220 matches
-
și al noului limbaj de lemn ce nu mai convinge pe nimeni. Degeaba ,implementăm" ultimele scheme care-au adus Occidentul la falimentul educațional: nu facem decât să ne programăm subdezvoltarea pe multe decenii de aici înainte. ,Legarea teoriei cu practica", marota învățământului comunist, n-a dus la nici un rezultat demn de atenție. Așa cum s-a văzut pretutindeni, doar un învățământ bazat pe o cultură generală serioasă e capabil să producă oameni în deplinul sens al cuvântului. Renunțarea la orele de limbă
Corupții fără corupție by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11314_a_12639]
-
parte, daca ți-ar confiscă sofismul puhav cu care te joci de ceva vreme,ai începe să plingi. A.Plesu face parte din a doua categorie.El îi lasă pe altii(pe noi și pe tine) să fie tautologici, demontind marota mansuetudinii marxismului și alege să te altoiască unde te doare mai tare:la brand, la imagine, adică la “organul” care-ți stimulează secreția de bălării. Intuind, deci că miza centrală a pruritului tău nu e reanimarea marxismului ci(că întotdeauna
In titluri sa ne duelam sau in masini sa ne stingherim? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83017_a_84342]
-
imediat și alte zeci și sute de mii de românași iubitori de muncă precum de ardei iute în ochi. Pentru acest dezechilibru tragic F.M.I.-ul e de vină, nu-i așa? Ion Ilici n-a pierdut prilejul de-a resuscita marota "neamestecului în treburile interne". Să fi jurat că vorbea nea Pingelică, și nu sluga (ulterior: dușmanul) analfabetului din Scornicești. S-o luăm logic: N.A.T.O. vrea să se amestece în treburile noastre sau România în treburile N.A.T.O.? Din câte
Securitatea purifică N.A.T.O. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15286_a_16611]
-
o etapă la alta, de la un punct de vedere (să zicem, estetic) la altul (politic, moral, adică extraestetic). În fond, e benefică repunerea în discuție, fie și în sens negativ, a ultimei perioade argheziene de creație, prin prisma oportunismului, devenit marota unui justițiarism anterior oprimat, ulterior cu atât mai răzbunător, și obsesia unui moralism compensatoriu. Biografia și opera lui Tudor Arghezi deschid șansa unor exerciții de aplicație și pentru astfel de cercetări și observații extraestetice, dar nu extraliterare.
Cota lui Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12701_a_14026]
-
aduc aminte: Se făcea tot mai mic, înghițit de astfalt și de cuvinte." În volum, Nicolae Țone este, mai ales, organizator. Merită citit fragmentul de articol care asimilează experimentul lor colectiv unei neo-avangarde ŕ la anii '90, cu aceleași știute marote: nu continuăm, inventăm, sîntem stăpînii (teoreticienii) propriului discurs, nu simpli bricoleuri. Îi așază, cu mîna lui, pe ceilalți într-un tablou de familie mai cuprinzător, de fapt decît o arată volumul. Cu ei au fost și alții, au existat mentori
Frîna de mînă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12259_a_13584]
-
un conformism vag burghez, dar care, chiar în epură, își au rezervele lor de profunzime. Nu este o proză pe teme mari, sau, în orice caz, nu pe teme mari tratate solemn, venind iarăși mai aproape de anii noștri decît de marotele modernismului. În Femei, moartea nu sperie și dragostea nu obligă. Sînt lucruri care se întîmplă, în viață, și nu trebuie să te ostenești prea mult să le înțelegi și, cu atît mai puțin, să faci din ele prilej de teorii
Case de vacanță by Simona Vasilache () [Corola-journal/Imaginative/12354_a_13679]
-
