62 matches
-
doi Doctor Faust - ca și ideea în sine - Csiky András și Bogdan Zsolt. Cît de rafinată, de matură și de fragilă o regăsesc pe tînăra actriță Kezdi Imola într-un Mephistophilis-feminin, cu atît mai ispititor, mai tulburător... Pielea ei albă, marmoreană parcă aduce o rază de lumină în amintirea mea. Și în mașina, întunecată, de Tîrgoviște. Și zbaterile mele, tot mai grele, și ale lui Iov-Râlea, la care n-am acces decît printr-o ferăstruică, cu putințele și neputințele mele cu
Furioasele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13196_a_14521]
-
imaginația și inteligența zilei de astăzi. Străbătînd labirintele cu nenumărate rafturi, sufletul se usucă într-o disperată lipsă de însemnătate. Ce s-ar mai putea adăuga la toate acestea? Cum ar putea pretinde un scriitor să rivalizeze cu aceste statui marmoreene ale marilor clasici canonizați? Nu a fost oare deja imaginat, gîndit și spus tot ceea ce merita?". La secțiunea de literatură găsiți fragmente din Jonathan Coe, Amy Tan, Vladimir Nabokov, cu o prima variantă mediocră a Lolitei, și Ludmila Ulițkaia, o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11470_a_12795]
-
mare singurătate mă paște. Și parcă mă văd dând roată noului sediu al Secret-Clubului, într-un bloc din sticlă neagră, sfidând verticala, lat cât o întreagă stradă, dotat cu o uriașă poartă metalică la care se ajunge urcând zeci de marmoreene abrupte trepte. Părând minuscul în cadrul ei, un lat în umeri portar, cu chipiu de amiral, epoleți și eghileți de dictator african, dă de-a berbeleacul pe toți impostorii care ar încerca să pătrundă în Club fără patalamaua CNSAS-ului - de
Un club de marcă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10340_a_11665]
-
să-și destăinuie forța și fragilitatea, luciditatea și starea de contemplare, sobrietatea și afectivitatea, predispoziția spre glumă și seriozitate; în cele două seri în care Rudolf Buchbinder a dovedit că deține secretul sculptării meticuloase, cu vigoare și delicatețe, a blocurilor marmoreene din care Beethoven și-a clădit cele 5 Concerte pentru pian și orchestră prezentate integral, în calitate de solist și dirijor, în compania Orchestrei Filarmonicii ”George Enescu”; în serile în care operele Tetralogiei wagneriene ”Inelul Niebelungului” au răsunat în varianta de concert
Festivalul international "George Enescu" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83703_a_85028]
-
o trezește pe Manuela din visare, depășind primul traseu al labirintului existențial. Metaforă a geloziei cu vechi rezonanțe, șarpele se strecoară pe nesimțite și ajunge la punctul vulnerabil, unde atacă victima. Gelozia iese la iveală când Manuela contemplă chipul femeii marmoreene, cu părul negru și lung, cu privirea adâncă și misterioasă ca noaptea. Acel trup armonios ar fi vrut, pentru o clipă, să fie al ei și astfel să-l fi desfătat pe iubitul său, fără de păcat. Să fie un complex
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
punte. Picioarele ei, pântecele, brațele și fața i se înroșiseră toate din cauza soarelui de ieri, însă umbrele fantomatice ale vestei și pantalonilor scurți făceau ca sânii și coastele, șoldurile și partea superioară a coapselor să aibă în continuare aceeași albeață marmoreană. Coborî o mână pentru a acoperi dunga de păr negru dintre picioare și ridică dintr-o sprânceană spre mine. — Ce e? am spus. — Te holbezi. Când o fată se fâțâie goală în fața unui băiat, de obicei înseamnă ceva. Rânji și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
