12 matches
-
Totul e bine când se termină cu bine, Măsură pentru măsură, susține cercetătorul Jean-Pierre Maquerlot în lucrarea Shakespeare și tradiția manieristă (2005). În categoria poeților manieriști se cuvine să-i amintim pe italianul Gianbattista Marino, întemeietor al unui stil numit marinism, caracterizat prin cultul exacerbat al metaforei, jocuri de cuvinte, hiperbolizare, și mai ales pe spaniolul Luis de Gόngora, ale cărui versuri abundă în figuri retorice. Gόngora cultivă arta combinărilor de cuvinte, valorifică sonoritatea acestora, muzicalitatea lor, prefigurându-l pe Mallarmé
DESPRE MODERNITATE ŞI MODERNISM de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1452524134.html [Corola-blog/BlogPost/340316_a_341645]
-
și alegoriei, larg întâlnite în literatura, poezia și filozofia barocului, precum și de ardenta dorință a căutarii mirabilului. Folosind un termen italian adecvat, artiștii căutau, inclusiv prin utilizarea a tot felul de artificii, să uimească, să produca profundă admirație (precum în marinism), adică căutau maraviglia. Din acest unghi de vedere, dacă manierismul a fost prima ruptură serioasă față de Renaștere, atunci barocul este ruptura totală, poate chiar limbajul artistic total opus. Tema cunoscută a Renașterii, suferința psihologică (de ce nu, metafizică) a omului, temă
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]
-
Morsztyn moare pe 8 ianuarie 1693, în Paris. Morsztyn abordează teme din sfera regalității. Lucrările sale sunt construite cu o măiestrie extraordinară - le revizuia de nenumărate ori și revenea asupra fiecărui detaliu, limbajul său fiind marcat de stilul extravagant al marinismului din sec. al XVI-lea. Totuși, pentru Morsztyn, scrisul nu a reprezentat decât o activitate din timpul său liber, un hobby, tratându-l ca pe o joacă cu cuvintele. A făcut numeroase traduceri în limba polonă, printre cele mai cunoscute
Jan Andrzej Morsztyn () [Corola-website/Science/328113_a_329442]
-
(sau Marino, după alte surse; n. 18 octombrie 1569, Napoli — d. 25 martie 1625, Napoli), a fost un poet baroc italian. A fost un reprezentant de seamă al acestui curent artistic și creator al mișcării cunoscută inițial ca Marinism și ulterior, prin extindere la o mișcare literară ce a acoperit o bună parte a secolului al XVII-lea italian, ca Secentismo. A scris sonete, madrigaluri și cântece pe tema iubirii senzuale. După o tinerețe în care a devenit cunoscut
Giambattista Marini () [Corola-website/Science/299752_a_301081]
-
limba română), a fost publicată la Veneția, în perioada 1602 - 1614. În partea a treia a acestei grupării de poeme, "La Lira", în ediția din 1614, Marini publică scrierea sa programatică intitulată Maraviglia, considerată actul de naștere al mișcării artistice marinism, care a devenit ulterior cunoscută sub numele de Secentismo. este de asemenea creatorul unei școli poetice de marinism. În partea finală a vieții sale, deși aflat încă la Torino sub patronaj, datorită stilului său de scris tăios și necontrolat, la
Giambattista Marini () [Corola-website/Science/299752_a_301081]
-
de poeme, "La Lira", în ediția din 1614, Marini publică scrierea sa programatică intitulată Maraviglia, considerată actul de naștere al mișcării artistice marinism, care a devenit ulterior cunoscută sub numele de Secentismo. este de asemenea creatorul unei școli poetice de marinism. În partea finală a vieții sale, deși aflat încă la Torino sub patronaj, datorită stilului său de scris tăios și necontrolat, la care s-a adăugat un stil dezordonat de viață, necazurile survenite se "acumulează", obligându-l să se "refugieze
Giambattista Marini () [Corola-website/Science/299752_a_301081]
-
