1,651 matches
-
masă, prostimea). într-o emisiune l-am văzut pe CPT (pe care il considerăm cândva sincer în demersurile sale) scoțând colții, ca în secunda doi cu aceiași interlocutori să zâmbească larg (neștiind că e filmat). oare nu mai există decât marionete și păpușari sau indivizi care sunt deopotrivă și una și alta în raport cu diverse forțe? de unde să știu eu, muritorul de rând, că ce a spus Mihaiu vine din suflet, dintr-o “neputința de a mai tăcea și de a nu
De ce-am plecat din studioul 2 al TVR by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82851_a_84176]
-
că oamenii sunt atat de orbi și de naivi încât să mai creadă că se mai fac emisiuni de dragul spunerii adevărului. în același timp refuz să cred că oameni care vorbesc și simt atât de frumos pot fi de fapt marionete în mâna unor păpușari și în același timp păpușari pentru noi, marionetele (care îi credem). deșertăciunea deșertăciunilor și totul e deșertăciune. O mică observație. Dragoș Bucurenci nu era moderator, ci invitat. Mai mult, el era acolo în calitate de cetățean, nu de
De ce-am plecat din studioul 2 al TVR by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82851_a_84176]
-
creadă că se mai fac emisiuni de dragul spunerii adevărului. în același timp refuz să cred că oameni care vorbesc și simt atât de frumos pot fi de fapt marionete în mâna unor păpușari și în același timp păpușari pentru noi, marionetele (care îi credem). deșertăciunea deșertăciunilor și totul e deșertăciune. O mică observație. Dragoș Bucurenci nu era moderator, ci invitat. Mai mult, el era acolo în calitate de cetățean, nu de jurnalist. Sorinake, Revin pentru a te penaliză iarăși și să te atenționez
De ce-am plecat din studioul 2 al TVR by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82851_a_84176]
-
și limbuți. Atâția candidați care vor să fie aedile dar niciun discurs coerent, niciun proiect, ci doar circ și prilej de aruncat cu noroi. De ce să mă duc la vot ? Nu este oare legitimă această întrebare ? Oprescu, Blaga, Orban, Diaconescu (marionetă cu voturi pt. Oprescu)... La vremuri noi, tot NOI ! Io nu urmării, dar ce văzui la realitatea mi-a spus așa: o combinație ciudată de oameni veniți în studio, probabil hotariti să îl determine pe Vadim să iși iasă din
De ce-am plecat din studioul 2 al TVR by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82851_a_84176]
-
zis că..."... "ca și cum"... într-o permanentă sforțare de a spațializa expresia ori gândul. Și toți eroii cărții se deplasează dintr-un loc în altul ca la comanda unui Jucător suprem care îi trage de sfori, conducându-i ca pe niște marionete. O fatalitate implacabilă. Cristmas, eroul negru, principal, săvârșește omorul pus în mișcare de resortul ascuns al fatalității. Ceva inexorabil. O reînviere a clasicei Moira din tragedia greacă însă cu un patos sectar, puritan... Oamenii epuizează răul cu fervoare... Iar răul
Din nou, Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15323_a_16648]
-
pe cineva, ci rămânând mereu senin, mereu triumfător... Și iarăși, în oraș, ușor domolit de paravanul zidurilor, urletul sirenei urcă într-un crescendo de neînchipuit, pierzându-se dincolo de limitele de unde mai putea fi încă auzit...". Căpitanul G. mișcat ca o marionetă de către Judecătorul suprem intră de-a dreptul în bucătărie și, înainte chiar de a-l vedea, trage, fără să știe că este acolo Cristmas, trage și-l omoară precis, executând orbește planul riguros al fatalității...".
