich von Wieser 31 1.3.2.2. Eugen von Bohm-Bawerk 32 1.4. Alfred Marshall sau sfîrșitul utilitarismului marginalist 33 1.5
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
doua generație de marginaliști 25 1.3.1. Versiunea matematică 25 1.3.2. Versiunea psihologică 31 1.3.2.1. Friedrich von Wieser 31 1.3.2.2. Eugen von Bohm-Bawerk 32 1.4. Alfred Marshall sau sfîrșitul utilitarismului marginalist 33 1.5. Alte contribuții 36 1.6. Vulnerabilități ale analizei marginaliste 42 1.6.1. Probleme metodologice 42 1.6.2. Teoria repartiției 44 1.6.3. Problema monedei 46 1.6.4. Problema ciclicității în economie 48 1
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
3.2. Versiunea psihologică 31 1.3.2.1. Friedrich von Wieser 31 1.3.2.2. Eugen von Bohm-Bawerk 32 1.4. Alfred Marshall sau sfîrșitul utilitarismului marginalist 33 1.5. Alte contribuții 36 1.6. Vulnerabilități ale analizei marginaliste 42 1.6.1. Probleme metodologice 42 1.6.2. Teoria repartiției 44 1.6.3. Problema monedei 46 1.6.4. Problema ciclicității în economie 48 1.6.5. Utilitariștii americani 50 1.6.6. Critica analizei utilității marginale
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
le folosească ele nu sunt valori (Economicul, I, 10); Abordarea fiziocraților, care considerau că valoarea este expresia utilității și rarității. Turgot preciza că valoarea este expresia gradului de stimă pe care omul o dă diferitelor obiecte ale dorințelor sale; Abordarea marginaliștilor, conform cărora obținerea valorii, capitalul și munca au un rol echilibrat, simetric. Saltul calitativ al acestei teorii este reprezentat de aducerea în mecanismul de dimensionare (și, parțial de obținere) a valorii, a consumatorului. El obține drepturi egale cu cele ale
Analiza performanţei prin creare de valoare by Costin CIORA () [Corola-publishinghouse/Science/182_a_278]