sfârlează), "martingale" (fr. joc de noroc). Nici un alt contemporan (poet) nu egalează colosala bogăție de imagini a acestui barochist fastuos, de vocație pictorică, în vreme ce la Giambattista Marino prevala muzica. Identică la Marino și Dimov este exhibarea verbală până la saturație. Despre marinism în genere, despre Marino în special, Attlio Momigliano scria tranșant: " Sentimentul e sufocat de virtuozitate, poezia de elocvență" (Letteratura italiana, 1936). La rându-i, Dimov amplifică (prin reluări în exces) un cuvânt, o imagine, un nucleu mental, risipindu-se în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
b. sfidează principiile de normă, ordine, măsură, echilibru, promovând iregularul, excentricul, dând frâu liber imaginației, practicând gratuitatea, ludicul, prețuind decorul, ornamentația, fastul, strălucirea, reliefând anomalii și contraste, cultivând fabulosul, fantasticul, spectaculosul. În poezie, unde proliferează sub denumiri precum concettism, gongorism, marinism, eufuism, prețiozitate, cultivă expresia șocantă, paradoxul, artificiul, excesul verbal și imagistic, figurile caracteristice fiind oximoronul, hiperbatul, catahreza, șarada, calamburul; în proză și teatru, satisface gustul pentru extraordinar, pentru aventură, pentru peripeții, pentru criptic, pentru mister, și în acest scop complică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
-
în tradiția apuseană există poemele cu particularități grafice din Antologia palatină, există poeziile The Altar (Altarul) sau The Churchfloor (Pronaosul) de George Herbert și poezii similare ale poeților metafizici englezi care, pe Continent, își pot găsi corespondent în gongorismul spaniol, marinismul italian, poezia barocă germană și în alte curente. Poezia modernă din America (e.e. cummings), din Germania (Arno Holz*), din Franța (Mallarmé, Apollinaire) și din alte țări a folosit și ea diferite procedee grafice cum ar fi aranjarea neobișnuită a
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
contraceptiv, demachiant, denominal, denotat, deodorant, depilane, energizant, executiv, hipocoristic, monopter, periodic, triunghiular. Primesc desinența -e toate substantivele neutre terminate în -tor (adunător, aerogenerator, copiator, defibrilator, desfășurător, deșteptător, dezaburitor, diaproiector, director, fotocopiator, prăjitor, premergător, retroproiector, storcător) și -ism (anglo-americanism, idiomatism, machism, marinism, puștism,), -nim (acronim, antroponim, heteronim, matronim, oiconim, patronim). 3.3.3. Tipul iu-ii [ĭu-iĭ]: cele 4 substantive care urmează acest model flexionar sunt formate de la substantive mai puțin recente: antimemorii (plurale tantum), contraserviciu, cyberspațiu, deserviciu. Prin urmare, tipul nu este
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
estetică. Criticul susține că nu toate lucrurile intră în universul poeziei, ci numai acelea care, datorită imaginației omenirii, pot deveni „hieroglife”. Elemente poetice ar fi: apa, focul, himerele. Sunt apoi trecute în revistă modalități și stiluri poetice fundamentale: franciscanismul, petrarchismul, marinismul, gongorismul, simbolismul, barochismul, ermetismul. În Tehnica criticei și a istoriei literare, se revine asupra unor idei esențiale, formulate încă de la debut. Istoricul literar trebuie să fie și critic literar, să aibă capacitatea de a stabili ierarhii valorice în cuprinsul unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
Poeții au asimilat dadaismul, expresionismul, suprarealismul, ermetismul. Simțim prezentă elegia, ca urmare a redescoperirii liricii eline, precum și traversarea unui spațiu poetic ce are ca punct de plecare pe Baudelaire, Rilke, T. S. Eliot, Paul Valéry, experimente imagistice care presupun asimilarea marinismului și gongorismului, fără ca personalitatea artistică să le fie estompată. Pe Louis Aragon, Blok, Maiakovski îi simțim mai puțin prin imagistica violentă decât prin spațiul sufletesc continuat într-o întrupare nouă, așa cum apare la N. Stănescu, A. Păunescu, Ion Gheorghe. Republicarea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]