Din nou, Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15323_a_16648]
-
Cristina Pepino, compozitorul Dan Bălan și Dragostea celor trei portocale de Carlo Gozzi, după un scenariu semnat, ca de obicei, de regizorul Pepino. Domnia-sa rămîne nu doar cel mai important, inventiv și nuanțat în vocabularul artei de păpuși și marionete, ci și un realizator de astfel de montări fără concurență. Sînt numeroase teatrele cu acest specific, nu însă și numele de regizori care s-au ocupat sistematic și coerent de acest tip de limbaj, încercînd să-l impună și să
Portocalele lui Pepino by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14500_a_15825]
-
creației. Mihaela Tonița Iordache, fostul director al Teatrului, și Călin Mocanu, actualul manager, au stimulat și au sprijinit diferite voci artistice care să se exprime aici, să imprime dinamism și anvergură noilor tendințe ale mișcării de teatru pentru păpuși și marionete. Aici au pus în scenă Silviu Purcărete și Ion Caramitru, de pildă, spectacole cu succes de public, remarcate de critica de specialitate, spectacole invitate la multe festivaluri internaționale. Spectacolul-emblemă, totuși, în acești doisprezece ani care au trecut din 1990 rămîne
Portocalele lui Pepino by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14500_a_15825]
-
pune în mișcare un vast mecanism de dezinformare, minciună și nerușinare? întrebarea care-ți vine pe buze este următoarea: nu cumva unii dintre stăpâni țării, care, prin forța lucrurilor, nu aveau cum să participe direct în acțiuni antioccidentale, sunt simple marionete în mâna securiștilor "mitologici"? Poate ne dă un răspuns dl. Onișoru. Să ne prefacem, așadar, că-l credem pe dl. Geoană și să presupunem că occidentalilor, în general, și americanilor în special, le e cu totul indiferent dacă România intră
În N.A.T.O. se intră pe ușa din spate a Olimpului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14587_a_15912]
-
Marina Constantinescu Nu de mult, am poposit la Arad. De ce? Ca să văd întîlnirea dintre cei mici, părinți și bunici cu Făt-Frumos din lacrimă, o întîlnire organizată de regizorul Victor Ioan Frunză la Teatrul de Marionete. Aici este un loc foarte special, îngrijit cu pasiune și devotament de directorul instituției, actorul Dan Antoci. Sau, mai simplu, Dan, cum îl cunosc și îl strigă toți copiii. El stă undeva pe granița între realitate și ficțiune, el pendulează
Basmele românilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14605_a_15930]
-
Grand plecînd de la basmul Făt Frumos din lacrimă al lui Mihai Eminescu și cel al lui Petre Ispirescu, Tinerețe fără bătrînțe și viață fără de moarte. Accentul cade pe fantastic și pe elementele ce-l pun în valoare. În locul păpușilor sau marionetelor, apar de data asta măști, de tot felul, create de Adriana Grand, pe care actorii le mînuiesc cu grijă, încercînd să construiască dimensiunea unei călătorii fabuloase ce începe cu nașterea și sfîrșește, totuși, în moarte. Tot acest traseu inițiatic - de la
Basmele românilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14605_a_15930]
-
pe scenă îl au actorii nu doar cu experiență, dar și cu un tip de energie specială, recognoscibilă în orice personaj ar interpreta. Este vorba despre Carmen Mărginean și Adina Doba, în primul rînd. În mica trupă a Teatrului de Marionete din Arad au sosit și cîțiva foarte tineri, fără pregătire în domeniu, dar cu dorința de a face această meserie. Într-un fel, spectacolul este și o inițiere pentru ei, o școală intensivă pentru ceea ce se numește meseria de actor-păpușar
Basmele românilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14605_a_15930]
-