țintești cât trăiești?” Cititorul va aștepta, răbdător, penultimul episod al romanului pentru a avea confirmarea a ceea ce ar fi putut bănui de la bun început, dacă „orbirea” - sinceră sau mimată - a protagonistului-narator nu l-ar fi împiedicat s-o facă: sublima, marmoreana donna Alba e, atunci când beția erosului extraconjugal se pune în mișcare, perfect aidoma oricărei neveste de restaurator, mai mult sau mai puțin durdulii. O ființă în carne și oase, „plină de nuri și de draci”. Spre finalul întâlnirii așa-zise
Haimanaua, dulcineea și maestrul by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5166_a_6491]
-
plouat, ultimele au fost tot așa de fierbinți ca la București. Camera mea dă în grădină, spre răsărit și dincolo de grădină e coasta dealului, cu case rare și verdeață multă. Un mesteacăn îmi râde în fiecare dimineață cu coaja lui marmoreană, stropită de frunziș verde. Hotelul e extrem de liniștit și gol. Eu și magistratul de vis-à-vis. Încolo, excursioniști care poposesc pe câte o noapte, în treacăt, cu automobilele. Nici un bucureștean în Sighișoara. Și asta e foarte bine. Un singur om mă
Câteva contribuții la bibliografia lui Nichifor Crainic by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5651_a_6976]
-
spre mine În stoluri (pescărușii lichizi sătui de hrana terestră) Să-i arunc în valuri mă roagă Să-i ridic de pe mușchiul verde dinspre nord (Unde nu cade nici măcar o rază) Atât cât pot Cu tot cu aripile lor greoaie De pe stânca marmoreană În mal au găsit schelete Cândva erau aici cadavre și resturi de țesuturi Preoți îngropați fără coșciuge Viața mea tremur de frigul tău O dar ce fericită sunt ce fericită ) Dar ce mai putem ști Despre cutremurarea celor care Au
Poezii by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/2485_a_3810]
-
esență de tec etalează discret perdele de tul azuriu, prelungire firească de cer siniliu, iar negura nopții e-ndepărtată de faldul greu al mătăsii ivorii din draperii. Și gardul?! Vai, gardul înalt de-un metru, e-o-mpletitură de piatră, marmorean filigran, capodoperă neegalată de ceva similar de pe aceeași stradă. Trec mereu privind cu interes de peste drum atitudinea vilei, în plinul zilei, calmă, grandioasă și-atât, da, atât de frumoasă! Dar azi, exact azi, descopăr către amiază, că farmecul casei a
INTRIGA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382831_a_384160]
-
fi mai bine amănunțit analizate și apoi au fost cuprinse in Corpusurile de inscripții ale lui Greuterus și ale lui Teodor Mommsen care, calificându-i truda de epigrafist și mai ales cea de copist i-a zis - ,,de o exactitate marmoreană”. Este primul autor ne-roman care vorbește în termeni elogioși de poporul transilvan, de asuprirea lui, și descrie hora - care are și sens de țară - cum o descrisese și Aristofan în corul dansant din „Thesmophoriile”‘ și cum o va descrie
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93455_a_94747]
-
manual modern de istorie antică (națională și universală), un ghid de orientare în labirintul istoriei. E Coloană spiritualității românești deszăvorâtă, incandescentă, tumultuoasă, iradiantă, e o înnobilare a neamului românesc. «Columna lui Traian» a făcut posibilă înălțarea dacilor din imensul cilindru marmorean pe Coloana Infinită a neamului românesc și de acolo spre Coloana Cerului. Nu este oare curios faptul că revista Asociației Culturale Constantin Brâncuși a fost denumită Coloana Infinitului ? Am putea spune că Ionel Cionchin, ca și Constantin Brâncuși au înălțat
DOUĂ STUDII DE MARIANA STRUNGĂ ŞI PROF.DOINA DRĂGAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364092_a_365421]
-
Acasa > Poezie > Credinta > ELISABETA IOSIF POARTA COSMICĂ Autor: Elisabeta Iosif Publicat în: Ediția nr. 2188 din 27 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului POARTA COSMICĂ În blițurile fascinante ale nopții cerului Delfinul albastru îmbrățișat de Jupiter Înoată în striațiile marmoreene - Inele cafenii printre râuri înstelate... Jupiter, zeul cel bun, ne guvernează Învârtindu-se maiestos pe ax vertical Ademenindu-ne ca un cântec de sirenă În noaptea de Crăciun. Noul An sosește Cu lentile roz vede lumea terestră Din spectacolul universului
