15 matches
-
la Olănești cu 25 de ștafete participante și ediția a III-a a Campionatului Republican pe Echipe. Prima ediție a Campionatului Republican de juniori și junioare pe Echipe are loc la Frasin-Bucșoaia, în anul 1969, campioni naționali fiind la feminin - Mariaș Ana-Maria - Mariaș Elena, iar la masculin, Enyedi Andrei-Horvaty Peter. În stațiunea Slănic Moldova, în data de 25 iunie 1971 are loc prima ediție a Balcaniadei, participă România și Bulgaria, concomitent cu ediția a-VI-a a Cupei României; tot în
Federația Română de Orientare () [Corola-website/Science/322649_a_323978]
-
cu 25 de ștafete participante și ediția a III-a a Campionatului Republican pe Echipe. Prima ediție a Campionatului Republican de juniori și junioare pe Echipe are loc la Frasin-Bucșoaia, în anul 1969, campioni naționali fiind la feminin - Mariaș Ana-Maria - Mariaș Elena, iar la masculin, Enyedi Andrei-Horvaty Peter. În stațiunea Slănic Moldova, în data de 25 iunie 1971 are loc prima ediție a Balcaniadei, participă România și Bulgaria, concomitent cu ediția a-VI-a a Cupei României; tot în România se
Federația Română de Orientare () [Corola-website/Science/322649_a_323978]
-
asprul, tultul, tuzlucul, izenilicul icosarul etc. etc. că e lung pomelnicul tuturor banilor ce au avut curs la noi în țară" (Opinia, 12 decembrie 1906). Iar Vasile Plăcintă enumără și alte monede: sorcovățul, beșlicul, direcția, dodecar, filer, ioachim, iuzluc, leița, mariașul, menhudia, pătrașca, sestrețul, grivina, creițarul, pitacul, lețcaia, băncuța, mahmudea, rubia, acecea-acceaua etc. În „Letopisețul Moldovei de la Dabija vodă până la Ioan Vodă Mavrocordat" (1661-1743) aflăm de la I.N Neculce nu numai cu ce fel de bani achitau oamenii taxele pe animale
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Andreea Deciu După Inima atît de albă, românul lui Javier Mariaș pe care l-am prezentat cititorilor României literare cu un entuziasm ce va fi părut poate suspect anul trecut, o nouă traducere din opera scriitorului spaniol îmi prilejuiește aproape aceeași încîntare. Românul Oxfordului apare de această dată la Editură Univers
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
așa-numita "Cosmopolis". Traducerea îi aparține tot Tudorei Șandru Mehedinți, fiind că întotdeauna impecabila, cu soluții stilistice gratifiante, ca să folosesc un eufemism, pentru un lector care nu ar avea acces la textul în spaniolă. Acest nou român semnat de Javier Mariaș poate trece, înșelător, drept o parodie a mediului academic de la Oxford: o carte populată de personaje-profesorasi plictisiți, exasperați de lentă trecere a timpului pe care și-l mai omoară și ei cum pot, cu bîrfe nevinovate sau trecătoare crize de
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
a mediului academic de la Oxford: o carte populată de personaje-profesorasi plictisiți, exasperați de lentă trecere a timpului pe care și-l mai omoară și ei cum pot, cu bîrfe nevinovate sau trecătoare crize de identitate ori angoase metafizice. Însă mie Mariaș nu mi se pare defel a fi un ironist, căci satiră îi alunecă totdeauna în meditație serioasă, iar ridicolul se convertește inevitabil în cel mai bun caz într-un tragic-comic. Între universul eroilor lui David Lodge, de pildă, care și
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
îi alunecă totdeauna în meditație serioasă, iar ridicolul se convertește inevitabil în cel mai bun caz într-un tragic-comic. Între universul eroilor lui David Lodge, de pildă, care și el scrie despre lumea universitară anglo-saxonă, și cel al lui Javier Mariaș diferența e enormă. De unde se vede că orice aplecare asupra alterității nu poate genera parodie, ci meditație fundamentalmente non-parodică (parodia presupune un anumit intimism, cred eu, o familiaritate care ia multe drept de la sine înțelese, care face prezumții, mizează pe
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