urma. Greșala protestatarilor este aceea că nu se adresează cui trebuie. Toți cer demisia guvernelor, a președinților, a patroanei de la toaleta publică privatizată. Nu Înțeleg de ce nu Își dă nimeni seama că actualii guvernanți sunt simple păpuși trase de sfoară, marionete ale marilor creditori care fac legea. Nu pricep cum nu vede nimeni că Uniunea Europeană stabilește câte fabrici trebuie să rămână În picioare, căte bucăți să punem În oală și ce să cultivăm pe ogor cu banii lor. Oare nimeni nu
Hai acasă!. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_344]
-
vedem zi de zi în politica din România este, crede Radu Vasile, o realitate evanescentă, în spatele căreia se află Structurile, adevăratele deținătoare ale puterii. Iar oamenii politici pe care îi aplaudăm sau îi înjurăm în fața televizorului nu sînt decît niște marionete ale căror sfori sînt trase de alții. Structurile acționează permanent din umbră putînd să accelereze sau să pună frînă unor tendințe de evoluție politică. Paranoia sau realitate dramatică? Chiar dacă argumentele nu sînt foarte explicite, judecățile par credibile, iar Radu Vasile
Culisele unei mari dezamăgiri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14642_a_15967]
-
zărit pe Hoffmann în mulțimea spectatorilor, a înțeles ce se petrece în mintea lui și ar fi vrut să își încerce șansa împreună. Dar Hoffmann e mai întîi bărbat și abia apoi poet. El nu vede în femeie decît o marionetă (o ingenuă - în actul doi și/sau o curtezană, în final). Hoffmann nu poate să accepte o Olympia răzvrătită, care se eliberează singură. El preferă să rămînă ancorat în clișeele burghez-patriarhale, iar apoi vituperează împotriva lui Niklaus. Nu înțelege nici măcar
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
reprezintă încă o încercare eșuată a Olympiei de a-l cuceri pe Hoffmann. Și o treaptă în procesul de a se cuceri pe sine. Nici un om (în speță, o femeie) dotat(ă) cu caracter și minte nu suportă rolul de marionetă. De aici - fisura din mijlocul rolului. Și cheia pe care, disperat, Coppelius o mai răsucește o dată. Și nici o femeie care are caracter și minte nu alege s-o întrupeze pe Antonia. Sau dacă o face, e sortită, știe, să moară
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
dacă o face, e sortită, știe, să moară de tînără - de plictiseală. Soprana se întrupează deci din nou. Societatea îi permite unei curtezane o oarecare libertate. Iar femeia-curtezană e un vis-fantoșă al oricărui burghez, tot atît cît e ingenua sau marioneta. Toate sînt femei pe care un bărbat se iluzionează că le poate stăpîni. Asta înțelege, în final, Giulietta, obosită de atîtea roluri. De aceea pleacă, fredonînd o barcarolă, părăsindu-și visele, definitiv, pe Canal Grande. Hoffmann, personaj patetic (pînă îl
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
Cotroceni, propulsarea lui Năstase s-a bazat pe activarea rețelei de sprijinitori urzită în tăcere, pe când făcea umile temeneli lui Iliescu. Plantându-și oameni în absolut toate structurile de putere, Năstase n-a avut decât să apese butonul, iar noile marionete au început să joace după melodia fredonată când sprințar, când molatec de fostul delfin devenit cvasi-uzurpator. I se pot reproșa multe lui A. Năstase, dar nu că n-a învățat bine lecția înaintașului. Neavând, între 1996 și 2000 (iar mai
Globul de Aur, Balonul de Aur, Tigva de Aur by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14216_a_15541]
-
iertarea. Dar comisiile abilitate să sancționeze? Ele se compun din oameni de fotbal, unii cunoscuți, ori din juriști. Dl Dragomir le-a "condamnat" public și la o oră de vîrf pe canalul național de televiziune la ridicolul cel mai deplin. Marionete, dl Boc și compania. Trase pe sforicele de dl Dragomir și compania. Făcute de... Ce să mai spun de ce, știți dv. prea bine. Aștept să aud de demisia d-lor și d-nelor de care dl Dragomir, și-a bătut joc
