15 matches
-
ce-l călăuzește. Fața lui albă era încadrată de o măreață barbă căruntă de profet întinerit. Era frumos, era mândru, era puternic. Aureola-i de savant te îndemna să-l vezi ca pe un zeu coborâtor din Olimp, statuar și marmoreean. Și totuși era uman, modest, gata de vorbă cu oricine, respectând și cea mai umilă ființă, pe toți oamenii în mijlocul cărora trăia și a ale căror interese le apăra'' Pentru contemporani Iorga era un colos, o somitate, o capacitate intelectuală
OMUL POLITIC de GIGI STANCIU în ediţia nr. 144 din 24 mai 2011 by http://confluente.ro/Nicolae_iorga_omul_politic.html [Corola-blog/BlogPost/361161_a_362490]
-
te sărut o singură dată și-apoi să ne despărțim! Și ce înseamnă și-un sărut în vâltoarea dragostei? O atingere mirifică de câteva clipe din care gustăm amarul iubirii sub forma unei dulci atingeri epidermice!” Îi privi gâtul alb, marmoreean și bustul sânilor tari prin bluza de crep-saten, s-ar fi repezit cu mâinile să-i strivească, să-i sărute, să-i îmbrățișeze; putea s-o facă, se întreba și el de ce n-o face, de ce amâna... Îi plăcea acest
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ion_ionescu_bucovu_1398513630.html [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
frumusețea lor. Veronica își îmbrăcase acea superbă rochie lungă de culoarea cerului de vară senin care-i scotea în relief un corp de păpușă, un mijloc subțire și-un bust cu rotunjimi nebănuite, cu rodiile sânilor răscoapte, din care ieșea, marmoreean un gât roz-albiu cu un cap semeț de femeie la care nu știai ce să admiri mai mult, părul blond, care cădea în onduleuri până la mijloc, fața senină și proporționată, plină de lumini, aducând cu femeile lui Veroneze, ochii mari
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ion_ionescu_bucovu_1398513630.html [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
că precizarea temporală de la finele evocării - octombrie 1970 - este convențională, ca să nu spunem eronatăă. Reținem această frumoasă frază de încheiere: „Omul avea un cap de veche statuie și gesticulația decisă și demnă a unui tribun. În figura și în răcoarea marmoreeană a stilului său sentențios mi s-a părut că romanitatea noastră se exprimă deplin.”2 Comentând volumul apărut postum, Studii de literatură universală, 1973, ediție și prefață de George Muntean, Gabriel Dimisianu 3 vorbește cu legimitate despre vocația universalistă a
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Păstorel încă mai păstra cultul celor ce dovedeau un astfel de talent. Șfichiuitor și elegant în vorbă, în scris și în ținută, Mihai Codreanu constituia un idol. Era reprezentantul de succes al unui provincialism ieșean în care epitete ca „mare”, „marmoreean”, „virtuoz” infuzau o aură de profunzime și asigurau succesul monden. Exact șansa asta a avut-o Codreanu, o șansă susținută de foștii elevi ai Conservatorului care l-au avut profesor și care, cu patos și corectitudine parnasiană, îi recitau versurile
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
mai are ce să-mi arate. Ar putea s-o ia de la început. Ca un disc stricat. Dar el nu face nimic. Stă și se uită la mine. Își ține mâinile pe lângă corp, toate degetele lui arată, acuzator, spre gresia marmoreeană. Pauză. Cornel se uită la mine, eu mă uit la Cornel. Mă gândesc că nici măcar nu mai pot să ies din baie, Cornel s-a oprit în cadrul ușii, îmi blochează accesul spre cavou. Stau o clipă, adâncit în meditație. Apoi
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
siguranță că precizarea temporală de la finele evocării - octombrie " - este convențională, ca să nu spunem eronatăă. Reținem această frumoasă frază de încheiere: " Omul avea un cap de veche statuie și gesticulația decisă și demnă a unui tribun. În figura și în răcoarea marmoreeană a stilului său sentențios mi s-a părut că romanitatea noastră se exprimă deplin." Comentând volumul apărut postum, Studii de literatură universală, ", ediție și prefață de George Muntean, Gabriel Dimisianu vorbește cu legimitate despre vocația universalistă a lui Vladimir Streinu
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