ELISABETA IOSIF POARTA COSMICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2188 din 27 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364161_a_365490]
-
limbaje literare în dulcea noastră scriere> a limbii române de azi. Adrian Botez, primul la contraatacul desantului de aici, după ce a stat și într-o temniță interioară, până ce a evadat prin 1998 în volumul cu acel titlu, este un autor marmorean de insomnie, lângă havuze de amărăciuni, trăind glorii bizantine și sonete colecții de răni. „Să nu lăsați să se cicatrizeze/ Vreodată rana bietului Poet!/ Ar fi lumina-n lume să-nceteze,/ Copacul să înghețe în portret ... /Veniți de luați lumină
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE de FLORIN GRIGORIU în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350549_a_351878]
-
istoriile acestor oameni ai Bisericii, de întâmplările cărora le-au fost protagoniști în existența lor, iar pe de alta, de iscusința tâlcuirii lor și înveșmântării în slovă, după însăși spusa autorului în predoslovia cărții. Dar toate portretele, în dăltuirea lor marmoreană, de la cel al Părintelui Patriarh Daniel, deschizător al cărții de față, până la cel ce închide volumul, al Părintelui Ioan Iordăchescu, „Sacerdotul de vocație întru îndelungă slujire“ din ținutul natal al Fălticenilor, au ceva din substanța miezoasă de sens a unei
CHIPURI DE IERI ŞI DE AZI ÎN RAMA VEŞNICIEI, COLECŢIA „MEDIA CHRISTIANA”, SERIA „LUMINA”, A EDITURII BASILICA, 2015... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368174_a_369503]
-
1630 din 18 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Către sulamita părul tău s-a surpat peste privirile mele și mi-a electrizat ochii mei orbi am băut clipa fericit uitându-mă rătăcit într-o imensă carcasă de lumină glesnele-ți luminau marmorean și din gură-ți curgeau fragi erai și nu erai tu poate o întâmplare a ființei mele rătăcită prin basmele copilăriei care mi-a izbit tâmpla de stele seara când ne-am întânlit ți-am turnat aurul lunii în cap
CĂTRE SULAMITA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352918_a_354247]
-
nu mai erau la locul lor. Nu mai vedeam! Închipuiți-vă că în acele clipe de admirație totală, tâlharii fugiseră din orbitele mele, aruncându-se în decolteul doamnei ca niște lupi hămesiți. S-au agățat cu toate genele de rotunzimile marmoreene, mușcând lacom din ele. Cu toate eforturile mele disperate, n-am reușit să-i smulg din netezimea sânilor dumneaei. Apoi, pișicherii, s-au dat ca pe tobogan în valea adâncă dintre sâni.Ca niște obraznici ce sunt, au coborât pe sub
FRAGMENT 1 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353097_a_354426]
-
când a apărut copilul, l-am prins în mâinile mele, l-am ridicat și am întrebat doar: - Este băiat sau fată? - Fată, a răspuns ea. Tot fără să-i văd fața. Și apoi m-am trezit. Decor de un alb marmorean, inefabil și impalpabil, de parcă m-aș fi rupt dintr-un grup statuar, ca să-mi reiau locul printre pământeni. Totul părea atins de aripa unui înger, ca un ideal de frumusețe la care știi că nu vei ajunge, oricât te-ai
VISELE, 10 de ION UNTARU în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359461_a_360790]
-
-i!... Mitică se uită scurt la ceas... (“Atlantic” mecanic adus “de-afară”, ceas cu ale cărui cifre și limbi fosforescente a vrăjit-o și a determinat-o pe viitoarea-i soție să-i flituiască pe toți pretendenții la mâna-i marmoreană, la toată alcătuirea-i gingașă, chiar diafană, de lungă și apetisantă libelulă)... și constată/decide că a sosit marea clipă a micului dejun! Lasă foarfecul și gândurile în vie și pleacă în pas ostenit, dar destul de vioi, la căruță și
