37 matches
-
pe gânduri, însă, intenția Marelui Komandir de a continua războiul. Așa mi se pare mie. Sau mă înșel? Manuc tăcea. Mângâia aripile șoimiței albe de pe mănușa lui. Era o excelentă vânătoriță. Pentru ea, prințul comandase cel mai frumos capișon din marochin, cu motive orientale aurii. Îi prinsese de picior un zurgălău din aur și un inel pe care erau gravate cuvintele: Aparțin lui Manuc Bei. ― Generalii obișnuiesc să meargă până la capăt, doar dacă sunt lăsați. Dar asta n-ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu pietre prețioase. Mai moștenea o bibliotecă cu câteva mii de volume, printre care un set de scrieri religioase antice și diverse cărți sfinte de mare valoare, o colecție de lucrări midrașice, unele din ele foarte rare, toate legate În marochin, și sute de romane În limbile rusă, cehă, germană și ebraică, două rafturi pline cu cărți de chimie În aceleași limbi, poemele lui Uri Țvi Greenberg, unele dintre ele În ediții foarte rare, studiile biblice ale doctorului Israel Eldad, operele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ajunși la un grad înalt de turmentare, se buluciră după magnatul complexului de la Sans-Souci, urcând de îndată scările de marmură în urma lui și năvălind în sala imensă, plină de candelabre aprinse. Se răspândiră pe nenumăratele scaune tapițate cu piele de marochin și pe sofalele îmbrăcate în mătase de culoarea castanelor, ademenind, pe grupuri, lângă ei, câte o măsuță lăcuită, cu tacâmuri pentru servire din bucatele bufetului suedez. Amfitrionul, animat de un chef nebun și de o simpatie de nedescris la adresa lui Vladimir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
20 august 1863 s-a făcut un inventar al obiectelor de cult, al mobilierului și al celorlalte bunuri mobile. Atunci se aflau în biserică patru Evanghelii din care două îmbrăcate în argint aurit, una în argint și cealaltă legată în marochin, trei Liturghiere românești, 24 Minee, din care 12 în limba română și 12 în limba greacă, un Tipic în limba română, o Slujbă a Învierii, în limba română, două Trioade, unul în limba greacă și celălalt în limba română, un
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
s-au aflat niciodată literele. Iată prima mea amintire. Probabil încă mai eram în leagăn: Mama stă în fața mea și ține în mâini o carte deschisă, pe care o ridică spre mine. Este Biblia lui Doré, în legătura ei de marochin roșu. Bunicul stă în spatele ei, sprijinit de speteaza scaunului. Sigur că da! strigă el. Arată-i și „Moartea venind călare“ din cartea Prorocilor! Și „Oștirea faraonului înecându-se în Marea Roșie“! El ține în mână un toc, cum ținea întotdeauna, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
sub formă de evantai. Rar, cuvânt cu cuvânt. Era un cititor priceput Pettersson. Și ești sigur că a înțeles ce a citit? Când omul citește, a spus tata, înțelege. Eram pe dușumea, având în față cartea mea în legătură de marochin. Datorită imaginii lui Daniel în cuptorul în flăcări, am înțeles ce s-a întâmplat. Pentru mine cel mai înspăimântător, da, poate singurul lucru înspăimântător era citirea stăruitoare și repetată care a premers întâmplării propriu-zise. După câteva săptămâni tata a putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
viața ta. Ai înaintea ta noi domenii de cucerit și trebuie să-ți îndrepți privirea înainte. Omul nu trebuie să devină niciodată sclavul obiceiurilor lui sau al trecutului. Viața este o necontenită schimbare. Și cartea ta în legătură roșie, de marochin, va continua să fie aici. Se va afla mereu pe masa din salon, lângă pian. Ne va aminti în fiecare zi de existența ta. Datorită Bibliei lui Doré, nu te vom uita niciodată. Și imaginile vor dăinui, indiferent dacă tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
lipsiți. Nu e nici o îndoială că tata voia să mă apere de ceva. El însuși dăduse de înțeles acest lucru. Te îmbolnăvești, a spusse el, ești bolnav și cu mințile zăpăcite din cauza eternei răsfoieli prin această carte în legătură de marochin. Trebuie să avem grijă să te despărțim de fanteziile pompoase și grotești ale secolului al XIX-lea! El ura secolul al XIX-lea, acel secol în care își avea originea întreaga existență a bunicului meu. Tu vei trăi o bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
putea fi prevăzută. Nu am simțit amărăciune, căci tata îmi deschisese totuși ușile și mă lăsase s-o văd. Dar nu-mi puteam imagina vreo situație în care el, detașat și nonșalant, să-mi pună în mână cartea legată în marochin, zicând: Iat-o, o ai aici! Așa ceva era imposibil. Dar, oricum, grija zilei de mâine n-o duceam. într-una din primele după-amiezi de după moartea și înmormântarea bunicului, după ce mă întorsesem în odaia mea din casă, m-am pregătit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Germania, în timpul acelei scurte călătorii, care mai apoi s-a dovedit a fi ultima noastră aventură comună, am continuat să întrebăm de Biblia lui Doré, ediția care nu avea decât gravurile. Translatoarea întreba pentru noi: Un exemplar extrem de deosebit, în marochin cu aur. Se află aici pentru scurt timp un vizitator important, care a căutat întreaga lui viață această carte anume, spunea ea. El este dependent de cartea respectivă într-un fel profund neliniștitor. Căutarea ediției originale este de fapt scopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
gândită și o discuție adâncă, personală, spune Manfred. Despre continuarea creației tale. Ce vei face după aceasta? Ai început lucrul la o nouă carte? Voi studia doar ediția originală, spun eu. Pentru mine însumi. Ediția de lux, în legătură de marochin. Și mi-a mai rămas încheierea propriu-zisă. Apoi i-am spus acele lucruri pe care apoi aveam să le rostesc în dictafon, cuvânt cu cuvânt, și Manfred a ascultat cu ochii larg deschiși. Buzele i se mișcau necontenit, ca și cum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cînd pantofii erau de aur și argint, iar opinca din ogheli”. Așadar, nu e vorba de metafore, ci de obiecte reale. Totuși îndoiala nu m-a părăsit. Am presupus mai departe că pantofii numiți „de aur” ar fi pantofi de marochin (piele cunoscută și sub denumirea de saftian sau sahtian), iar „pantofii de argint” - pantofi de atlas. Datorită efectului de vitrină - mi-am zis - unii i se vor fi părut de aur, ceilalți de argint. Dar rîndurile următoare din Memoriile lui
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]