să descopere în Românul Oxfordului nu o satiră a universității britanice (deși motive ar avea berechet), ci o impresionantă reflecție pe tema identității și a felului în care se restructurează ea prin intermediul întîlnirii cu Celălalt. Părerea mea este că la Mariaș indiciul legitimitătiii unei asemenea lecturi există în chip explicit, si pentru a-l argumenta voi cîtă, cum nu fac de regulă, destul de generos din român. Protagonistul lui Mariaș este un profesor de literatură spaniolă invitat să predea la Oxford pe
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
se restructurează ea prin intermediul întîlnirii cu Celălalt. Părerea mea este că la Mariaș indiciul legitimitătiii unei asemenea lecturi există în chip explicit, si pentru a-l argumenta voi cîtă, cum nu fac de regulă, destul de generos din român. Protagonistul lui Mariaș este un profesor de literatură spaniolă invitat să predea la Oxford pe o durată mai lungă. Pentru acest meridional atipic (nu clasicul ins pasional ori impulsiv, ci mai curînd un contemplativ cu accese melancolice, deci, în chip paradoxal, un britanic
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
pentru acest sentiment care califica întîlnirea dintre cele două lumi, care nu știu sigur în ce măsură se regăsește în alte limbi, în spaniolă sau română: awe (admirație stupefiata). Mi se pare un cuvînt foarte nimerit pentru postura romanesca a eroilor lui Mariaș, și totodată cheia stării de spirit a acestei cărți, justificarea faptului că într-o asemenea carte nu poate fi vorba de parodie. Fără îndoială, însă, Oxfordul, așa cum îl descrie scriitorul spaniol, nu e foarte departe de Academia din Lagado a
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
care e necesarmente un outsider, pentru că numai lui i s-ar revelă cu adevarat această lume ciudată și ascunsă în ciudățeniile ei, este cel ce garantează ontologic viabilitatea universului pe care îl descoperă, de fapt instituie, povestindu-l. Eroul lui Mariaș se întreabă, de la începutul românului, daca nu cumva există o coincidență semnificativă între moartea acestor două personaje (din trei care sînt importante pentru el pe durata șederii la Oxford) și propria lui plecare. Dacă m-aș mai fi aflat în
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
unor evenimente. Ci e o discontinuitate esențială, o ruptură identitara pe care Oxfordul o scoate în relief, așa cum anumite substanțe chimice descoperă, prin reacțiile pe care le dau, natura substanțelor cu care vin în contact. Acestei fragilități identitare - personajul lui Mariaș este cumva volatil, spațiul și timpul îl alterează sau îl redimensionează - este contrapotentată de însuși spiritul Oxfordului, tern dar și etern, de o statornicie exasperanta și în același timp reconfortanta. Simbolul desăvîrșit al acestei lumi este bătrînul portar Will, un
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
chip semnificativ cu plecarea lui. Dar e tot o vanitate tragică și conștientă de sine, trecătoare deci, mai curînd un reflex al frustrării de a pleca, al obligației de a-ți recunoaște propria evanescenta. Moartea le îngrozește pe personajele lui Mariaș: cei rămași în viață se bucură pe față, chiar dacă îngrijorați că le va veni rîndul. Singură consolare nu poate veni decît din acceptarea (invitarea) unei precarități identitare imanente, pe care moartea nu face decît să o confirme. Tragic este contrastul
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
complicată, și tocmai de aceea pasionanta. Nu vreau să îi descurajez pe cei ce ar putea căuta, eventual, ironia sau umorul în această carte, mai ales că ele există. Îi pot doar avertiza, sperînd că astfel le sporesc curiozitatea, ca Mariaș e un ironist melancolic. Javier Mariaș, Românul Oxfordului, traducere de Tudora Șandru Mehedinți, Editura Univers, București 1999, 167 pagini, preț nemenționat.
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
Nu vreau să îi descurajez pe cei ce ar putea căuta, eventual, ironia sau umorul în această carte, mai ales că ele există. Îi pot doar avertiza, sperînd că astfel le sporesc curiozitatea, ca Mariaș e un ironist melancolic. Javier Mariaș, Românul Oxfordului, traducere de Tudora Șandru Mehedinți, Editura Univers, București 1999, 167 pagini, preț nemenționat.
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]