precum clapele de pian 9. pielea ta arămie, gheata ta cenușie dăruiește-mi-o mie, hărăzește-mi-o vie 10. inspirația, grația este locul unde așez într-un sfeșnic de sticlă lumînarea roșie scrisul tău negru cu mîna ta albă marmoreeană îl pun față în față cu scrisul cel roșu pictat mai de demult cu o cariocă în mașina timpului 11. acum locurile noastre dezghiocate "ich und du" locul meu ești tu locul tău sînt eu oh carnea ta albă de
Poezii by Dorin Ploscaru () [Corola-journal/Imaginative/16409_a_17734]
-
de pierdut. Totul se petrece atât de repede... spuse Mutsuko pe un ton pierdut. - Repede?, am repetat eu. - Brațul... Întinse mâna stângă spre mine, lăsând să-i alunece palma pe deasupra mesei. - Ce vrei să spui? Am privit ca hipnotizat brațul marmoreean care îi ieșea de sub chimonou. - Ciupește-mă! zise ea, încercând să-și prindă pielea brațului cu mâna dreaptă. Cu brațul stâng întins, mă invita să-i urmez exemplul. Am întins mâna dreaptă și i-am atins brațul străveziu. - Nu poți
TAICHI YAMADA N-am mai visat de mult că zbor () [Corola-journal/Journalistic/4393_a_5718]
-
moment soarta cărții e pecetluită - n-am s-o citesc niciodată! Din câte-am observat, cei mai dornici să-și nemurească figura sunt poeții și criticii. La poeți, categoriile dominante sunt fie blonda vaporoasă, sugerând inocența, fervoarea cvasi-religioasă și inaccesibilitatea marmoreeană, fie frumusețea "gotică", de vampă ce promite milioane de tehnici ale seducției de-a căror existență, te asigură privirea ademenitoare, nici măcar n-ai auzit. La critici, prim-planul e ocupat de profesorul de provincie între două vârste, cu părul ondulat
Câte genii ați respins de la publicare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7357_a_8682]
-
mare frumoasă, cu porturi unde ateriza fericită. Sunetele clădeau geometria solidă a unor orașe albe inundate de o lumină egală, ce se difuza repetat. Prin acele cetăți minunate trecea radioasă. Portativul era un amfiteatru feeric, pe care se proiecta arhitectura marmoreeană a palatelor. Pe temelia coardelor notele punctau desenul grădinilor, arpegiile curbau colinele și din cheia de "sol" căderi de apă trimiteau un șipot fluid sau numai o pânză de răcoare, un păianjen vaporos ca răsfirarea fină a unui jet d
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
se întoarcă peste... cinci ceasuri. ― De când ai început să-mi faci curte? surâse glacial Cecilia, amenințîndu-mă cu degetul. Am privit-o lung, încordat, și mi s-a părut că abia atunci o vedeam bine pentru prima dată. Era o frumusețe marmoreeană, cu un corp dăltuit de măiestria unui sculptor, căruia îi ședea mai bine pe un soclu decât pe pământ. Așa că aveam de ce să mă mir văzând că ea se mișcă și chiar vorbește ca toți oamenii. ― De ce mă fixezi așa
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
agățate alge, șosete, poze de buletin, rufărie. La o primă vedere, prăvălia avea, pe jumătate, deltoizi de muzeu. Pe trei sferturi, pectorali de cavou. Pe peretele opus ușii, un șemineu fusese distribuit în rolul unui altar, suspendând pe pervazul său, marmoreean și subțire, imaginea unui Robin cooptat în nu se știa care for, mai emoționat totuși de cele două sfeșnice din bronz, grele cât niște coșciuge, din dreapta și stânga, decât de diploma și cocarda cu care-l împropietăreau o tagmă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ca o halbă de bere cu capac, ceea ce nu i-a ciobit Însă din sex-appeal. Când am Întins mâna s-o ating, imaginea s-a tulburat, fragmentându-se În mii de așchii de cristal, și, În loc de senzația proaspătă a sânului marmoreean, am simțit arsura caloriferului. Am Încercat să-i prind coapsa, dar am răsturnat un ghiveci cu un cactus gigantic. Când m-am Întors, Amy vocifera cu o voce groasă, ca de autocamion Kamaz, agitându-și pumnul În direcția mea, apoi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
compoziția lor intră toate rămășițele din ajun: resturi de covrigi uscați, de plăcintă cu carne și brânză, de brânzoaice mucegăite ș.a. Erau bine frământate la un loc de mâini îndoielnice, dar viguroase, ce izbuteau să scoată din cuptor o alcătuire marmoreeană, de o culoare tristă, bolnăvicioasă.“ Revenind la mâncărurile țărănești pomenite de Mihai Lupescu, straniu pentru urechile noastre moderne este cuvântul „udătură“; cu sens dispărut astăzi, el este însă definit de Lazăr Șăineanu, în Dicționarul universal al limbii române, ca element
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]