Un om şi un măgar de bună voie la vie (I+II+III) () [Corola-blog/BlogPost/339988_a_341317]
-
simbolul calului de lirica europeană, unde Germain ... IX. ELISABETA IOSIF POARTA COSMICĂ, de Elisabeta Iosif , publicat în Ediția nr. 2188 din 27 decembrie 2016. POARTA COSMICĂ În blițurile fascinante ale nopții cerului Delfinul albastru îmbrățișat de Jupiter Înoată în striațiile marmoreene - Inele cafenii printre râuri înstelate... Jupiter, zeul cel bun, ne guvernează Învârtindu-se maiestos pe ax vertical Ademenindu-ne ca un cântec de sirenă În noaptea de Crăciun. Noul An sosește Cu lentile roz vede lumea terestră Din spectacolul universului
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
An sosește Cu lentile roz vede lumea terestră Din spectacolul universului înstelat Oferind aștrii-mii din Cornul abundenței. Planeta se transformă iar după amurg... Citește mai mult POARTA COSMICĂÎn blițurile fascinante ale nopții ceruluiDelfinul albastru îmbrățișat de Jupiterînoată în striațiile marmoreene -Inele cafenii printre râuri înstelate...Jupiter, zeul cel bun, ne guverneazăînvârtindu-se maiestos pe ax verticalAdemenindu-ne ca un cântec de sirenăîn noaptea de Crăciun. Noul An soseșteCu lentile roz vede lumea terestrăDin spectacolul universului înstelatOferind aștrii-mii din Cornul abundenței
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
Bacău, 2013 Volumul de față - o blândă invocație între rostit și nestostit, un fel de strigăt în șoaptă, prelungire de suflet între un anotimp și altul, mai teafăr, mai alcătuit. Pe plaja acestui anotimp - lucruri și stări nepereche: o liniște marmoreană care ia formă de strigăt, „lilieci cu bucăți de lună sub aripi”, umbra iubirii dintâi care e aidoma celei din urmă, nelipsitele castele de nisip (cine nu și-a ridicat, măcar o duzină?) - un dor răscolit (și răscolitor) - dincolo de memoria
LUMINA , ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344737_a_346066]
-
limbaje literare în dulcea noastră scriere> a limbii române de azi. Adrian Botez, primul la contraatacul desantului de aici, după ce a stat și într-o temniță interioară, până ce a evadat prin 1998 în volumul cu acel titlu, este un autor marmorean de insomnie, lângă havuze de amărăciuni, trăind glorii bizantine și sonete colecții de răni. „Să nu lăsați să se cicatrizeze/ Vreodată rana bietului Poet!/ Ar fi lumina-n lume să-nceteze,/ Copacul să înghețe în portret.../ Veniți de luați lumină
FLORIN GRIGORIU ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI 2014 de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347770_a_349099]
-
era Eliza, fugise de lângă el pe scenă și-și striga cu disperare iubitul, pe un oarecare Walter de care-i povestise poetului că fusese primul ei amorez. Era îmbrăcată într-o rochie albă, transparentă, ca balerinele de la Teatrul Mic, formele marmoreene ale corpului i se ghiceau printre fâlfâirile rochiei... Îngenunchiase între coriști și-și striga bărbatul cu disperare. Ce voce, ce grație, ce talent de declamație pe fondul unei muzici de Chopin! Poetul a întins mâinile spre ea, strigând înnebunit: „Eu
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
ce juca rol de palat în mijlocul căsuțelor tătărășene și imediat ne-a deschis însuși oacheșul trompetist (și gurist, aveam să mă conving). Încă se mai retușau muchii, se mai vopseau cercevele. Masa care se improvizase în onoarea noastră într-o marmoreană logie turcoaz era acum plină cu de toate. Trebuia doar atacată cu distincția impusă de nababul meu. După o jumătate de oră, vivacele Georgel își convocă prin două bătăi din palme partenerii de muzichie și ne propuse: Dați-ne voie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]