Deschid, aici, o altă paranteză: în micul Larousse pe care-l am în preajmă, ediția 1973, cuvântul da se află la distanță de treisprezece termeni de dada, în accepțiunea lui originară — anume "cal", în graiul infantil, și, ulterior, la figurat, "marotă" —, și de paisprezece, de dada-ul cestălalt, adică "denumirea adoptată în 1916 de un grup de scriitori și de artiști potrivnici absurdității vremii lor și hotărîți să pună sub semnul întrebării toate modurile tradiționale de expresie." — De remarcat că locul
OUI-DA by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/12912_a_14237]
-
se revelă monoton ca o obsesie. Chiar acest lucru iese în evidență, în cazul lui Camus, această monotonie passionnée care coagulează într-un tot unitar scrierile sale fictive (dar pornite în majoritatea cazurilor de la o realitate a momentului) ori non-fictive. Marotele gândirii camusiene sunt câteva, dar în ele se adăpostesc altele ca în cazul acelor mici păpuși rusești, aceste alte marote (raporturi - cuvânt foarte des întâlnit la I. Lascu) presupunându-și existența unele altora, și cele din urmă confirmându-le pe
LECTURI LA ZI by Iulia Argint () [Corola-journal/Imaginative/14275_a_15600]
-
coagulează într-un tot unitar scrierile sale fictive (dar pornite în majoritatea cazurilor de la o realitate a momentului) ori non-fictive. Marotele gândirii camusiene sunt câteva, dar în ele se adăpostesc altele ca în cazul acelor mici păpuși rusești, aceste alte marote (raporturi - cuvânt foarte des întâlnit la I. Lascu) presupunându-și existența unele altora, și cele din urmă confirmându-le pe cele dintâi, pe cele mai mari, la nesfârșit. Și autorul acestui studiu țesându-și obsesiv grila de lectură printr-o
LECTURI LA ZI by Iulia Argint () [Corola-journal/Imaginative/14275_a_15600]
-
autorul acestui studiu țesându-și obsesiv grila de lectură printr-o disecare chirurgicală dar și printr-un tip de operație cu efecte psihotice (repetiția acelorași idei și acelorași citate de prea multe ori în cele 280 de pagini) ia aceste marote de mână și le aduce dinaintea publicului pentru a-i reaminti acestuia nu numai de scriitor sau de jurnalist ci în primul rând de omul Albert Camus. Operație cu efecte psihotice deoarece am avut o puternică senzație de déjà-lu și
LECTURI LA ZI by Iulia Argint () [Corola-journal/Imaginative/14275_a_15600]
-
fără, însă, "cuscriri ilustre", zice Barbu, ideea unei vagi justiții (sau mai curând, a injustiției) sociale nu-i era străină, în ciuda faptului că el, om al atâtor reușite, nu putea fi un ofensat. Numai că Barbu-Barbilian avea, se pare, o marota, o veritabilă obsesie, i.e. onorabilitatea. Or, renunțând la poezie (și) din obscurul sentiment că ea, în filistina era, nu-i lucru tocmai onorabil, profesorul de matematici nu se prea simte onorat, nici el, în universitatea în care-i doar conferențiar
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
ce-și va fi având șarmul și eficiența pe vremea lui Maniu și Mihalache, un limbaj contemporan cu sămănătorismul și păsunismul, începe să irite. Nu numai prin formă, ci și prin conținut: e destul să pui alături de cuvântul "fruntaș" (adevărată marota a țărăniștilor!) nume precum Diaconescu, Galbeni, Lupu, Tepelea, Dejeu - ca să nu mai vorbesc de Opriș ori Vasile - pentru că efectul comic să se stârnească de la sine. La așa partid, așa "fruntași"! Nu cred că lucrurile stau mai bine nici în formațiunile
Buftea politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17857_a_19182]
-
mama ta. Recunosc că m-a pus în încurcătură. Am cugetat cîteva clipe și, cu toată strîngerea de inimă, am scuturat din cap. - Nu. Mami e mai frumoasă. - Nu. Mama mea e mai frumoasă că mama ta. Știam că are marota asta. Nu puteai să i-o scoți din cap. Odată, în recreația mică, a început unul să strige prin curte: mama lui Mardare e o curva mare! Auzise el, pe undeva... Ce-i da prin cap lui Fredi? Se înfige
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