Sfînta mare nerușinare by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14294_a_15619]
-
cântă ram-ul și vioara/ unde-i fantazia mea", cu talentul bine crescut (și temperat) meritând reclamă. Vă mai citez, spre convingere, și alte poeme la fel de bune: "în grădinile sfârșitului sunt robinete/ cu holograme senzuale și defecte/ înmugurind din cosmogonice marionete/ ce viețuiesc în seva alternativelor curente,/ baroc cu tehnică uzurpatoare/ nisipul ce un vierme mușcă luceferi din galaxie/ orașele cu pompe și cu extinctoare,/ sărbătoresc văzuta erezie." (Grădinile sfârșitului). În alte poeme balcanismul reciclat de Isarlîc cibernetic și sentimentalismul de
Viruși romantici și cibernetici by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15237_a_16562]
-
detașa de nostalgia ei concretizată în exercițiile posturii damnate. Măcinat de disonanțe, frustrări, suferințe date în vileag ori numai deductibile din reflexul lor în neistovitul în resurse naturalism estetizat: "Cădea pe mozaic păcătosul de preț din mine,/ chipul tău de marionetă se-acoperea de alge ca un înecat,/ apos mi-era sufletul, iar spiritul, ierbos" (A patra scrisoare venețiană). Ori chiar în sentință drastică: "Pofte aveam trupelnice, dar suflet nu mai aveam deloc" (La Cesarina șIIȚ). Drept care autoarea își compune fără
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
coerență politică în haos irevocabil. În afara producției de ouă de la Cornu, Adrian Năstase nu pare să mai controleze altceva în România. Căzut la mijlocul prea multor interese și ambiții, el nu mai e, cu un an înainte de scrutinul electoral, decât o marionetă oarecare, dirijată la modul absolut de păpușarul de la Cotroceni. Trimis pe banca de rezerve, nu-i rămâne decât șansa eternului jucător de schimb, și anume, să bată nervos cu crampoanele în petecul de gazon unde i se îngăduie să calce
Detergenți pentru spălarea creierului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13430_a_14755]
-
spectacol pe care cei mai mulți dintre „oamenii de gust” l-ar repudia instantaneu, ca pe o expresie a trivialității în stare pură, îi prilejuiește lui Andrei Pleșu un paradox filozofic menit să zdruncine percepția comună: „Cîteva secvențe cu Michael Jackson. O marionetă perfectă. Ce risipă de virtuozitate îi trebuie omului pentru a părea mai puțin decît este” (p. 12). În doar cîteva vorbe filozoful a deschis o nouă poartă de gîndire, a lansat o idee care va continua să pulseze în mintea
Pitoresc și filozofie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13590_a_14915]
-
mare, viața. Notă biografică Mats Ek, născut în Suedia în 1945, este de treizeci de ani un coregraf care se bucură de cea mai mare stimă în lumea întreagă. A studiat dansul și teatrul. A fost regizor la Teatrul de Marionete, la Teatrul Municipal din Stockholm și la Teatrul Regal Dramatic. Din 1973 a fost angajat ca dansator la Ballet Cullberg. După trei ani și-a făcut debutul de coregraf al companiei, cucerind imediat succesul. Sfântul Gheorghe și balaurul, Soweto și
Mesajul lui Mats Ek () [Corola-journal/Journalistic/13988_a_15313]
-
Antonescu Dețin informația de la regretatul Camil Demetrescu. Și ce părere avea Petru Groza despre arestarea și asasinarea lui Lucrețiu Pătrașcanu care a fost ministrul Justiției în guvernul pe care l-a condus? În timp ce Petru Groza se complăcea în postura de marionetă, elita românească era distrusă fizic, nu moral, la Sighet, Aiud, Pitești, canalul Dunărea-Marea Neagră și în alte locuri de tragică amintire; și nu știa potentatul regimului comunist că Octavian Goga, cel pe care-l aprecia ca fiind "cel mai de
Memoriile unei marionete by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14002_a_15327]