De fapt, Marin Sorescu era supărat pe cronicari în general pentru că „făceau deja apologia lui Nichita Stănescu”. La începutul anului 1964, în „Gazeta literară” își face apariția o nouă rubrică, machetată după conturul hărții României. De aici înainte, o altă marotă de sorginte politică începe să facă jocurile și să polarizeze scriitorii, patriotismul. Slujbașii literari ai Partidului Apariția revistei „Gazeta literară”, ca și proclamarea ei ca fiind cea mai importantă, este un exemplu de decizie centrală, fără nici o legătură cu lumea
O revistă culturală în comunism. „Gazeta literară“ 1954-1968 by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/2502_a_3827]
-
din partea președintelui Ion Iliescu). În aceeași ordine de idei, ar fi de discutat chestiunea idiosincraziilor: acestea nu sunt chiar atât de numeroase (și de categorice) pe cât se crede. De cele mai multe ori, ele nici nu ating teritoriul personal. Culpabilizarea interbelicului (o marotă încă activă) o aduce pe Monica Lovinescu în pragul unui „divorț” de Gabriela Adameșteanu (anunțat în mai multe rânduri, la pagini diferite). Niciodată însă ruptura nu se materializează. Polemica, susținută și reactivată, se poartă cu o anume tandrețe, pe care
Falsa problemă a operei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2427_a_3752]
-
și un efect „tare”: grație ei, Tania Radu oferă o posibilă pistă (foarte coerentă, foarte omogenă) de înțelegere a literaturii române de după 1990. Lipsită de preconcepții tematice (mai ales în ceea ce privește deseori clamata „dezabuzare a limbajului” din proza tinerilor) și de marotele trecutului (care încă îi mai bântuie pe cronicarii de azi), sceptică atât față de apetitul teoretizant al unora, cât și față de dimensiunea doctă cu care defilează alții, Tania Radu face o articlerie de tip special. Întemeiată pe plăcerea scrisului și pe
O istorie cu creșteri și descreșteri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2386_a_3711]
-
destui amatori de „literatură mare” (și neapărat nevandabilă) să strâmbe din nas. Tania Radu oferă acestei cărți, deloc rele altminteri, o lectură mult mai adecvată, mult mai cerebrală, găsind, în chiar primul paragraf, o excelentă formulă pentru a diagnostica o marotă a lumii literare românești: „Cititorul român (y compris criticul) suferă de o ciudată «nimfomanie» în relația cu scriitorul: acestuia din urmă i se cere, cu fiecare carte, tot mai mult, tot mai bine, mereu altceva. După o carte mare trebuie
O istorie cu creșteri și descreșteri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2386_a_3711]
-
Citind jurnalul Cristian Bădiliță, "Tentația mizantropiei" (editura Polirom, 2000), dau peste aceste stupefiante rânduri din 1997: "Invitați la dl. Barbăneagră, cu Toader Paleologu și P.G. La capitolul politică se discută cazul Gheorghe Ursu (zis "Babu"). Aflu cu stupoare că "Babu", marota GDS-ului din România, a fost unul dintre cei mai cumpliți tartori comuniști ai Galațiului (în tinerețe, evident: iar "greșelile" din tinerețe se pot trece cu vederea, nu?) Dl. Barbăneagră l-a cunoscut personal pe acest martir al Securității și
Doar "o răfuială între bandiți"? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17118_a_18443]
-
și respect, mai mult, a început s-o combată vehement, în toate împrejurările, negînd celor care o dirijau orice merit. Cronicarul a lăsat să treacă de la el acest pahar, dar, cu amărăciune, constată că dl George și-a făcut o marotă din a se lega de R.l. ori de cîte ori și indiferent despre ce scrie. În numărul pe martie al revistei Litere de la Găești (căreia îi urăm la mulți ani cu ocazia celei de a 12-a apariții), d-sa
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16243_a_17568]
-
paralele în care se reflectă deopotrivă actorii și personajele, eroii și spectatorii. Centrele de gravitate se configurează treptat, constînd din fulgurante sugestii despre ideea de manipulare și instinctele sexuale primare, angoasa complexelor personale și dorința universală de a fi altcineva, marota celebrității cu orice preț chiar și pentru cîteva minute, etc. Un păpușar devenit șomer își găsește de lucru ca sortator la stupidul etaj 7 1/2 (!) al unui impozant imobil. Aici descoperă o portiță secretă. Nimic altceva decît un tunel
Plonjări în subconștientul colectiv by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16285_a_17610]
-
obligat să dea el însuși sentințe. Numai așa istoria literară capătă alura unei curgeri desfășurate, încetînd să fie o simplă juxtapunere de autori plutind în maree cronologică. Culmea este că singurul reper la care Răzvan Voncu revine ca la o marotă catastrofică e filoxera. Românii au avut un vin înainte de filoxeră și cu totul altul după plaga biologică din secolul al XIXlea. Numai că acesta e un criteriu extraliterar, fără putere de interpretare a operelor, cititorul rămînînd cu insatisfacția de a
Înainte și după filoxeră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2688_a_4013]
-
transferul” lui Chiva dintr-o tabără „democratică” într-una extrem de impermeabilă, de elitară, de teritorialistă. Să fim sinceri: dacă în proză se mai acceptă gesturi de insurgență față de moda momentului, în poezie e destul de greu să pătrunzi ca outsider sfidând marotele curente. Pentru a-ți plăcea versurile lui Ionuț Chiva, gândeam pe atunci și continuu să fiu convins până azi, trebuie să ai, critic fiind, un gust foarte mobil și chiar ușor ipocrit. Să admiți, așadar, că a te lua prea
Nord și Sud by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2711_a_4036]
-
avut dintotdeauna. Lăudabil, în tot cazul, e interesul pe care autoarea îl arată, începând cu anii optzeci, tinerilor scriitori ai perioadei. Poate curiozitatea îi e întreținută și de radicalismul acestora în afirmarea unui tip de poezie care se abate de la marotele șaizecismului. Cert e că, împrumutându-le cărțile (de la Florin Mugur, de la Constantin Abăluță), Maria Banuș le conspectează minuțios și le verifică, cu ochi format, gradul de autonomie față de Nichita Stănescu (pp. 494 - 497). Prin filtru trec Traian T. Coșovei, Virgil
Chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2574_a_3899]
-
România. Specific apelor în care navighează în prezent toate artele contemporane din lume, nu numai de la noi, si nu numai din domeniul dansului, conform chiar titlului actualului proiect E-Motional: rethinking dance, el va selecta, sprijini și produce proiecte novatoare (marota zilelor noastre), care „regândesc” sau „reconsidera” dânsul. Valoarea nu este pusă explicit în discuție, fiind o noțiune ușor desueta, valabilă, încă, pentru cei formați în secolul trecut. Pentru cei de astăzi noutatea înseamnă implicit valoare. Cel de al doilea mare
Zona D (ans) – sfidează adversitățile by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2788_a_4113]
-
Muzică de anticameră. Solo de Petronom cu acompaniament de Paoloncel." Ceea ce îmi place în Paul Celan. Dimensiunea românească e felul în care, fără să vrea, autorul a stenografiat la timp și apoi a asumat inteligent o foarte orgolioasă despărțire de marotele structuralismului. Ceea ce nu-mi place e toleranța metastatică pe care, folosin-d-o abil în cazul conjuncturii politice, autorul uită s-o suprime atunci când are de ales între memorie și analiză. Iar ceea ce pur și simplu constat e că Dicționarul General al
Obsedanții ani by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8229_a_9554]